Din Patmos:Maranatha!

Salut Jean Caesar :) Pentru mine teroristii sunt adevaratii atei.Nu cred in nimic in afara mortii, deci cred in nimicire, se servesc pervers de credinte religioase pt a-si justifica dorintele ucigase si niciodata nu vor oferi ceva in schimb, doar iti vor pune-n fata moartea ca pe o solutie finala. Dumnezeu nu este un terorist si nu lucreaza cu teroristi.Necuratul in schimb o face.De cand s-a intimplat tragedia m-am uitat cat am putut la suvoiul de comentarii, de toate tipurile si orientarile.O lume intreaga s-a solidarizat,intr-o proportie covarsitoare, nu atat din admiratie pt orientarea celor de la Charlie, ci impotriva unui asasinat. Celor care ii judeca pe cei de la Charlie, sau care nu sunt de acord cu pozitia mea sau vad altfel lucrurile,cu un zambet, parafrazand un regretat om politic roman, le transmit din toata inima ca ,,Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine" :) Salut les copains.

[iana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Celor care ii judeca pe cei de la Charlie, sau care nu sunt de acord cu pozitia mea sau vad altfel lucrurile,cu un zambet, parafrazand un regretat om politic roman, le transmit din toata inima ca ,,Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine" :) Salut les copains.

Poti sa nu fii de acord cu ceva fara a batjocori in ultimul hal ceva ce este sfant pentru altii. Asta tine de bun simt. Mai ales ca te consideri civilizat!!!
(Nu ma refer la dvs., banuiesc ca ati inteles asta)

Adevarul e intotdeauna la mijloc. Intotdeauna exista nuante. Atit fratele Scotty cit si doamna iana au mare dreptate, sau mai bine zis, adevarul cit mai aproape de justetea absoluta e la intersectia vectorilornlor de gindire.
Pe de alta parte, Scotty, fii sincer: ca protestant, daca ai vedea o caricatura care infatiseaza pe unul ca sterge pe jos cu Scriptura, sau o caricatura la adresa lui Calvin sau Spurgeon, nu ti s-ar urca singele la cap?
Nu trebuiau ucisi acei oameni, in nici un caz. Si eu am avut puseuri de a scrie ceva extremist, dar mi-am facut mea culpa. (Stii vechile noastre dispute ). Dar, si-au facut-o singuri. Cine e idiot: omul care intarita un caine, sau cainele care il musca pe cel care il intarita?
Scuze, dar chiar ca si calvin, daca vezi si tu caricatura la adresa Maicii Domnului, te-ai indigna si tu.

În prealabil postat de iana

Poti sa nu fii de acord cu ceva fara a batjocori in ultimul hal ceva ce este sfant pentru altii. Asta tine de bun simt. Mai ales ca te consideri civilizat!!! (Nu ma refer la dvs., banuiesc ca ati inteles asta)

Sa va spun ceva: cand am vazut, acum ceva timp, prima caricatura profund anticrestina a celor de la Charlie am ramas stupefiat de violenta ei. M-am gandit ce motive au avut si mi-au trecut mai multe ganduri prin cap insa, din fericire, nu m-am gandit sa-i extermin desi, din perspectiva orientarii mele confesionale, as fi avut motive sa-i trimit, strict mental, in fundul iadului. M-au enervat cumplit atunci si am decis sa-i ignor,si asa nu eram un cititor al lor. Si cu asta am terminat povestea cu ei pana la oribilul asasinat. Acum se discuta mult, Theo are dreptate in ce spune, se emit tot felul de pareri, de judecati, de opinii avizate sau nu. Oamenii se solidarizeaza, critica, cauta explicatii sau acuza la randul lor. Acest gen de confruntari, precum cea in cadrul careia au fost ucisi cei de la Charlie sunt confruntari fara invingatori, doar cu foarte multe victime si invinsi.

