Cine este Mos Craciun?

[RaduMocanu]

Moşul creştinilor

E adevărat că, de prin secolul al IV-lea, omenirea, şi în special creştinătatea, a sărbătorit un “moş al darurilor”. Acesta este nimeni altul decât Sfântul Nicolae, cel care avea obiceiul de a lăsa milostenii, în ascuns, nevoiaşilor. Viaţa sfântului consemnează ajutorul oferit unei familii care, din cauza sărăciei, înclina să cadă în păcatul desfrâului. Pungile cu galbeni strecurate periodic de către episcopul Mirei aveau să salveze situaţia, însă “filantropul” este descoperit. Câte familii nu a ajutat însă Sfântul Nicolae fără ca minunatele fapte să fi fost consemnate? Pentru ajutorul primit în nenumărate rânduri şi graba cu care sfântul a răspuns mereu la rugăciuni, cultul său s-a răspândit în întreaga creştinătate. În amintirea dărniciei sale, părinţii şi-au mângâiat copiii cu mici daruri. Secolul marketingului l-a transformat însă pe Sfântul Nicolae într-un personaj mai puţin creştin, coborât mai degrabă din platourile de la Hollywood decât din icoană.

În uitarea ei de Dumnezeu, omenirea l-a înlocuit pe Sfântul Nicolae cu un moş păgân. În fapt, un idol pe care îl aşteptăm cu atât de multă nerăbdare tocmai când se naşte cel mai mare Dar al omenirii, însuşi Domnul Iisus Hristos. În neuitarea noastră, în decembrie, începem să forfotăm. Străzile sunt luminate, magazinele îşi umplu rafturile, iar în pieţele cetăţilor de astăzi tronează câte un brad. Copiii îşi pregătesc în avans câte o listă cu daruri; chiar şi modestă, tot listă e. Îşi creează aşteptări şi visuri alimentate de Moşul de la Hollywood. Trăiesc cu emoţie întâlnirea cu acest personaj la grădiniţă sau la şcoală. Mai apoi, peste ani, tot balonul de săpun se sparge şi micuţii prind minciuna. “Moşul sunt părinţii, toate sunt legende”. Moşul cel vesel şi frumos îmbrăcat nu există, Crăciun, cel de la Betleem, e şi el un mit. Bulversaţi de o lume a consumismului, ajungem să luptăm pentru a distinge între realitate şi marketing. Ori de câte ori punem mai mult suflet în goana după cadouri, în aşteptarea aproape pătimaşă a Moşului, să ne gândim că în fapt merităm doar o nuieluşă. Şi dacă sub bradul german nu vom găsi nici un dar, să ne îndreptăm inimile spre ieslea din Betleem, acolo unde se află cel mai frumos cadou primit de întreaga omenire. În fapt, e şi darul meu, şi al vecinului de bloc sau al celui mai uitat beduin din ţinuturile arse ale Sinaiului. E însuşi Dumnezeu, venit, aşa cum spune colindul, Mititel Înfăşăţel şi pentru care Măicuţa Sfântă n-a avut nici măcar scutecele.

A dărui e un sentiment nemaipomenit

Trăiesc de ceva vreme experienţa Crăciunului în Occident. În Marea Britanie, loc ce mi-a devenit ca trăire extrem de cunoscut, am avut dezamăgirea să descopăr copii care nu cred în naşterea lui Iisus ca Dumnezeu. Cu mare tristeţe a trebuit să realizez că pentru ei Iisus Hristos e un personaj istoric şi oarecum enigmatic. La vremea copilăriei, am scotocit ani

de-a rândul casa mamei pentru a găsi darurile de Crăciun cu mult timp înainte. De multe ori, mi-am stricat singură surpriza. E uimitor să întâlnesc în Londra copii de 10 anişori care încă mai cred cu tărie în existenţa unui moş extrem de darnic, cu puteri magice. Copiii îşi pun dorinţe şi se roagă acestui moş. Am întâlnit chiar şi adulţi care au cerut de la Moş Crăciun un an mai bun, fără şocuri economice sau chiar l-au rugat să aducă sănătate. Occidentalii, fără tendinţă de generalizare, îşi îndreaptă oarecum busola într-o direcţie ce nu aduce decât efemer. Dincolo de toate însă, a dărui e un sentiment nemaipomenit pe care l-au experimentat mai toţi sfinţii Ortodoxiei. Însă, cum recent îmi spunea un părinte grec, trebuie să fim atenţi în numele cui o facem.

