Toata viata Lui Hristos sa o dam

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Corinusha

Ce scrii dumneata, ar fi cazul ideal. Dar cati pot ajunge sa fie acest caz ideal?
Pentru ca, traind in lume, e aproape imposibil, daca nu chiar imposibil, sa lasam cele lumesti deoparte, tocmai prin faptul ca traim in lume si automat trebuie sa ne concentram pe cele lumsti macar atat cat sa putem supravietui (hrana, un acoperis deasupra capului, imbracaminte). Iar ca sa poti benficia de cele trebuincioase trebuie sa ai un loc de munca, care e lumesc si te obliga sa fii efectiv in lume si a te conentrezi pe cele lumesti. Nu ai cum sa elimini dualitatea lume (care o pui cu semnul de egalitate cu Mamonna)-Dumnezeu, deoarece pur si simplu nu ai putea trai. Iar ca sa renunti total la lume, inseamna practic sinucidere (intr-un fe sau altul, fie mori de foame, fie de frig), iar sinuciderea e cel mai grav pacat pe care il poate face omul, un pacat care, clar, nu se poate ierta.
Nici macr daca renunti la traiul la oras si te muti la sat, nu ai cum sa renunti la cele lumsti, nu se poate sanu ai niciodata vreun conflict, etc.
Da, iti dai viata lui Hristos, si faci ce poti , dar inevtabil vor exista ispite, pacate si lururi ale diavolului in viata unui om, pentru ca om fara pacat nu exista si nici nu va exista vreodata. Singurul Om faa pacat a fost Iisus Hristos, DumnezeuL intrupat in Om. Atat, altul nu va mai fi, decat daca si cand Iisus va cobori din nou pe Pamant.

Lucrarea Lui Dumnezeu poate fi facuta desavarsit de oricine si in orice conditii. Altfel nu era chemarea nediscriminatorie - "Urmati-Ma!". Nu este nevoie de retragere din lume pentru cel ce stie cum sa aduca lumea la picioarele Lui Dumnezeu.

In sensul cel mai adanc, aceasta inseamna sa fim "intelepti ca sarpele". Ca toate cele ale lumii, indiferent cum ne apar, sa fie prefacute in trepte catre Dumnezeu.

Mintea este asaltata de senzatii, inchipuiri, imagini, obiecte - indiferent de situatie - fie ca este in pustie, fie ca se afla intre oameni.

Chiar si in pestera de ar fi omul, mintea se afla tot sub viforul preferintelor si rejectiilor.

Daca nu stie sa-si imblanzeasca mintea, omul este rupt de patimi si in manastire, si intre oameni si in linistea mormantala a desertului.

Pentru cel ce este "intelept ca sarpele" toate conditiile i se par perfecte. Orice vine peste el, bun sau rau, este sublimat in virtute. Din orice situatie extrage putere peste putere dumnezeiasca.

Oricum se rasuceste realitatea, omul duhovnicesc o intelege corect, mintea lui urca din patrundere in patrundere si mai mare.

Orice situatie devine un combustibil excelent care alimenteaza din ce in ce mai tare flacara duhovniceasca.

Astfel omul se preface, cu timpul, in rug aprins - in mijlocul lumii.

Fara lume, omul nu are pe ce sa se sprijine ca sa ajunga la Dumnezeu.

[florin.oltean75]

De ce oare sa ne dam toata viata Lui Hristos?

Ca sa ne mantuim, desigur.

Prin mantuire intelegem o stare, o fiintare in care este imposibila experimentarea oricaror forme de suferinta, o traire neintrerupta a unor fericiri extatice.

O fiintare patrunsa vesnic de bucurii indescriptibile.

Necredinciosilor li se pare incredibila existenta unei asemenea trepte evolutive. Iar multi credinciosi, probabil, nici nu o concep.

-----------------

Cum ne dam viata Lui Hristos?

Unii si-o dau formal, unii razboindu-se cu altii ca sa-si apere/impuna dreptatea, unii si-o dau in smerenie.

-------------

Inceputul smereniei este constientizarea starii nenorocite in care ne aflam.

