"Ajutorul" acesta este neplacut Domnului?

[dobrin7m]

Daca veniturile prisosesc de ce nu se duc la cea mai saraca parohie din Romania, spre exemplu si sa imparta banii de prisos la familiile sarace de acolo? Sa o faca in tacere fara anunturi si laude, nestiuti de nimeni.
Nu avem nevoie in lumea asta decat de un locsor unde sa punem capul si un venit atat cat sa ne asigure un trai normal.
la ce 10 perechi de pantofi?, la ce 3 dulapuri de rochii?, la ce 5 palarii?, la ce creme de firma pentru pielea cea sensibila?, la ce o geanta de farduri ca sa ne pictam masti?, la ce 5 camere la doi oameni?, si lista continua.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Yasmina

Poate ca au duhovnic sa le spuna ce sa faca.
Daca nu au,nici noua nu ne-au cerut parerea ce sa faca cu banii lor.
Fiecare da socoteala pt el,ca nu am cum sa dau eu socoteala sau altul de pe forum.

Poate, ce stim noi. Fiecare cu ale sale. Insa duhovnicul nu administreaza banii nimanui.
Sigur ca fiecare da socoteala pentru ce face, si fiecare e liber sa faca ce vrea. Sa minta daca are placerea asta, sa se ascunda daca asa voieste, insa eu personal, daca am intalnit in cale pe cineva ce face asta si vad, sunt datoare sa spun, sa sfatuiesc sa nu minta, sa nu se ascunda, daca e bogat sa imparta cat il lasa inima si la cei saraci, daca asculta bine, daca nu iara bine, ca doar nu obligam pe nimeni la nimic.

[tabitha]

Vai, doamna Dobrin, ce mare crestină ai ajuns! Nu te mai saturi să judeci si să dai sfaturi în stânga si-n dreapta.

Ca să citez din propria-ti semnatură, vezi-ti mai bine de cârma mintii, că s-ar putea să sfârsesti prost.

Uite si o pildă cu dedicatie specială, pentru "judecătoarea" din tine :

Un frate oarecare a fost batjocorit de diavol printr-o nălucire ca aceasta: vedea pe un oarecare frate păcătuind cu o femeie si se tulbura cu gândul, luptându-se cu patima poftei; deci ducându-se, i-a lovit pe ei cu piciorul său zicându-le: "Opriti-vă! Până când gresiti?" Când, iată că află snop de grâu, iar nu oameni. Pentru aceasta vă grăiesc vouă ca nu îndată să judecati, chiar si cu ochii de ati vedea.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Parascheva16

E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

În familiile care nu au o menajeră sau acolo unde nu are cine să o ajute pe femeie (nici mamă, nici soacră, nici soră etc.), aceasta are de făcut într-adevăr toate cele enumerate şi încă altele. E vorba despre rolul femeii în familie.
Acest rol, corespunzător statutului de femeie, de mamă şi de soţie, precum şi în acord cu anumite predispoziţii ale femeilor (unele sunt date genetic, de pildă sensibilitatea, gingăşia, blândeţea) include principalele activităţi ale femeii în cadrul familiei. Cine nu îşi face bine rolul stânjeneşte pe cei care au aşteptări de rol din partea ei. Şi produce crize în funcţionarea familiei, dintre care unele pot evolua până la deznodăminte cu totul de nedorit (divorţul, fuga de acasă a copiilor, vagabondajul, adulterul, cearta violentă etc.).
Similar stau lucrurile şi în cazul bărbatului. Are şi el nişte roluri, conform statutului de soţ, tată, bărbat.
Neîndeplinirea rolului atrage şi pierderea statutului.

Pe marginea acestor banale constatări două comentarii:
1) Omul nu se reduce la rolul său. Persoana e mereu infinit mai mult decât executantul unor activităţi. Persoana nu se evaluează după numele sau ansamblul activităţilor desfăşurate. Dacă ar fi aşa, cum calificăm o persoană care nu face "mai nimic"? De exemplu pe unul care şade ani în şir pe un stâlp şi se roagă. Ar putea fi un sfânt sau un nebun incurabil, dacă e să judecăm doar după ce face. În realitate omul, indiferent ce face, se menţine ca taină, prin însăşi natura lui de om. De aceea nici nu poate fi închis în reguli, teorii, norme, ideologii, sisteme. Persoana este inepuizabilă, la modul cel mai propriu; ca urmare, este o eroare de interpretare să reducem persoana femeii (sau a bărbatului) la rolul său (adică la ansamblul activităţilor prescrise de rol). Un rol sau un statut sunt doar o parte a realităţii persoanei. Pe de altă parte, a exagera importanţa rolului înseamnă şi a face inflaţie de rol. Când o femeie se defineşte pe sine ca mamă sau ca soţie, deja a picat din taina persoanei şi nu face decât să se reducă pe sine la rol, adică să sugrume întregul prin parte. Proces periculos, dezumanizant, inflaţionist.

