Lumea ORTODOXA ( evenimente , noutati si stiri din lumea ortodoxa )

[cristiboss56]

Canonizarea Cuviosului Paisie Aghioritu

Patriarhia Ecumenică a anunt›at canonizarea Cuviosului Paisie Aghioritul
În cadrul întâlnirii sinodale a Patriarhiei Ecumenice de astăzi, s-a hotărât în unanimitate propunerea de canonizare a Cuviosului Paisie Aghioritul.
Conform anunt›ului publicat pe site-ul Patriarhiei Ecumenice, în cadrul S™edint›ei ordinare desfăs™urate ieri, 13 ianuarie, Sfântul Sinod, sub conducerea Sanctităt›ii Sale, Patriarhul ecumenic Bartolomeu, a acceptat în unanimitate recomandarea Comisiei Canonice de înscriere în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe a Cuviosului Paisie Aghioritul (adormit întru Domnul pe 12 iulie 1994).
Sfinte Cuvioase Părinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi !

[Mosh-Neagu]

Nu stiu unde sa postez aceasta stire. E foarte trist ca se ajunge aici!
http://www.gandul.info/stiri/site-ul...ckeri-13766035

[iuliu46]

Cred ca aia de la secu nu au alta treaba decat sa bage spaima in oameni. Acum cica ne ataca hackerii.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu unde sa postez aceasta stire. E foarte trist ca se ajunge aici!
http://www.gandul.info/stiri/site-ul...ckeri-13766035

Se confirma !

[cristiboss56]

Siteul a fost spart si blocat pana acum cinci minute !

[cristiboss56]

http://ziarullumina.ro/editorial/inf...n-ciber-spatiu

[cristiboss56]

Comisia interortodoxă specială, înfiinţată la iniţiativa Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe din luna martie 2014, s-a întrunit, pentru a doua oară, între 15 şi 21 februarie 2015, la Centrul Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, Elveţia, informează Biroul de presă al Arhiepiscopiei Târgoviştei. La această întrunire au participat reprezentanţii celor 14 Biserici Ortodoxe autocefale. Preşedinţia întrunirii a fost asigurată de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioannis de Pergam, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice. Biserica Ortodoxă Română a fost reprezentată la această reuniune, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, prin Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, însoţit de pr. prof. dr. Viorel Ioniţă, consilier patriarhal onorific. Obiectivul întrunirii a fost revizuirea textului intitulat „Contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la realizarea idealurilor creştine de pace, libertate, frăţietate şi dragoste între popoare şi înlăturarea discriminărilor rasiale“, care fusese adoptat la cea de a III-a Conferinţă Panortodoxă Presinodală, desfăşurată la Chambésy, între 28 octombrie şi 6 noiembrie 1986. Având în vedere că de la adoptarea acestui text au trecut 29 de ani, se impunea revizuirea sa, pentru a fi pregătit spre a fi prezentat Sfântului şi Marelui Sinod. În urma discuţiilor, comisia specială a adoptat în unanimitate o versiune revizuită a cinci capitole din textul în cauză, urmând ca ultimele două capitole, care necesită un studiu mai aprofundat, să fie adoptate la cea de a treia şi ultima întrunire a acestei comisii, care va avea loc tot la Chambésy, între 29 martie şi 5 aprilie 2015.

[cristiboss56]

Textul conferinței susținute de Athanasios Rakovalis în cadrul întâlnirii de la București cu titlul „Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul. Mărturia unui ucenic”