[Ioan_Cezar]

Împărtăşesc opinia dvs., apreciez ce aţi scris, în întregime.
Aş voi să adaug doar un amănunt: deşi nu se cunoaşte aceasta de către toţi (de ce oare? că nu e nici un secret), copiii trec în dezvoltarea lor mintală prin etapa numită "a gândirii magice". Cu tot ce înseamnă aceasta, nu mai detaliez că se cam ştie, cel puţin în mare.
Acum însă: copilul magic dinlăuntrul nostru nu dispare nici la vârste mai înaintate. El rămâne funcţional şi acoperă conduita noastră subiectivă şi comportamentală (behavior) atunci când se iveşte un oarecare stimul declanşator (un gând, o amintire, o imagine, un miros, un sunet, o lumină). Indiferent de vârstă, sex, religie, IQ, caracter, profesie ori experienţă de viaţă, fiecare om poate trece imediat pe un mod de funcţionare din copilul magic, dacă i se oferă un anumit stimul specific. Or, în perioada sărbătorilor, aşa cum sunt ele în zilele noastre (se şi spune, culmea, în media "să ne pregătim pentru magia sărbătorilor de iarnă"), e foarte uşor ca un adult, iar nu doar un copil, să intre imediat în starea de funcţionare a copilului magic dinlăuntrul lui. În acest caz gândeşte ca un copil de acea vârstă (când funcţiona gândirea magică), simte ca un copil, voieşte ca un copil, acţionează ca un copil, crede ca un copil. Practic a devenit un copil (desconsiderînd, pentru o vreme realitatea lui de adult). Dacă nu reuşeşte direct, se ajută cu niscaiva droguri - de la ţigări şi alcool, la chestii mai tari. Aţi remarcat, nu?

Că se întâmplă aşa eu nu am nici o îndoială. Am văzut această culisare de pe adultul realităţii pe copilul magic interior de prea multe ori ca să mai am vreun dubiu. Singura problemă e dacă acest fenomen de regresie infantilă este benefic sau nu, este îngrijorător în vreun plan etc. Aici de fapt ne şi deosebim în opinii, noi forumiştii.

Personal eu cred că ne putem permite luxul, când şi când, de a ne copilări, fie şi la modul copilului magic. Doar să ne dăm seama de asta! Să fiu lucid, adică, atunci când mă las dus de "magia sărbătorilor de iarnă" şi să nu mă cufund cu totul într-un mod infantil de a fi.

Frumoase sunt clipele de "magie" din jurul Crăciunului, fiecare îşi bucură copilul interior cu aceste prilejuri. Dar nu e nici o legătură între aceste fenomene de regresie infantilă, plăcute şi alinătoare pentru psihologia omului sufletesc (cum pesemne suntem fiecare), şi minunea tainelor duhovniceşti care alcătuiesc Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Putem fi copii, ok, putem fi cufundaţi în "magie", putem aduce pe Moşul acasă lângă brad, pe sub brad şi chiar în vârful bradului, pe horn ori pe la ferestre
şi totodată bine este
să ne ridicăm cugetul şi toate simţămintele către Hristos,
pentru a nu rămâne doar adulţi în straie de copii ci pentru a ridica până şi copilul din noi în haina lui Hristos, în îmbrăţişarea Lui!

[cristirg]

Mos Craciun - o iluzie scurta cu gust amar - pr. Gheorghe Anitulesei:

https://www.youtube.com/watch?v=TmKtjMXmRGA

[catalin2]

Toti oamenii au nevoie de magie, de o realitate nemateriala. Doar ca aceasta chiar exista si nu trebuie inventata, iar crestinii o cunosc. In America au creat o poveste magica imaginara pentru ca deja aveau o societate materialista, golita de magia lumii spirituale (se spune ca autorul povestii s-a inspirat chiar si religiile nordice). In opinia mea exista trei tipuri de magie, de spiritualitate. Prima este realitatea crestina, cu lumea ingerilor Dumnezeu. A doua este lumea din spiritualitate pagana, cu mituri si zei in spatele carora sunt ingerii cazuti. A treia este o lume imaginara, creata de atei ca o alternativa la lumea materiala pe care o cunosc. Povestile SF pentru adulti, iar pentru copii povesti de genul Mos Craciun.

[cristirg]

"trei tipuri de magie" trebuie puse intre ghilimele,ortodoxia nu are nimic de a face cu nici o forma de magie,e impotriva magiei si vrajitoriei de orice fel.

[catalin2]

În prealabil postat de cristirg

"trei tipuri de magie" trebuie puse intre ghilimele,ortodoxia nu are nimic de a face cu nici o forma de magie,e impotriva magiei si vrajitoriei de orice fel.

Da, lume magica e mai bine spus, se intelege din context.

[cristirg]

-eu nu as folosi cuvantul magic in nici un context crestin,se poate vorbi de lumea sufletului,o lume nemateriala,duhovniceasca,a harului...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de catalin2

Toti oamenii au nevoie de magie, de o realitate nemateriala. Doar ca aceasta chiar exista si nu trebuie inventata, iar crestinii o cunosc. In America au creat o poveste magica imaginara pentru ca deja aveau o societate materialista, golita de magia lumii spirituale (se spune ca autorul povestii s-a inspirat chiar si religiile nordice). In opinia mea exista trei tipuri de magie, de spiritualitate. Prima este realitatea crestina, cu lumea ingerilor Dumnezeu. A doua este lumea din spiritualitate pagana, cu mituri si zei in spatele carora sunt ingerii cazuti. A treia este o lume imaginara, creata de atei ca o alternativa la lumea materiala pe care o cunosc. Povestile SF pentru adulti, iar pentru copii povesti de genul Mos Craciun.