2) În familia unde împărăţeşte iubirea, rolurile femeii şi ale bărbatului sunt împărţite şi purtate împreună şi cu bună înţelegere. Adeseori bărbatul spală, calcă rufele, face cumpărturi, îngrijeşte copiii etc. Uneori femeia se ocupă de treburile bărbatului. Periodic ducem sarcinile unul altuia, aşa cum cer împrejurările, fără prea mare tam-tam, din iubire, firesc, discret.

Nu e trist că femeia face activităţile menajerei (poate fi amuzant, dramatic, folositor, chinuitor, sublim, inutil etc.), în schimb e strâmb când judecăm femeia după roluri, iar nu după menire şi roade. Persoana, indiferent de sex, nu e cumul de sarcini, ci taină. Trist e când piere taina, sufocată de judecăţile noastre valorice privind rolul.

[Corinusha]

Dna Parascheva, sunt unele femei care s-ar simti binecuvantate sa fie doar o "menajera", sa nu mai fie nevoite sa mearga si la lucru. Si da, ma numar printre ele. Dupa 8 ore de munca, vin acasa si mai trebuie gatit, calcat, spalat etc. Doar nu le-oi lasa pe toate pe spatele sotului, care lucreaza uneori si 48 de ore legate, la 2 locuri de munca. Eu abia are timp sa mai doarma intre doua joburi si prinde 2-3 zil libere la luna, zile in care, sincer, n-as dori sa-l rog sa gateasca au sa bata cuie sau cine stie ce, ci as vrea sa le petrecem impreuna, sa ne relaxam. Asa ca prefer a bat eu si cuiele si sa pun perdelele si sa lipesc firele desfacute de la vreun aparat electrocasnic pentru ca, comparativ cu el, eu chiar am mai mult timp liber, mult mai mult timp liber (si in plus, acasa la parini eu le faceam ca tata venea cu scuza "io nu-s demeserie", nu ma bag, si asa am invatat eu si mam sa reparam o groaza de lucruri ce se stricau prin casa).
Eu m-as simti binecuvantata sa ajung in stadiul in care sa fiu "stay at home mom", sa am timp sa fac tot ceea ce imi propun si sa ma pot ocupa eu personal de cresterea si educarea copiilor (Doamne ajuta a fie macar 2). As vrea sa nu fie si copilul meu "cu cheia in gat" e la 3 ani, sa il pot verifica l teme, a il pot ajuta, sa avem activitati de familie macar un week-end pe luna, sa pot iesi cu copilul in parc, sa ii cunosc prietenii si colegii si nu sa-l las pe mn parinilor sau mai rau, sa ii angajez bona pentru ca eu nu am timp a m ocup de PROPRIUL copil.
Sustin familia asa cum era ea odata...

ps: scuzati rabufnirea de frustrari vechi, dar chiar mi-as dori ce am scris mai sus.

[Corinusha]

În prealabil postat de dobrin7m

Daca veniturile prisosesc de ce nu se duc la cea mai saraca parohie din Romania, spre exemplu si sa imparta banii de prisos la familiile sarace de acolo? Sa o faca in tacere fara anunturi si laude, nestiuti de nimeni.
Nu avem nevoie in lumea asta decat de un locsor unde sa punem capul si un venit atat cat sa ne asigure un trai normal.
la ce 10 perechi de pantofi?, la ce 3 dulapuri de rochii?, la ce 5 palarii?, la ce creme de firma pentru pielea cea sensibila?, la ce o geanta de farduri ca sa ne pictam masti?, la ce 5 camere la doi oameni?, si lista continua.

pai daca veniturile prososesc si avem parintii in saracie, nu ii ajutam pe ei intai?!
Cu unii oameni poti sa ai cata rabdare vrei, ca nu ii schimbi. Mai ales pe avari si zgarciti. Oameni pe careii rogi sa mergeti undeva sa ajutati o familie sau sa dati la o biserica fac crize de nervi si iti mai taie si veniturile, nu cumva sa dai si la cei care nu au. Chiar exista asemenea oameni.
Doamna dobrin, dumneatavorbesti de cazurile ideale, care ar fi frumos sa fie toate, dar realitatea e cam inversata fata de idealizarile noastre. Ar fi frumos sa fie cum spui dumneata, dar nu e. Si cati dintre ortodocsi sau orice fel e crestini sunt si practicanti? Dumneata vorbesti de czuk ideal al uni familii crestin autentice, familie care e foaaaarte rara; din sutele de oamni pe care ii unosc eu personal, si zecile de familii crestine, doar un numar extrem de mic sunt familii crestine practicante, in care ambii parteneri sa fie crestini practicanti. Cazuri in care unul e practicant sunt mult mai multe, iar cazuri in care nici unul nu e practicant nu sunt atat de multe prcum mi-as fi imaginat (aici vorbesc steict espre omnii si familiile pe care le cunosc eu personal cel putin la nivelul de "am avut mai ault de 2-3 discutii pe teme serioase; ii cunosc la nivel mediu sau am lucrat cu ei, deci ii stiu mai bine decat as fi dorit poate).

