![]() |
![]() |
|
#91
|
||||
|
||||
![]()
Daca veniturile prisosesc de ce nu se duc la cea mai saraca parohie din Romania, spre exemplu si sa imparta banii de prisos la familiile sarace de acolo? Sa o faca in tacere fara anunturi si laude, nestiuti de nimeni.
Nu avem nevoie in lumea asta decat de un locsor unde sa punem capul si un venit atat cat sa ne asigure un trai normal. la ce 10 perechi de pantofi?, la ce 3 dulapuri de rochii?, la ce 5 palarii?, la ce creme de firma pentru pielea cea sensibila?, la ce o geanta de farduri ca sa ne pictam masti?, la ce 5 camere la doi oameni?, si lista continua.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#92
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Sigur ca fiecare da socoteala pentru ce face, si fiecare e liber sa faca ce vrea. Sa minta daca are placerea asta, sa se ascunda daca asa voieste, insa eu personal, daca am intalnit in cale pe cineva ce face asta si vad, sunt datoare sa spun, sa sfatuiesc sa nu minta, sa nu se ascunda, daca e bogat sa imparta cat il lasa inima si la cei saraci, daca asculta bine, daca nu iara bine, ca doar nu obligam pe nimeni la nimic.
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem. Adevarul este fiinta vie. Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului. Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului. Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca |
#93
|
||||
|
||||
![]()
Vai, doamna Dobrin, ce mare crestină ai ajuns! Nu te mai saturi să judeci si să dai sfaturi în stânga si-n dreapta.
Ca să citez din propria-ti semnatură, vezi-ti mai bine de cârma mintii, că s-ar putea să sfârsesti prost. Uite si o pildă cu dedicatie specială, pentru "judecătoarea" din tine : Citat:
Last edited by mirela.t; 23.12.2014 at 07:56:47. |
#94
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Acest rol, corespunzător statutului de femeie, de mamă și de soție, precum și în acord cu anumite predispoziții ale femeilor (unele sunt date genetic, de pildă sensibilitatea, gingășia, blândețea) include principalele activități ale femeii în cadrul familiei. Cine nu își face bine rolul stânjenește pe cei care au așteptări de rol din partea ei. Și produce crize în funcționarea familiei, dintre care unele pot evolua până la deznodăminte cu totul de nedorit (divorțul, fuga de acasă a copiilor, vagabondajul, adulterul, cearta violentă etc.). Similar stau lucrurile și în cazul bărbatului. Are și el niște roluri, conform statutului de soț, tată, bărbat. Neîndeplinirea rolului atrage și pierderea statutului. Pe marginea acestor banale constatări două comentarii: 1) Omul nu se reduce la rolul său. Persoana e mereu infinit mai mult decât executantul unor activități. Persoana nu se evaluează după numele sau ansamblul activităților desfășurate. Dacă ar fi așa, cum calificăm o persoană care nu face "mai nimic"? De exemplu pe unul care șade ani în șir pe un stâlp și se roagă. Ar putea fi un sfânt sau un nebun incurabil, dacă e să judecăm doar după ce face. În realitate omul, indiferent ce face, se menține ca taină, prin însăși natura lui de om. De aceea nici nu poate fi închis în reguli, teorii, norme, ideologii, sisteme. Persoana este inepuizabilă, la modul cel mai propriu; ca urmare, este o eroare de interpretare să reducem persoana femeii (sau a bărbatului) la rolul său (adică la ansamblul activităților prescrise de rol). Un rol sau un statut sunt doar o parte a realității persoanei. Pe de altă parte, a exagera importanța rolului înseamnă și a face inflație de rol. Când o femeie se definește pe sine ca mamă sau ca soție, deja a picat din taina persoanei și nu face decât să se reducă pe sine la rol, adică să sugrume întregul prin parte. Proces periculos, dezumanizant, inflaționist. 2) În familia unde împărățește iubirea, rolurile femeii și ale bărbatului sunt împărțite și purtate împreună și cu bună înțelegere. Adeseori bărbatul spală, calcă rufele, face cumpărturi, îngrijește copiii etc. Uneori femeia se ocupă de treburile bărbatului. Periodic ducem sarcinile unul altuia, așa cum cer împrejurările, fără prea mare tam-tam, din iubire, firesc, discret. Nu e trist că femeia face activitățile menajerei (poate fi amuzant, dramatic, folositor, chinuitor, sublim, inutil etc.), în schimb e strâmb când judecăm femeia după roluri, iar nu după menire și roade. Persoana, indiferent de sex, nu e cumul de sarcini, ci taină. Trist e când piere taina, sufocată de judecățile noastre valorice privind rolul. |
#95
|
||||
|
||||
![]()
Dna Parascheva, sunt unele femei care s-ar simti binecuvantate sa fie doar o "menajera", sa nu mai fie nevoite sa mearga si la lucru. Si da, ma numar printre ele. Dupa 8 ore de munca, vin acasa si mai trebuie gatit, calcat, spalat etc. Doar nu le-oi lasa pe toate pe spatele sotului, care lucreaza uneori si 48 de ore legate, la 2 locuri de munca. Eu abia are timp sa mai doarma intre doua joburi si prinde 2-3 zil libere la luna, zile in care, sincer, n-as dori sa-l rog sa gateasca au sa bata cuie sau cine stie ce, ci as vrea sa le petrecem impreuna, sa ne relaxam. Asa ca prefer a bat eu si cuiele si sa pun perdelele si sa lipesc firele desfacute de la vreun aparat electrocasnic pentru ca, comparativ cu el, eu chiar am mai mult timp liber, mult mai mult timp liber (si in plus, acasa la parini eu le faceam ca tata venea cu scuza "io nu-s demeserie", nu ma bag, si asa am invatat eu si mam sa reparam o groaza de lucruri ce se stricau prin casa).