Uitandu-ma la prezentarea asasinilor m-am ingrozit de modul in care au fost pregatiti, de alti nebuni, sa moara ucigand pe altii, la gramada . Unul dintre frati considera acest gen de asasinate ceva eroic, o soarta de martir. Charlie Hebdo a fost doar motivul aparent, nu ar fi fost ei i-ar fi omorat pe altii intr-o zi, dintr-un magazin, cladire,avion sau statie de metrou. In numele nebuniei lor v-ar fi omorat si pe dvs fara regrete daca li s-ar fi cerut. Teroristii nu cauta solutii echitabile, ci omoruri cu impact, cu semnificatie. Cei ucisi sunt doar elemente nesemnificative pt ei, cu cat mai multi cu atat mai bine. Toti teroristii gandesc asa si sunt multe opinii avizate cu privire la psihologia unor astfel de miscari si indivizi.

La polul opus se bine, cum ati remarcat si dvs, problema dreptului la libera exprimare, pana unde poate merge. Am vazut deja cum curg pe net analizele pe aceasta tema, din toate directiile si orientarile. Daca ar fi sa spun ce cred eu atunci as spune ca nu as fi batjocorit precum cei de la Charlie dar in acelasi timp cred ca cel raspuns la batjocora este sa nu raspunzi, sa-l lasi pe batjocoritor in propria lui alegere, sa nu-l faci mai important decat este. Insa daca il omori atunci esti mai rau decat el, nu numai ca te-ai predat dar ai si ucis, solutia finala a raului. Cei de la CH au avut o alta optiune, eu nu le-o impartasesc si aici ar fi multe de vorbit, de pus pe ganduri,cauze,efecte insa sunt morti in acest moment.

Ca sa rezum pe scurt ce cred. Asasini trebuie adusi in fata justitiei, indiferent cat va dura. Jurnalistii de pretutindeni trebuie sa se gandeasca foarte serios care este rolul lor si pana unde merge libertatea, care sunt minunile ei dar care sunt si abisurile periculoase ale ei.In rest sustin tot ce am scris in postarile anterioare, sunt solidar impotriva unor asasini dar in viata mea, tocmai in virtutea acestui principiu in care cred, al libertatii de constiinta si exprimare, merg pe un drum diferit de cei de la Charlie.

Numai bine, sper sa nu fiti dezamagita de opinia mea, prefer sa-mi asum convingerile mele, asa cum sunt.

[iana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ca sa rezum pe scurt ce cred. Asasini trebuie adusi in fata justitiei, indiferent cat va dura. Jurnalistii de pretutindeni trebuie sa se gandeasca foarte serios care este rolul lor si pana unde merge libertatea, care sunt minunile ei dar care sunt si abisurile periculoase ale ei.In rest sustin tot ce am scris in postarile anterioare, sunt solidar impotriva unor asasini dar in viata mea, tocmai in virtutea acestui principiu in care cred, al libertatii de constiinta si exprimare, merg pe un drum diferit de cei de la Charlie.

Numai bine, sper sa nu fiti dezamagita de opinia mea, prefer sa-mi asum convingerile mele, asa cum sunt.

Nu sunt dezamagita deloc. Stiam si ca "nu sunteti Charlie"!

Este un film foarte interesant, se pare bazat pe o poveste reala. Candva, in timpul Primului Razboi Mondial, administratia britanica a dispus actualizarea cartografierii mai multor zone din Anglia, pt a se stii exact caracteristicile terenului in cazul unei invazii. Printre zonele supuse masuratorilor se numara si Ffynnon Garw din Tara Galilor.Colina cu pricina era situata intr-un peisaj idilic, rural, tipic galez, plin de verdeata si liniste si impanzit cu clasicele case din piatra ale minerilor din zona. Parea ca nimic nu va tulbura micuta comunitate din zona respectiva, cu exceptia vestilor de pe front de la cei plecati acolo.O intreaga colectie de personaje se prezinta celui ce vizioneaza filmul: batrinul pastor dedicat, barmanul pacatos, prostii satului, veteranul de razboi, politistul, primarul si minerii, cu toate problemele lor zilnice.

