Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

Ce se intampla acum este o miscare bine coordonata de pe alte continente care urmareste crearea artificiala a unor probleme pentru ca mai apoi sa se vina cu solutii. Abia s-a regizat atacul terorist si au si aparut niste reactii socante pentru niste oameni care se pretind crestini. Cum sa te declari crestin si sa afirmi cu seninatate ,,Je suis Charlie"?

Intre timp, altii se prefac ca-i omoara pe asasini pentru ca acestia sa-si poata continua misiunea pana cand vor reusi sa ne invrajbeasca de-a binelea. Intre timp, ne trezim din ce in ce mai supravegheati, iar credinta ne e atacata din ce in ce mai mult.

Un pic de prudenta nu strica. Cine stapaneste informatia controleaza situatia. Nu conteaza cine pe cine agreseaza, ci cum se interpreteaza corect politic atacul respectiv. Iar unii sunt foarte interesati sa fie corecti politic, nu corecti in fata lui Dumnezeu.

Inteleg ca e grav doar sa fii antisemit, nu si anticrestin. Cum sa aiba unii curajul sa-l declare antisemit pe Sfantul Ioan Gura de Aur? Nu poti fi antisemit si sa-L iubesti atat de mult pe Hristos si pe Maica Domnului. Crestinii trebuie sa-si pastreze credinta prin rugaciune, prin marturisire si prin jertfa, daca e cazul. Nu e corect ca, de dragul avantajelor materiale, sa se dezica de Hristos doar pentru a fi pe plac lumii. Nu lumea ne mantuieste, ci Hristos. Nu poti judeca lumeste un sfant. Cu ochii murdari de ceata pacatului, totul ni se pare murdar. Cand ne curatam propriii ochi atunci putem sa vedem clar ce e curat si ce nu e.

Sfantul Ioan Gura de Aur avea datoria crestina de a a apara credinta, asa cum fiecare dintre noi o avem. Hristos S-a jertfit pentru noi, iar Sfantul Ioan Gura de Aur si-a pus toate darurile primite de la Dumnezeu pentru a face misiune crestina cu vorba si cu fapta. Sfantul Ioan Gura de Aur ne-a lasat o opera vasta pe care ar fi bine s-o citim, daca ne numim crestini. Nu putem fi si cu Dumnezeu si cu satana. Pacatul e pacat indiferent cine-l savarseste. Un crestin si mai ales un ierarh are datoria de a lupta cu pacatul, nu cu pacatosul. Iar pacatosul are datoria de a lupta cu el insusi pentru a scapa de pacatele pe care le-a observat el insusi sau cu ajutorul celor induhovniciti. Nu e corect sa ne indreptatim dupa ce am comis un pacat. Daca suntem crestini. Spovedania si pocainta sunt medicamentele duhovnicesti lasate de Hristos.