Puterea Rugăciunii - Acatistele

[motan25]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Din pacate nu sunt dintre cei care a apelat la mijlocirea Sf. Efrem cel nou, dar am in jurul meu atat de multe persoane care spun ca au simtit foarte mult ajutor din partea Sfantului incat nu ma indoiesc ca el chiar ii ajuta pe cei ce i se inchina cu credinta si nadejde.
Cat despre vise, cine nu le are? Dupa parerea mea, prin smerenie, nu exista vis sa nu poata avea "eticheta". Sa nu cautam vise si vedenii, iar daca se mai intampla sa avem cate un vis care sa ne puna pe ganduri, (nu e cazul celui de mai sus, care este foarte clar de unde vine) asta nu face decat sa ne smereasca si mai mult, pentru ca nu e deloc meritul nostru ci numai mila lui Dumnezeu.
Despre multimea acatistelor pe care spui ca le citesti, cu siguranta sunt de mare folos, cu o anumita conditie. Te las pe tine sa intelegi care!
Doamne-ajuta!

Le citesc pentru ca imi plac si pentru ca, atunci cand le citesc, ma simt mai aproape de Dumnezeu. De mic m-am invatat si sunt obisnuit, ca atunci cand fac o rugaciune, sa las pe cat posibil gandurile acestei lumi, sa-mi limpezesc mintea, si sa ma gandesc mai degraba la pacatele mele.
Iar aceste acatiste are le citesc eu nu sunt chiar atat de multe; ele sunt mult mai multe; sunt sigur ca daca ne punem mintea sa cautam toate acatistele sfintilor cu siguranta ca sunt cu mult mai multe comparativ cu cate am citit eu.
Conditia cred ca o stiu si eu: conditia nu este sa citesti incontinuu acatiste si sa pacatuiesti (cu fapta, cu gandul sau altfel) ci conditia e sa ai si credinta, smerenie si cat mai putina rautate. Da, cat mai putina; deloc e aproape imposibil pentru noi oamenii. Poate asta e unul din motivele care noi oamenii nu putem fi fara de pacat, oricat de credinciosi am fi.
Cat despre vise, eu nu cred in vise. Si nici in horoscop, pentru ca de cele mai multe ori (aproape de fiecare data) chiar nu se potriveste. Insa am mai auzit pe la alte persoane intamplari asemanatoare. Chiar vedenii, sustin unii. Dar nu e problema mea sa-i critic.
Dar oricum, multumesc pentru raspuns. Recunosc ca dupa ce am facut postarea mi-a parut oarecum rau; imi veneau ganduri cum ca toti cei ce o sa citeasca ce am scris o sa ma mustre pentru ca pot scrie asa ceva. Dar am simtit nevoia sa scriu asta tocmai pentru ca, pe la biserica mai ales, am mai auzit pe la oameni diverse intamplari asemanatoare sau mai putin asemanatoare; depinde de la caz la caz.
In final, ma repet, multumesc pentru raspunsul foarte frumos.