Atotstiinta lui Dumnezeu

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Wryetui

Adica daca ies pe strada si ma intalnesc cu X persoana ii din voia lui Dumnezeu, adica, toate ce se intampla in viata noastra oricat de marunte ar fi, precum daca arunc ambalajul de la ciocolata la cos sau pe jos sau orice, este datorita faptului ca Dumnezeu vrea asa?

Ca regula generala, nu Dumnezeu hotareste nici daca te intalnesti pe persoana X, nici daca arunci sau nu hartia la cos. Totusi, El stie dinainte si daca te vei intalni, si daca vei arunca hartiile la cos. Numim acest lucru "prestiinta lui Dumnezeu".

Nu este de loc rar ca Dumnezeu sa intervina in vietile noastre prin lucruri, persoane, fenomene care par simple potriveli. Conform bancului in care un sofer se roaga intens sa gaseasca un loc liber intr-o parcare aglomerata. Cand pleaca o masina chiar din fata lui, eliberand locul, el spune "Multumesc, Doamne, dar nu mai e nevoie: am gasit singur". Numim acest lucru "puterea proniatoare a lui Dumnezeu".

In mare, tot ce facem este pentru ca Dumnezeu vrea sa o facem? Asta nu ar insemna ca El ne incalca voia libera?

El vrea sa ne mantuim, ne pregateste, ne ofera sanse, dar nu ne obliga. Daca ne-ar obliga, nu am mai avea nici merit, nici vina.

In mod cu totul exceptional, un lucru sau un altul ne poate obliga sa facem. Vorbim, in asemenea cazuri, de miracole, fiindca legile firii facute de Dumnezeu sunt suspendate, temporar, tot de El. De exemplu, putem sa cadem in genunchi in fata unei icoane, chiar daca nu vrem asta. Numim un astfel de lucru "actiune la comanda divina".