Adancul smereniei este constientizarea nimicniciei noastre.

----------

Inceputul smereniei

Omul lumesc este ca un om bolnav care nu-si da seama de boala lui.

Ca un alcoolic care nu realizeaza ca este alcoolic.

Cel mai important lucru pentru un alcoolic este sa inceapa sa-si dea seama de boala pe care o are.

Dupa ce o recunoaste, sa dea mandria la o parte, sa recunoasca ca este alcoolic si sa ceara ajutorul celor care-l pot salva.

Cel ce nu recunoaste ca este bolnav nu se va vindeca, ci boala il va macina pana il va distruge.

De aceea, Imparatia Cerurilor este inchisa celor mandri, nu pentru ca cineva nu doreste mantuirea lor, ci pentru ca insasi mandria lor ii impiedica sa intre in rai.


"Dependenta de lume" este o boala mai subtila decat alcoolismul.

De aceea este dificil de recunoscut in miezul ei. O putem insa recunoaste relativ usor prin efectele sale asupra noastra, puseurile de suferinte fizice si psihice, sumedenia de pacate pe care le savarsim zi de zi.

O putem recunoaste in tanarul bogat care se intristeaza, nu se bucura sa lase toate si sa-L urmeze pe Hristos.

Un depedent se intristeaza cand i se cere sa renunte la adictia lui, si intra in sevraj atunci cand este despartit de obiectul adictiei.

Cel ce se apleaca mai mult asupra constiintei sale poate vedea ca sunt o puzderie de pacate care lucreaza in el insusi.

Cel ce nu reflecteaza atent, obiectiv, la actiunile si reactiile sale nu vede nimic imoral in el insusi.

Elementul cheie privind vindecarea este acela de a realiza rational ca suntem bolnavi, ca suntem incapabili sa ne vindecam singuri.

Cu cat inteligenta noastra va deveni mai ascutita in observarea bolii, cu atat vom dori mai tare sa scapam de ea cat mai repede.

Noi crestinii iL recunoastem pe Hristos ca Doctor, Medicament si Asistent in acelasi timp.

Doctorul trebuie acceptat.
Medicamentul trebuie sa lucreze inlauntru - in adancul inimii.
Asistentul vegheaza neintrerupt pana cand devenim oameni intregi, sanatosi.

In smerenie, omul se vede pe sine bolnav, iar pe Hristos - medicamentul din care izvoraste sanatatea.

Toata viata lui Hristos sa o dam? Ce frumos, mai ales cand se spune sa se dea totul si nu se da, de catre foarte multi, aproape nimic in lumea noastra.Ce iti ofera Hristos...o cruce pe care sa mori si viata vesnica. Adica totul. Si daca tot se doreste sa se dea totul.. Apostolul Pavel spunea ca toti cei ce vor sa traiasca cu evlavie in Hristos vor fi prigoniti. Toti, extensia sfanta din totul.Nu iubiti sau admirati de lume, ignorati sau adoptati. Prigoniti. Lumea asta in care ingaduie Dumnezeu, inca, sa trecem prin ea, este, pe zi ce trece, atat de straina de Dumnezeu incat o marturie radicala, fara compromis, in fata ei nu se va termina altfel decat a spus Hristos. Lumea iubeste tot ce este al ei, ce fraternizeaza cu ea, ce se lasa absorbit in ea,ce traieste dupa mersul timpului si chipului ei, nu ceea ce ii pune in fata adevarata ei fata.Lumea absoarbe pe zi ce trece tot mai mult si mai mult si ii va duce pe toti cei ce o urmeaza acolo unde se va duce si ea.