[Yasmina]

În prealabil postat de Parascheva16

Sotia este casnica? Daca da, a lucrat o perioada? Probabil inainte sa aibe copii, ceea ce inseamna ca a primit bani in concediul de maternitate cel putin un an.
*
E putin trist daca a fi femeie inseamna doar sa speli, calci, gatesti, grija de copii. Cam ce face o menajera.

Faza mai trista este ca muuuuulte dintre femei au si job,si treaba de menajera acasa si copiii de crescut .
Daca ar fi numai menajere ar fi chiar ideal :)

Vorba unui banc:
"grea este viata unei femei...trebuie sa arati ca o adolescenta,sa gandesti ca un barbat,sa te porti ca o doamna si sa muncesti ca un cal!"
Poftim!

Este si mai ingrijorator faptul ca oriunde intorc capul printre prieteni si cunostiinte,observ ca barbtii nu ridica nici un pai acasa,iar femeile desi au jobul lor trebuie sa exercite si functia de bucatar chef ,chelner personal si debarasator masa,pune-te masa,ridica-te masa!
In fine,femeile au vrut sa lucreze acum vreo suta de ani,acum au ramas si cu maternitatea,si cu slugaria casei si cu loc de munca!
Si cica este sexul slab :)

[Corinusha]

Pai pana, la urma, noi ne-am facut-o cu mana noastra (ma rog, nu noi, ci inaintasele noastre, dar ideea e aceeasi). Acum putem doar sa visam sa fim stay at home wife/mom.

ps pt toate topicurile la care sctiu: scriu execrabil, deoarece tastatura asta nu mai merge cum trebuie si cum scriu repede, nu observ toate litrele care nu vor sa apara.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Corinusha

Dna Parascheva, sunt unele femei care s-ar simti binecuvantate sa fie doar o "menajera", sa nu mai fie nevoite sa mearga si la lucru. Si da, ma numar printre ele. Dupa 8 ore de munca, vin acasa si mai trebuie gatit, calcat, spalat etc. Doar nu le-oi lasa pe toate pe spatele sotului, care lucreaza uneori si 48 de ore legate, la 2 locuri de munca. Eu abia are timp sa mai doarma intre doua joburi si prinde 2-3 zil libere la luna, zile in care, sincer, n-as dori sa-l rog sa gateasca au sa bata cuie sau cine stie ce, ci as vrea sa le petrecem impreuna, sa ne relaxam. Asa ca prefer a bat eu si cuiele si sa pun perdelele si sa lipesc firele desfacute de la vreun aparat electrocasnic pentru ca, comparativ cu el, eu chiar am mai mult timp liber, mult mai mult timp liber (si in plus, acasa la parini eu le faceam ca tata venea cu scuza "io nu-s demeserie", nu ma bag, si asa am invatat eu si mam sa reparam o groaza de lucruri ce se stricau prin casa).
Eu m-as simti binecuvantata sa ajung in stadiul in care sa fiu "stay at home mom", sa am timp sa fac tot ceea ce imi propun si sa ma pot ocupa eu personal de cresterea si educarea copiilor (Doamne ajuta a fie macar 2). As vrea sa nu fie si copilul meu "cu cheia in gat" e la 3 ani, sa il pot verifica l teme, a il pot ajuta, sa avem activitati de familie macar un week-end pe luna, sa pot iesi cu copilul in parc, sa ii cunosc prietenii si colegii si nu sa-l las pe mn parinilor sau mai rau, sa ii angajez bona pentru ca eu nu am timp a m ocup de PROPRIUL copil.
Sustin familia asa cum era ea odata...

ps: scuzati rabufnirea de frustrari vechi, dar chiar mi-as dori ce am scris mai sus.

Este dramatic cat de mult a scazut puterea de cumparare de la o epoca la alta. Din cate inteleg, inca nu aveti copii. Aveti, in schimb, trei joburi. Adica doi tineri casatoriti, fara copii, au nevoie de 3 joburi!!!