Odata cu venirea celor doi reprezentanti ai guvernului britanic, unul dintre ri fiind interpretat de Hugh Grant, o intreg sir de evenimente incep sa se deruleze. Pt localnicii mandrii si atasati de locurile lor pozitia celor doi cartografi, de a considera Ffynnon Garw o colina si nu un munte, declanseaza atat o reactie in lant de patriotism cat si un proces de auto-analiza al fiecarui personaj in parte.Nimic nu era mai important pt ei decat acel munte, simbol al rezistentei galeze la invadatori si simbol al supravieturii lor tenace prin istorie. Colina mandra, semeata, stancoasa, mereu ploioasa se identifica perfect cu felul de a fi al localnicilor, oameni tacuti,aspri,muncitori si foarte atasati de valorile lor. Dupa un sir hazliu de evenimente galezii decid, daca nu pot sa-i convinga cu argumentee cei doi brits ca acela este un munte si nu o colina, sa faca ceva incredibil: sa ridice efectiv inaltimea muntelui printr-un efort colectiv, carand pietre, pamant, cu caldari, roabe si tot ce le pica in mana. Multi ar spune ca erau nebuni dar galezii nu prea glumesc cu valorile lor si sunt dispusi la acest gen de efoturi eroice.Mai mult decat atat in cadrul acestui efort colectiv animozitatile din cadrul comunitatii si dramele personale se estompeaza si dispar in fata solidaritatii nascuta dintr-un efort colectiv.

La finalul filmului se surpa si ultima reduta, ce separa comunitatea: barmanul se impaca cu batranul pastor si participa pt prima data la o predica de Sabat.Intre cei doi exista o veche animozitate intrucat pastorul il considera un pacatos fara vindecare care smintea comunitatea iar barmanul il considera un element inutil de presiune in raport de afacerea lui din micul sau pub.Intr-o scena memorabila, barmanul il roaga pe pastor sa-i convinga pe oameni sa munceasca in aceea zi de Sabat dar initial pastorul refuza, inflexibil si fidel convingerilor sale. Insa daca nu reuseau sa mai adauge la nivelul muntelui in aceea zi de Sabat atunci totul era pierdut intrucat cei doi englezi urmau sa plece cu verdictul de colina.Dupa o noapte de zbucium batranul pastor decide sa le ceara oamenilor sa participe, dedicand efortul lor slavei lui Dumnezeu si memoriei celor din sat care murisera pe front.El insusi merge in fruntea lor desi efortul va fi finalmente peste puterile sale, de om batran si bolnav, si va muri in timpul ultimei incercari a satenilor.

Finalmente tenacii galezi reusesc sa inalte varful la nivelul stabilit de englezi pt un munte iar unul dintre englezi ramane si se indragosteste de o localnica care desi il iubea nu a precupetit nici un efort pt a-l retine cat mai mult in localitate pana localnicii resusesc sa inalte varful. Dragoste si patriotism galez combinate :). Peste ani, bineinteles, ca iar s-a pus problema daca este munte sau colina si la fel de normal ca urmasii acelor mineri galezi s-au apucat iar sa inalte varful :) Unule lucruri pur si simplu nu se pot schimba.Un film romantic foarte frumos despre patriotism,credinta, solidaritate, sacrificiu si atasament de valorile cu care ai crescut, care fac parte din tine si care te reprezinta. ,,The Englishman who went up a hill but came down a Mountain" este un film cu multe lectii de viata si care merita vazut daca aveti prilejul.

[Ioan_Cezar]

..........:) Merci frumos pentru cronică, e specialitatea ta şi mult agreez asta!
Numai că, vezi tu, ai atins un punct sensibil când ai pomenit de auto-analiză. Cică te face schizofrenic (zice un frate pe alt topic, cu smerenia), ia aminte!......:))
În rest, numai de bine şi mulţumiri încă o dată pentru dar!

Sper sa-ti placa filmul daca il vei vedea :) Ciudata opinie despre auto-analiza, nu am mai auzit pana acum dar nici nu sunt un specialist in domeniu. Oricum in film cel putin este un personaj care ar contrazice ideea: tanarul intors de pe front, marcat crancen de atrocitatile pe care le-a trait si cu minte cumva pierduta. Traia tacut in lumea lui, nu mai interactiona cu cei din jur pana incep sa se deruleze acele evenimente catalizatoare. Ele cumva ii redau increderea in oameni si in viata si il determina sa caute in sufletul lui resurse pe care si el si toti din jur le credeau definitiv pierdute. Reuseste si revine incet-incet la normal spre bucuria comunitatii deci... :) Numai bine si tie Ioane, Dumnezeu sa te calauzeasca mereu.