Cine este Mos Craciun?

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Frate Pelerin, eu zic sa nu privim atat de tragic lucrurile. Este foarte adevarat ca daca n-am fi atat de "caldicei", am sta departe de astfel de obiceiuri. Omul care a ajuns deja sa aiba un dialog cat de fragil cu Dumnezeu, nu-l mai intereseaza nimic din exterior. Necazul este ca cei ce NU doresc un astfel de dialog in sufletul lor sunt intr-un numar coplesitor. Acestia sunt extrem de usor de manipulat in acest sens.
Totusi, sa ne intelegem bine, noi NU facem cu adevarat astfel de ritualuri, iar daca se intampla pe la neamul mamei Omida, astea sunt cazuri izolate. Noi "teatralizam" aceste ritualuri, nu le practicam. Tocmai de aceea s-au si pastrat pana in zilele noastre. Daca e bine sau nu, Dumnezeu stie. Probabil nu este grav din moment ce Dumnezeu le ingaduie. Oamenii se amuza, privesc un spectacol sinistru al propriei noastre istorii care cu siguranta nimeni nu-si doreste sa se intoarca. Apoi, linistiti, se intorc la casele lor si-si continua viata obisnuita.
Da, este adevarat ca in copilarie auzeam de anumite ritualuri care se intamplau la acea vreme si nu-i exclus sa se mai repete si astazi prin cine-stie-ce zone. Spre exemplu, in unele sate, cand ploaia continua sa se lase asteptata, un tanar fecior se dezbraca si se acoperea complet cu o planta numita pe la noi "boz", si colinda satul in lung si-n lat, cu alai de copii care-l stropeau cu apa. Nu am vazut niciodata, ci imi mai spunea mama, astfel de chestii. Si in mod ciudat, in scurt timp cica venea ploaia. Probabil in multe sate era nevoie de un "Popa Tanda", dar ce-ar mai fi de spus, oare?

Nu e firesc ca astfel de tehnici stravechi de stapinire a elementelor sa fie pastrate?
Eu unul, am o vorba: "Asa-numita superstitie este ramasita caricaturala a unei stiinte stravechi: nedestructiva si ne-ideologizata (adica nepusa in slujba ateismului), deci dupa voia lui Dumnezeu". Aici intra si samanismul (ala autentic, nu porcarii americane). Desigur, asta e discutie de alt topic.

Mosule,eu am citit cu atentie cele spuse de tine si pana la un punct inteleg.O sa imi permit,fara intentie polemica,sa iti spun din ce punct nu mai sunt de acord.Intradevar au existat si exista oameni sfinti ai lui Dumnezeu care s-au detasat de aceste aspecte pagane,sau de alte,atat de multe aspecte,care nu aduc slava lui Dumnezeu.Caci orice lucru care nu aduce slava lui Dumnezeu,orin modul in care este conceput ori prin modul in care este trait,nu are cum sa fie un lucru asa-zis bun decat pt noi ceilalti,mai putin dispusi sa ne rupem cu totul de firea noastra lumeasca,pagana,trecatoare pentru a ne dedica lui Dumnezeu.EL vrea totul,nimic mai putin si acest gand,pentru firea noastra pacatoasa,este un gand infricosator prin radicalismul lui pt ca nu suntem deloc dispusi la asa ceva.Multi dintre noi ramanem in acel periculos stadiu,sau chiar mai jos,dar starea de ,,caldicel" este groaznica in fata lui Dumnezeu,dupa cum insusi Hristos a aratat celor din Laodiceea (Apocalipsa 3.15-19).Mai bine am fi reci pentru ca am fi mai sinceri fata de EL,altfel cautam sa-L pacalim,nedorind sa-i dai Lui totul ci incercand sa trisam cumva,sa gasim o cale de compromis.Insa Dumnezeu nu tolereaza asa ceva,din fericire pt noi,altfel am fi in stare sa ne ducem cu compromisul nostru pana in Imparatia Lui,cea fara de pata si fara de sfarsit.Insa EL lasa aceste lucruri intrucat graul si neghina vor exista pana la sfrasit cand,la Judecata,se va trage linie pt fiecare dintre noi si va urma apoi o lume eliberata de pacat pentru credinciosii Lui.Inca din Eden am cazut in capcana necuratului de a crede ca,gustand din pomul cunostiintei binelui si al raului,vom fi precum Dumnezeu,sa stim sa distigem binele de rau,caci nu degeaba Dumnezeu a oprit de la a fi gustat acel pom,unde binele si raul erau amestecate.Istoria omenirii va sta marturie cat de bine a reusit omul sa distinga binele de rau,dupa cum spunea cineva ,,istoria lumii va fi tribunalul ei de judecata".

Inca din copilarie am vazut si eu asemenea obiceiuri si asa-zis traditii.Mult timp nu am stiut de unde provin si,intradevar,multi oameni nu le credeau dar le practicau intr-un fel de inertie dar altii chiar credeau in ele,sau in altele foarte asemanatoare.Mai ales la inmormantari am vazut obiceiuri populare (pe sistem ,,asa se obisnuieste") pur pagane,in nici un caz recomandate de un preot dar puse-n practica de ,,evlavia" populara care am simtit ea nevoia sa completeze cu ce stia ea.Erau obiceiuri pe care le poti regasi in multe culturi ca un fel de fond ancestral pagan.Aceste obiceiuri,vizionate sub motivatia unei relaxari sau curiozitati au practici derivate pe care le veti intalni foarte des sub diverse forme de superstitie sau paganism si asta pt ca la originea lor ele erau expresia unui cult pagan compact de credinte si obiceiuri.Acum sunt servite pe bucati,ca sa fie acceptate mai usor.Intr-o lume in plin avant catre paganism,livrat agresiv prin toate mijloacele de comunicare,poate ca nu aceste obiceiuri populare sunt problema majora.Sunt aspecte mult mai grave,ele sunt doar o componenta care accentueaza gravitatea.

Orice om care,cu sinceritate,va citi istoria evreilor din VT va observa ca acele greseli ale lor au fost foarte des repetate,sub diverse forme,pana in ziua cand si-au ratat complet menirea la care ii chemase Dumnezeu.Ceea ce as dori sa spun,in incheiere,este urmatorul lucru: cine doreste sa aplice o metoda de indepartare a tot ce nu-i crestinesc sa o aplice radical,fara mila fata de sensibilitatea noastra,sa o aplice fata de toate aspectele,fara exceptie, pt ca cerintele lui Dumnezeu sunt foarte radicale iar gandurile si caile Lui nu sunt ca ale noastre si nici judecata Lui ca a noastra.Altfel este lipsit de onestitate sa fim radicali fata de un aspect si ingaduitori fata de altul,de acelasi fel si cu aceleasi origini.Cine se simte in stare sa arda pt Domnul sa o faca, cine este rece sa fie dupa voia lui iar pt ceilalti dintre noi..Dumnezeu cu judecata.Asa vad eu lucrurile,nu pot impaca cu nici un chip radicalismul credintei adevarate in Dumnezeu cu caile noastre.Sper macar,din moment ce radical nu am putut fi pana acum,sa am macar sinceritatea sa recunosc in fata lui Dumnezeu ceea ce sunt si nu sa incerc sa ma justific,sa gasesc scuze sau cred ca il voi convinge de compromisul meu.