Bunicul patern, cu dreptii sa-l odihneasca Dumnezeu, a fost preot. Cativa ani avea si el doua joburi, in sensul ca era preot si profesor la seminar. Dar avea destul timp si destui bani, in anii 30, ca sa stea in concediu o luna la mare. Bunica mea nu lucra (ca salariata, vreau sa spun). Cam nicio preoteasa nu lucra. Mai facea croitorie, ceea ce am spune azi "creatie vestimentara", fiindca ii placea, pentru ea si pentru prietenele ei. Avea si cateva cliente din protipendada orasului. Au avut trei copii. Cele doua salarii, de preot si profesor, ale bunicului erau suficiente pentru un trai fara griji. Si a mai ramas cat sa-si faca una dintre cele mai frumoase case din oras.

Bunicul matern, Dumnezeu sa-l ierte, a fost tot preot. Dar la tara. Au avut 4 copii si nimic nu le-a lipsit pana la perioada comunista, cand amandoi au gustat din binefacerile puscariei si li s-a confiscat mica lor avere.

Strabunicul patern (pe linie barbateasca) era invatator (institutor). Din salariul sau a crescut, impreuna cu strabunica, 7 copii. Si toti 7 au facut facultati prin anii 20.

Strabunicul patern (pe linie femeiasca) era tot preot intr-un targ din Moldova. A avut trei fete carora nimic nu le-a lipsit.

Strabunicul matern, tatal bunicii, era taran fugit din Ardeal pe cand avea 18 ani. A trecut muntii cu o boccea. La 50 de ani era cel mai bogat taran din sat, administrand 500 de hectare (180 ale lui) si trei stane de oi (una a lui). A avut 8 copii, lucru care nu a impiedicat ca zestrea bunicii sa fie considerabila. Si nici nu il impiedica sa aiba mici placeri ale lui, de exemplu vanatoarea calare.

Strabunicul matern, tatal bunicului era taran din Bucovina. Castiga suficient incat sa-si deschida un magazin satesc, cu doi baieti de pravalie angajati. Dar a fost impuscat in Razboiul de intregire, iar strabunica, ramasa vaduva, a scapatat. Copiii lui au avut burse de orfani de razboi, bunicul meu, facand teologia la Cernauti, nu a platiti niciodata nici taxa scolara, nici internat , nici cantina. Era o vreme cand Regina Maria, Mama Ranitilor, chiar se ocupa de orfanii si vaduvele de razboi.

Si azi s-a ajuns ca taranii sa nu mai poata trai din rodul muncii lor si sa-si caute tot felul de alte indeletniciri, care de sofer, care de pompier ori de postas. Singurii dedicati exclusiv muncii campului sunt pensionarii, iar acestia au noroc cu pensia. Iar tinerii oraseni, precum vad, au nevoie de trei joburi la doua persoane.

[Florinvs]

Eu sunt de parere ca treburile casnice, din gospodarie, trebuie in mod egal impartite intre cei doi soti sau parteneri, tinandu-se cont de specificul fiecaruia (evident ca ar fi mai greu ca un barbat sa se apuce de facut torturi sau prajituri, sau o femeie sa se apuce de schimbat instalatia electrica ori batut covoare!).

Insa in rest- la tot ce tine de curatenie, îngrijirea copiilor, mancaruri obisnuite, etc- trebuie ca ambii parteneri sa participe in mod pe cat posibil egal (in functie de durata serviciului fiecaruia) si sa-si dea accelasi interes!

Iar un echilibrul intre serviciu-cariera si viata de familie trebuie pastrat, deoarece daca ajungi sa ai un serviciul foarte epuizant si sa te vezi numai seara la culcare si atunci rupt de oboseala, nu-i bine si nu cred ca te mai poti bucura de mai multi bani care i-ai castiga!

Vreau sa zic ca am cunoscut oameni care lucrau ca mecanici de locomotiva si lipseau de acasa cate 24 de ore (iar riscurile, stresul erau insemnate in meseria asta, care impunea si un stil de viata extrem de ordonat, calm si disciplinat, cu un program respectat ca la armata), insa când ajungeau acasa dupa 24 de ore de serviciu, tot isi gaseau timp si rabdare a se ocupa si de treburile din gospodarie!

Sau chiar daca sa spunem un barbat ar lucra ca electrician pe santier (unde timp de 10-12 ore/zi e munca serioasa, destul de obositoare), când ajungi acasa seara, tot trebuie sa-ti faci timp sa te ocupi si de treburile casnice, începând de la cele mai banale (pregatirea cinei, spalarea vaselor, micile retusuri casnice, etc) pana la cele mai subtile (daca o gasesti suparata sau necajita pe sotie/partenera, sa incerci sa o intelegi, sa o incurajezi si sa o sustii).