Simt o mare recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru faptul că m-a învrednicit să-l cunosc şi să-l trăiesc îndeaproape pe Cuviosul Paisie timp de aproximativ 12 ani. Nu m-am despărţit de el din momentul în care l-am cunoscut şi până la adormirea sa. Acesta m-a atras la credinţă şi cu acesta discutam toate cele ce ţineau de viaţa mea. Nu îndrăznesc să-l numesc părintele meu duhovnicesc, deoarece nu-i semăn întru nimic. Altceva este micimea sufletului meu şi patimile mele, şi altceva este sufletul Stareţului, purificat de patimi, curat ca şi cristalul, plin de lumina Sfântului Duh. Stareţul îl avea neîncetat pe Dumnezeu înlăuntrul său. Părintele Paisie era ceea ce Biserica numeşte „TEOFOR”, purtător de Dumnezeu.
Această prezenţă a lui Dumnezeu o simţeau aproape toţi cei care se apropiau de el. De ce mergeau la el şi nu la alt monah? Cărturar nu era, făcuse doar patru clase primare. Un fizic impunător nu avea, era de statură mijlocie, spre scund. Vreo vrednicie preoţească nu avea, nu era nici preot, nici ierarh. Şi totuşi mergeau la el să-i ceară sfatul călugări, stareţi, preoţi, ierarhi, senatori, generali, miniştri, deputaţi, bogaţi şi săraci, militari şi anarhişti, intelectuali şi inculţi, consumatori de droguri şi familişti. Oameni de toate categoriile! Ce era acel ceva care-i atrăgea pe oameni ca un magnet? Era Harul lui Dumnezeu!
De multe ori, acest Har sfânt se manifesta într-un mod neobişnuit. De exemplu, discutam odată în curtea lui doar eu şi el, când am simţit o mireasmă puternică şi, surprins, m-am ridicat automat ca să văd unde arde tămâie!!! Există vreo tămâie atât de puternic şi frumos mirositoare încât să umple întreaga curte? Mă apucase euforia. Căutam cu mirare în stânga şi în dreapta pentru a găsi sursa acelei miresme. Stareţul, aşezat şi calm, m-a întrebat liniştit şi simplu: „Ai simţit mireasmă?”. „Da, Gheronda, miroase foarte tare”, am răspuns şi m-am aşezat smerit alături de el, înţelegând că Stareţul era cel care emana buna mireasmă.
Aceasta a fost prima dată când mi s-a întâmplat acest lucru. După ani de zile şi după destule asemenea binecuvântări, eram mai reţinut în manifestările mele. Am învăţat şi de la ceilalţi părinţi, care îl cunoşteau mai bine şi mai profund. Când se întâmpla ceva de acest gen, ceva duhovnicesc, şedeam amândoi liniştiţi şi nu comentam evenimentul, pentru a nu-l pune într-o situaţie stânjenitoare. Acceptam în linişte, cu o mare bucurie interioară şi cu recunoştinţă, darurile dumnezeieşti ale Stareţului. Le primeam cum primeşte un copil sărutul şi mângâierea tatălui său. Nu mă gândeam la nimic altceva.
Astăzi, scriind aceste rânduri, mă gândesc şi zic – metaforic vorbind – că Stareţul ne „hrănea duhovniceşte”. Aceste evenimente ne topeau sufletul şi îl umpleau cu dragostea de Hristos. Voiam să-L cunosc pe Hristos tot mai bine, tot mai profund. Foame şi sete după Dumnezeu! Acesta era rezultatul darurilor duhovniceşti de mai sus. Este un mare ajutor în viaţa duhovnicească. Astfel, urcuşul greu al vieţii ascetice devenea dulce şi vrednic de dorit. Am văzut la câţiva călugări din cercul apropiat al Stareţului această stare, cunoscută în spaţiul asceţilor drept „nesaţiul de asceză”.
După cum cineva, apropiindu-se de o sobă, se încălzeşte, tot aşa cei mai mulţi dintre cei care se apropiau de Părintele Paisie se topeau duhovniceşte. Măsura, profunzimea şi gradul acestei trăiri diferea de la om la om, dar şi în cazul aceleiaşi persoane, de la o situaţie la alta. Feţele se luminau, se făceau mai frumoase, mişcările aveau ceva deosebit. Îmi amintesc, după atâţia ani, de un mirean, a cărui faţă trăda ceva cu totul impresionant, ceva sfânt, în urma întâlnirii cu Stareţul… Stareţul era ceea ce numim „transmiţător al Harului”.
După cum este un lucru firesc pentru noi, oamenii, să vedem faţa celuilalt fără nici un efort, tot aşa şi pentru Stareţ era firesc să „vadă” interiorul inimii oamenilor care se apropiau de el. Pentru el, aceasta era o stare permanentă, obişnuită. La început, rămâneam surprins când îmi descoperea gândurile şi cele ascunse ale inimii mele. Dar el avea atâta simplitate, încât te făcea şi pe tine să tratezi aceste lucruri neobişnuite şi extraordinare ca pe ceva firesc şi obişnuit. Mai apoi m-am familiarizat atât de mult cu această harismă a Stareţului, încât îl întrebam pur şi simplu: „Să vă spun eu, Gheronda, sau îmi veţi spune Sfinţia Voastră?”. Cu alte cuvinte, să vă spun gândurile şi problemele care mă preocupă sau îmi veţi răspunde Sfinţia Voastră, fără să vă mai întreb eu? Când avea multă lume şi nu era timp, Stareţul îmi zicea: „Ascultă, pentru această problemă vei face asta, pentru cealaltă, asta …”, adică răspundea la întrebările mele fără să i le fi exprimat anterior! Câteodată, prevăzând viitorul, ne dădea sfaturi referitoare la cele care urmau să se întâmple mai târziu!
De multe ori, Stareţul cunoştea caracterul şi interiorul sufletului oamenilor pe care nu-i văzuse şi nu-i întâlnise niciodată. Exemplu: îi vorbeam despre un coleg de studenţie şi el mi-a descris discuţia pe care o avusesem cu el, dar şi caracterul lui. Exactitatea observaţiilor Stareţului m-a lăsat fără cuvinte.
Altă dată, când aveam probleme cu un vecin în vârstă mai ciudat, care bătea la uşa mea pentru a mă apostrofa, m-am adresat Stareţului, cerându-i sfatul. Mi-a spus zâmbind: „Când strigă, să-i spui asta şi asta…”. Într-adevăr, cu prima ocazie când a făcut gălăgie fără nici un motiv, cum a auzit cuvintele spuse de Stareţ, s-a oprit imediat şi a plecat liniştit. Stareţul îi atinsese o anumită coardă sensibilă…
Omul îndumnezeit, Sfântul, Cuviosul Paisie, era o matriţă a lui Hristos. Îl descoperea pe Hristos în ochii oamenilor din vremea sa. Cu cât este cineva mai sfânt, cu atât mai puternic, mai curat, mai sigur Îl descoperă pe Hristos oamenilor care se apropie de el. Cuviosul Paisie a făcut acest lucru cu mii de oameni! Mii sau, poate, milioane de oameni şi-au întărit credinţa prin intermediul lui. Dacă vi se pare exagerat numărul, vă voi spune că numai în Rusia au fost vândute în jur de zece milioane de cărţi despre Cuviosul Paisie. Fără a mai vorbi despre celelalte ţări. Şi continuă să se vândă şi să ajute oameni.