Apostolul Ioan, atat de iubit pentru blandetea lui, spunea ca cine zice ca ramane in Hristos trebuie sa traiasca cum a trait Hristos. Si tot el mai spunea ca dragostea sta in trairea dupa poruncile Lui. Asa ceva te va duce la suferinta in lumea asta. Asa ceva, trait dupa cum a invatat Mantuitorul, te va duce la suferinta in lumea asta. Exista si o bucurie in suferinta, suferinta transfigureaza, curata mizeria. Dar si doare, foarte tare, poate durea cumplit.Iar suferinta aceasta sfanta, pentru adevaratii urmasi ai lui Hristos, este, dupa cum spunea cineva, un semn ca Dumnezeu este Tatal lor. Toata viata lui Hristos sa o dam...stiti ce se spune in Isaia: ,,Domnul a gasit cu calea sa-L zdrobeasca prin suferinta". Cum este sa te zdrobeasca Dumnezeu Atotputernic prin suferinta? Adica spui ca-i dai viata ta Celui care a fost zdrobit de Dumnezeu pentru tine...toata viata ta. Daca chiar crezi in Dumnezeu poti sa-i spui asta fara sa o faci?

Undeva in Biblie aparem noi toti. Nu metaforic. Apostolul Ioan ne-a vazut. A vazut in timp, in viitor, in Ziua Judecatii, ne-a vazut pe toti acolo. Noi nu stim cum vom fi dar el ne-a vazut acolo. In capitolul 20 din Apocalipsa cerul si pamantul fug din fata Judecatorului. Adica cerul si pamantul cumva dispar din scena. Vi-se par eterne cum le vedem acum? Nu sunt. Si apoi aparem noi ,,am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie". Noi toti, in picioare, in fata Lui. Toata viata lui Hristos sa o dam. Cel zdrobit prin suferinta, inviat si care va judeca lumea. Inviat de Dumnezeu tocmai ca o dovada ca EL va fi cel care va judeca lumea. ,,EL era strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre". Acum fata in fata cu noi: Mi-ai dat toata viata ta? Nu exista intrebare si raspuns mai importante de atat.

[Florin-Ionut]

Cînd eterodocșii discută despre ectenii din slujbele ortoodxe... :)

Interesant e că biserica răspunde ”Ție, Doamne!”. Este o promisiune pe care o declarăm cel puțin săptămînal, dar prea puțini se străduiesc într-adevăr să o împlinească. Vorba lui Ioan Ică Jr, noi ortodocșii nu facem ce spunem în timpul Liturghiei că facem.

Mă gîndeam să deschid un topic special pe tema faptului de a minți în timpul rugăciunilor. Mințindu-L pe Dumnezeu cu seninătate, de multe ori fără să ne dăm seama.

[AlinB]

Nu e neaparat minciuna, poate fi o buna vointa dar care nu are suficienta putere sa devina fapta.
Daca este sau nu viclenie in spatele acestei stari de lucru (fariseica) - asta e problema.

[stefan florin]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cînd eterodocșii discută despre ectenii din slujbele ortoodxe... :)

Interesant e că biserica răspunde ”Ție, Doamne!”. Este o promisiune pe care o declarăm cel puțin săptămînal, dar prea puțini se străduiesc într-adevăr să o împlinească. Vorba lui Ioan Ică Jr, noi ortodocșii nu facem ce spunem în timpul Liturghiei că facem.

ba o facem...DOAR VERBAL

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cînd eterodocșii discută despre ectenii din slujbele ortoodxe... :).

Sa nu va suparati. De obicei nu postez la sectiuni precum aceasta, dar m-a interesat topicul. Undeva, in profunzimea lui, ridica o problema tulburatoare si raspunsurile la ea pot explica, intr-o oarecare masura, multe aspecte din trecut sau prezent. Ar fi foarte multe de spus.Postarea mea nu s-a dorit a fi o critica, sunt doar constatari personale, cu un ridicat grad de superficialitate. Oricum intrucat, in curand, perioada mea de participare pe acest forum se va termina, si cu speranta ca nu am fost nici piatra de poticnire si nici prilej de suparare, va rog sa cititi cele de scrise de mine cu toata intelegerea referitoare la putinul sufletesc al autorului acelor randuri :) Numai bine, Dumnezeu sa va calauzeasca

[CristianR]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Oricum intrucat, in curand, perioada mea de participare pe acest forum se va termina

Si tu, prietene?

[DragosP]

Eu sper să se mai gândească, chiar dacă deocamdată asta simte.