Eu m-as simti binecuvantata sa ajung in stadiul in care sa fiu "stay at home mom", sa am timp sa fac tot ceea ce imi propun si sa ma pot ocupa eu personal de cresterea si educarea copiilor (Doamne ajuta a fie macar 2). As vrea sa nu fie si copilul meu "cu cheia in gat" e la 3 ani, sa il pot verifica l teme, a il pot ajuta, sa avem activitati de familie macar un week-end pe luna, sa pot iesi cu copilul in parc, sa ii cunosc prietenii si colegii si nu sa-l las pe mn parinilor sau mai rau, sa ii angajez bona pentru ca eu nu am timp a m ocup de PROPRIUL copil. Sustin familia asa cum era ea odata... ps: scuzati rabufnirea de frustrari vechi, dar chiar mi-as dori ce am scris mai sus.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#96
|
||||
|
||||
![]() Citat:
pai daca veniturile prososesc si avem parintii in saracie, nu ii ajutam pe ei intai?! Cu unii oameni poti sa ai cata rabdare vrei, ca nu ii schimbi. Mai ales pe avari si zgarciti. Oameni pe careii rogi sa mergeti undeva sa ajutati o familie sau sa dati la o biserica fac crize de nervi si iti mai taie si veniturile, nu cumva sa dai si la cei care nu au. Chiar exista asemenea oameni. Doamna dobrin, dumneatavorbesti de cazurile ideale, care ar fi frumos sa fie toate, dar realitatea e cam inversata fata de idealizarile noastre. Ar fi frumos sa fie cum spui dumneata, dar nu e. Si cati dintre ortodocsi sau orice fel e crestini sunt si practicanti? Dumneata vorbesti de czuk ideal al uni familii crestin autentice, familie care e foaaaarte rara; din sutele de oamni pe care ii unosc eu personal, si zecile de familii crestine, doar un numar extrem de mic sunt familii crestine practicante, in care ambii parteneri sa fie crestini practicanti. Cazuri in care unul e practicant sunt mult mai multe, iar cazuri in care nici unul nu e practicant nu sunt atat de multe prcum mi-as fi imaginat (aici vorbesc steict espre omnii si familiile pe care le cunosc eu personal cel putin la nivelul de "am avut mai ault de 2-3 discutii pe teme serioase; ii cunosc la nivel mediu sau am lucrat cu ei, deci ii stiu mai bine decat as fi dorit poate).
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#97
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Daca ar fi numai menajere ar fi chiar ideal :) Vorba unui banc: "grea este viata unei femei...trebuie sa arati ca o adolescenta,sa gandesti ca un barbat,sa te porti ca o doamna si sa muncesti ca un cal!" Poftim! Este si mai ingrijorator faptul ca oriunde intorc capul printre prieteni si cunostiinte,observ ca barbtii nu ridica nici un pai acasa,iar femeile desi au jobul lor trebuie sa exercite si functia de bucatar chef ,chelner personal si debarasator masa,pune-te masa,ridica-te masa! In fine,femeile au vrut sa lucreze acum vreo suta de ani,acum au ramas si cu maternitatea,si cu slugaria casei si cu loc de munca! Si cica este sexul slab :)
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim. Last edited by Yasmina; 23.12.2014 at 10:44:53. |
#98
|
||||
|
||||
![]()
Pai pana, la urma, noi ne-am facut-o cu mana noastra (ma rog, nu noi, ci inaintasele noastre, dar ideea e aceeasi). Acum putem doar sa visam sa fim stay at home wife/mom.
ps pt toate topicurile la care sctiu: scriu execrabil, deoarece tastatura asta nu mai merge cum trebuie si cum scriu repede, nu observ toate litrele care nu vor sa apara.