Aud in multe imprejurari expresia: "Eu nu mai cred demult in mos Craciun!" Si e atata orgoliu in ochii acelei persoane incat nu poti sa nu-l compatimesti, desi el prin modul cum isi nuanteaza vorbele, radiaza de fericire ca te poate umili.
Dincolo de orice speculatii mai mult sau mai putin filozofice, Dumnezeu oranduieste (nu doar ingaduie) spiritului "Mos Craciun" (nu duhului, fantomei, ci chiar magiei in sine) sa poata avea loc acolo unde gaseste caldura sufleteasca.
Am doi baieti, acum indeajuns de mari sa inteleaga harul si voia lui Dumnezeu. Cel mic, avea 13 ani cand a primit magia in toata splendoarea ei, in timp ce cel mare (15 ani atunci) nu mai intelegea nimic. De fiecare data se straduiau pe cat le statea in putinta sa ne surprinda cand punem darurile, sau cotrobaiau peste tot inainte, acolo unde s-ar putea ascunde asa minunatii. Daca nu reuseau sa gaseasca, nu era meritul nostru, al parintilor, ci voia lui Dumnezeu. Atunci s-au inteles amandoi sa nu adoarma. Mai incercasera si cu ani in urma, dar fara succes. Am impodobit cu totii bradul si au ramas langa noi pana tarziu, cand au plecat in camera lor, lasand usa deschisa si ramanand atenti la orice miscare... deosebita. Atunci cel mic, aparea brusc in cadrul usii sa vada ce se intampla. Dar noi, desi nu ne straduiam in mod deosebit, lasam totul in voia lui Dumnezeu. Incet, incet, am reusit sa adunam cadourile gata impachetate de prin locurile unde erau puse cu cateva ore mai devreme cand ei mai erau cu colinda. Un alt amanunt important ar fi acela prin care am lasat "hazardul" sa aleaga locul in care vom amplasa bradul, iar "hazardul"... a vrut ca acest loc sa fie in dormitorul nostru, fara sa existe obiectii sau comentarii, intrucat nu hotarase niciunul dintre noi, asta. Dar cum era doua sau trei noaptea, si 'al mic continua sa se infatiseze in cadrul usii sa vada noutatile, ne gandeam ca de data asta nu vom mai reusi. "Cum o vrea Dumnezeu!", am zis. Ne-am culcat si noi pe la trei in noapte, desi la drept vorbind... nu dormea nimeni. Pe la patru, m-am ridicat incet si am pus sub brad o parte din cadouri, dar ceva mi-a spus sa nu le pun inca pe cele mai mari (o chitara, si alte cateva asemenea). Pe la 4,30, 'al mic vine si se baga intre noi spunand ca nu poate adormi, acolo si ca vrea sa ramana langa noi. Cum de nu a vazut cadourile de sub brad, n-am sa inteleg niciodata, desi venise de atatea ori cu ochii atintiti acolo. Nu stiu daca a reusit sa adoarma, dar era atent la orice misca in jurul lui. Pe la cinci, un sofer matinal cu o masina silentioasa, a intors in fata ferestrelor noastre. Stopurile rosii au luminat tavanul, fara sa se auda niciun zgomot. Zambind unui gand, am spus incet: "Ai vazut si tu lumina rosie?" Fara sa raspunda, s-a ridicat brusc si a privit sub brad unde erau asezate pachetele lucioase cu panglici si fundite, apoi a izbucnit spontan: "Daca mai spune cineva ca nu exista Mos Craciun, ma iau cu el de gat!" Apoi a zbughit-o sa-l aduca si pe fratele mai mare, suficient pentru mine sa asez si chitara pe fotoliul de langa brad, si celelalte pachete mai mari, mai in spate, dupa care sa ma asez in pat, prefacandu-ma somnoros.
Pentru acea "magie", i-am multumit lui Dumnezeu din toata inima mea, chiar daca cineva ma condamna spunand ca sunt deja mari si rad ceilalti copii de ei. Pozitia noastra era simpla: nu va laudati si nu va certati. Sa va fie mila de cei care au pierdut ceea ce voi inca mai aveti!
Totusi, dupa cateva saptamani, le-am spus ceea ce nu mai putea fi amanant, dar in acea forma incat sa inteleaga ca, toti parintii isi iubesc copiii, dar Dumnezeu prelungeste "magia" acolo unde crede El de cuviinta!

[Ioan_Cezar]

.........:) Frumoasă întâmplare, Moshule.
Cam aşa ne-am descurcat şi noi anul acesta, a fost amuzant. E ca un joc, de fiecare dată, şi îl reluăm cu plăcere. Apoi ne întoarcem la ale noastre...

Intradevar minunate clipe.Un cadou deosebit,o chitara,intr-o lume a gadget-urilor.Sa dea Dumnezeu sa mentineti acest spirit al bucuriei frumoase in cadrul familiei,de apreciat ca ati avut bunatatea sa impartasiti celor de pe acest forum ceva din viata dvs,o traire alaturi de cei dragi.