Toata viata Lui Hristos sa o dam

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florin.oltean75

Indemnul nu se adreseaza celor care nu cred in Hristos Dumnezeu, ci celor care cred, dar care nu lucreaza virtutea cu toata hotararea si energia.

Se adreseaza celor care urmaresc dublu-scop atat placerile lumesti cat si placerile ceresti, celor care au un ochi atintit la lume iar altul la cer. Vreau sa se infrupte, sa ia ce este mai bun si din cele pamantesti si din cele ceresti.

Cel ce iL urmeaza pe Hristos nu trebuie sa oscileze intre lumesc si ceresc. Acesta trebuie sa arda podul catre trairea lumeasca si sa-si indrepte inima doar catre cer.

Cel care iL urmeaza pe Hristos trebuie sa fie ca un alergator pe ultima suta de metri. Fara ezitare, fara uitare inapoi, la stanga sau la dreapta, cu toata fiinta concentrata in depasirea liniei de sosire.

Cel care iL urmeaza pe Hristos trebuie sa fie ca un general, care odata ce a intrat in lupta nu se opreste pana nu o castiga. Fara sovaire, lamentari, inconsecventa, indoieli, indecizii.

Daruirea "intregii vieti" Lui Hristos are un aspect volitiv - mentionat mai sus, care urmareste sa elimine dualitatea trairilor mamona-dumnezeu, sa concentreze progresiv intreaga fiinta in Hristos - si aspectul fundamental, vietuirea efectiva in Hristos.

Vietuirea "exclusiva" in Hristos este sensul profund al crestinismului.

Tot crestinismul este cuprins in indemnul: "Toata viata noastra Lui Hristos sa o dam".

Cum vietuim de fapt in Hristos?

In Hristos vietuim efectiv numai atunci cand Duhul intra in inima noastra si incepe El sa lucreze cu mare putere toate virtutile, cele mai importante fiind rugaciunea si cugetarea. Caci cele doua sunt inceputul tuturor bunatatilor.

Insa, atata vreme cat ne rugam si cugetam cu propria noastra minte, suntem departe de Hristos, de adevarata vietuire in Hristos.

Cel ce cugeta sau se roaga cu propria minte este departe de Dumnezeu.

Gustul adevarat al cugetarii este dat de Insusi Duhul, care intra in inima noastra, pentru a cugeta si descoperi in locul nostru.

Mintea individuala este slaba, chiar in cele lumesti, si cu totul neputincioasa in cele duhovnicesti.

Duhul este cel ce a revelat cuvintele, tot Duhul este si cel ce descopera sensurile adanci pentru a binecuvanta cu cunostinta mintea primitoare.

Cand gustam cat de minunat este sa te rogi cu Mintea Lui Dumnezeu, nu vom mai dori niciodata sa ne rugam cu propria minte.

Vom renunta natural la rugaciunea formala, chemand Duhul inlauntrul inimii pentru a se ruga El Insusi acolo pentru noi.

Dumnezeu rugator si mantuitor in acelasi timp.

Este minunat pentru ca noi nu mai facem nimic. Dumnezeu Insusi se roaga in inima noastra.

Pur si simplu extaz fara efort.

Este ceea ce isi doreste Dumnezeu sa experimentam.

Dumnezeu lucreaza cu mare bucurie, noi doar trebuie sa-I deschidem un pic inima. Dumnezeu stie sa lucreze toate virtutile, ca nimeni altul. El stie sa se roage in Adevar, mai bine decat o facem noi.

El este de fapt, Lucratorul in vie, nu noi - El este si dulceata vietii.