__________________
Zambeste, maine poate fi mai rau. Iarta, maine poate ai tu nevoie de iertare. Iubeste si nu astepta nimic in schimb. Daruieste si vei primi la randul tau. Traieste ca si cum ar fi ultima ta zi de viata. |
#99
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Bunicul patern, cu dreptii sa-l odihneasca Dumnezeu, a fost preot. Cativa ani avea si el doua joburi, in sensul ca era preot si profesor la seminar. Dar avea destul timp si destui bani, in anii 30, ca sa stea in concediu o luna la mare. Bunica mea nu lucra (ca salariata, vreau sa spun). Cam nicio preoteasa nu lucra. Mai facea croitorie, ceea ce am spune azi "creatie vestimentara", fiindca ii placea, pentru ea si pentru prietenele ei. Avea si cateva cliente din protipendada orasului. Au avut trei copii. Cele doua salarii, de preot si profesor, ale bunicului erau suficiente pentru un trai fara griji. Si a mai ramas cat sa-si faca una dintre cele mai frumoase case din oras. Bunicul matern, Dumnezeu sa-l ierte, a fost tot preot. Dar la tara. Au avut 4 copii si nimic nu le-a lipsit pana la perioada comunista, cand amandoi au gustat din binefacerile puscariei si li s-a confiscat mica lor avere. Strabunicul patern (pe linie barbateasca) era invatator (institutor). Din salariul sau a crescut, impreuna cu strabunica, 7 copii. Si toti 7 au facut facultati prin anii 20. Strabunicul patern (pe linie femeiasca) era tot preot intr-un targ din Moldova. A avut trei fete carora nimic nu le-a lipsit. Strabunicul matern, tatal bunicii, era taran fugit din Ardeal pe cand avea 18 ani. A trecut muntii cu o boccea. La 50 de ani era cel mai bogat taran din sat, administrand 500 de hectare (180 ale lui) si trei stane de oi (una a lui). A avut 8 copii, lucru care nu a impiedicat ca zestrea bunicii sa fie considerabila. Si nici nu il impiedica sa aiba mici placeri ale lui, de exemplu vanatoarea calare. Strabunicul matern, tatal bunicului era taran din Bucovina. Castiga suficient incat sa-si deschida un magazin satesc, cu doi baieti de pravalie angajati. Dar a fost impuscat in Razboiul de intregire, iar strabunica, ramasa vaduva, a scapatat. Copiii lui au avut burse de orfani de razboi, bunicul meu, facand teologia la Cernauti, nu a platiti niciodata nici taxa scolara, nici internat , nici cantina. Era o vreme cand Regina Maria, Mama Ranitilor, chiar se ocupa de orfanii si vaduvele de razboi. Si azi s-a ajuns ca taranii sa nu mai poata trai din rodul muncii lor si sa-si caute tot felul de alte indeletniciri, care de sofer, care de pompier ori de postas. Singurii dedicati exclusiv muncii campului sunt pensionarii, iar acestia au noroc cu pensia. Iar tinerii oraseni, precum vad, au nevoie de trei joburi la doua persoane.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#100
|
|||
|
|||
![]()
Eu sunt de parere ca treburile casnice, din gospodarie, trebuie in mod egal impartite intre cei doi soti sau parteneri, tinandu-se cont de specificul fiecaruia (evident ca ar fi mai greu ca un barbat sa se apuce de facut torturi sau prajituri, sau o femeie sa se apuce de schimbat instalatia electrica ori batut covoare!).
Insa in rest- la tot ce tine de curatenie, îngrijirea copiilor, mancaruri obisnuite, etc- trebuie ca ambii parteneri sa participe in mod pe cat posibil egal (in functie de durata serviciului fiecaruia) si sa-si dea accelasi interes! Iar un echilibrul intre serviciu-cariera si viata de familie trebuie pastrat, deoarece daca ajungi sa ai un serviciul foarte epuizant si sa te vezi numai seara la culcare si atunci rupt de oboseala, nu-i bine si nu cred ca te mai poti bucura de mai multi bani care i-ai castiga! Vreau sa zic ca am cunoscut oameni care lucrau ca mecanici de locomotiva si lipseau de acasa cate 24 de ore (iar riscurile, stresul erau insemnate in meseria asta, care impunea si un stil de viata extrem de ordonat, calm si disciplinat, cu un program respectat ca la armata), insa când ajungeau acasa dupa 24 de ore de serviciu, tot isi gaseau timp si rabdare a se ocupa si de treburile din gospodarie! Sau chiar daca sa spunem un barbat ar lucra ca electrician pe santier (unde timp de 10-12 ore/zi e munca serioasa, destul de obositoare), când ajungi acasa seara, tot trebuie sa-ti faci timp sa te ocupi si de treburile casnice, începând de la cele mai banale (pregatirea cinei, spalarea vaselor, micile retusuri casnice, etc) pana la cele mai subtile (daca o gasesti suparata sau necajita pe sotie/partenera, sa incerci sa o intelegi, sa o incurajezi si sa o sustii). |
|