Tatal nostru varianta noua

[sophia]

Ascult acum conferinta pusa de Ovidiu. Am facut o pauza.
Am ascultat pana acum ceea ce a spus un calugar grec (a fost un soi de interviu prezentat pe la minutul 19-20).
Exact ceea ce spune el spun si eu, dar in alta forma!
1. Importanta este rugaciunea (textul). Noi trebuie sa ne rugam.
2. Psaltul trebuie sa se roage si sa strapunga inima. Psaltul este foarte important. Poporul se roaga prin psalt. Si invers!
Ei eu aici despre acea strapungere a inimii de catre psalt vorbesc. Pentru asta trebuie muzica.
Calugarul grec citeaza apoi un psalt foarte bun din Tesalonic care spunea cam asa: "daca un psalt nu face poporul sa planga, atunci a esuat in misunea sa"
Mai spunea si ca exista probleme la strana (si in manastiri) pentru ca nu trebuie sa se puna psatul in evidenta pe sine (solistic sau sa faca dupa gustul lui).
Si in fine mai spune ca psalmodierea este 99% rugaciune si restul muzica.
Asta as completa eu, din punct de vedere al importantei. Compozitia este totusi 50% text, 50% muzica.

Este interesant si voi asculta si restul prelegerii.

Ceea ce a pus dobrin7m ca exemplu de cum canta ingerii...Nu stiu. Poate ca ea sau altii asa isi imagineaza ingerii cantand. In forma asta.
Eu revin la fraza de mai sus a calugarului si spun ca nu ma misca si nu ma duce la cer felul asta de cantare. Pentru mine ingerii canta altfel.
Asta cu facutul poporului sa planga este problema pana la urma. Fiindca fiecare este miscat si dus la lacrimi (si rugaciune) de altceva.
In manastiri nu este popor. Ei canta altfel.
In bisericile de mir se canta altfel. Acolo este popor, needucat in multe privinte. Si ca sa-i strapunga inima si sa-l aduca la lacrimi trebuie altceva.
Muzica de manastire este mai grea si nu o intelege oricine.
Depinde si de glasuri (voci).
La exemplul Mihaelei mai apare si problema ca ei canta in limba greaca. Nu stiu ce canta. Deci "usa" este total inchisa. Ori stii textul si te poti adapta la el si te rogi astfel. Ori este o muzica sublima, care sa tina loc si de text. Si te rogi tu in tine cu vorbele tale, pe muzica respectiva. Dar asa nici una , nici alta este greu.
Cantarile slujbelor sunt o combinatie de muzica si text de rugaciune. Si amandoua concura la strapungerea inimii.

Este o chestie de traire a fiecaruia.
Noi ne straduim sa invatam acum si alte glasuri de cantari. Sunt foarte grele si pentru noi de invatat si cantat. Am auzit cantari ale Liturghiei ale unui alt compozitor (Muzicescu). Superbe si ele. Am vrea sa le invatam si pe astea.

Si da, exista stiluri diferite. La manastiri se canta stilul bizantin. Rusii au alt stil (care mi se pare mai luminos si imi place mult). Nu stiu ei cum canta la manastiri. I-am auzit doar in biserica. Noi, romanii, cantam altfel in bisericile de mir.

Imi pare rau ca am pus cantarea lui Bocelli care pentru voi este asa o porcarie. Imi pare tare rau. Nu credeam. Sunt socata ca voi asa ganditi si simtiti.
Am vrut sa va pun ceva frumos, miscator. Dar asa reactii oribile sa aveti!

Iar oaie_cugetatoare ar trebui sa asculte si el conferinta pusa de Ovidiu.
Scrie numai aiurea. Imi face impresia ca este un alt user cu nume nou, care cumva se pricepe la toate si raneste oamenii. Nu stiu care, dar au fost unii care au plecat. Seamana ca stil si gandire cu cativa.
Nu intru detaliu cu ceea ce a scris el aici.
Un singur lucru am sa spun: Sfanta Traditie si slujbele bisericesti trebuie sa ajunga la oameni. Sa-i atraga. Pentru ei sunt. Nu (numai) pentru preoti si teologi. Si daca (asa cum spunea psaltul citat de calugarul grec) nu ajung la inima, nu ajung la om si nu se face o credinta si o rugaciune impreuna (preot, psalt, popor), atunci se pierde misiunea.
Si atunci trebuie transmise cu grija, in asa fel incat sa ajunga la om.
Nu e numai cum vrea preotul cutare.

Biserica trebuie sa se coboare la oameni, caci pentru ei este. Nu sta singura pe un varf de munte. Biserica este de fapt poporul in credinta lui.
Nu te duci la el, nu-l ajuti, l-ai pierdut.
Da, poporul are si el partea lui.
Sa nu uitam: Dumnezeu a venit la omeni prin Fiul Sau si nu invers. Nu s-a dus omenirea toata la cer.
Iisus s-a dus la oameni si oamenii spre el.

În prealabil postat de sophia

La exemplul Mihaelei mai apare si problema ca ei canta in limba greaca. Nu stiu ce canta. Deci "usa" este total inchisa.

Intr-o asemenea situatie, aparent cu "usa inchisa", s-a aflat parintele Serafim Rose. Intr-o zi, a intrat intr-o biserica ortodoxa ruseasca, el fiind american, de alta religie si necunoscand la acea vreme limba rusa. Cum spuneam, a intrat - slujba era in toi iar parintele, mirean pe atunci si in cautarea lui Dumnezeu, s-a simtit intr-un chip tainic "acasa" si a inteles, in prezenta harului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este o Persoana iubita si dorita cu inima.

Nu a inteles nimic din ce se canta acolo sau din rugaciunile care se rosteau dar, cu toate acestea, a simtit ca a ajuns in sfarsit "acasa" si ca Dumnezeu nu e nicidecum o idee abstracta sau o filosofie sofisticata ci chiar o Persoana pe care omul o poate gasi doar cu inima. Din acel moment, cautarile lui au luat sfarsit. Odata cu aceasta minunata descoperire, inima parintelui s-a indragostit iremediabil de Dumnezeu si a inceput acolo, in America, o misiune prin care si-a mantuit sufletul si a condus si pe altii din "tara tuturor posibilitatilor" in Patria cea Cereasca.

Vedem ca inima noastra, daca exista deschidere, are aceasta capacitatea - de a simti si intelege cu mult mai mult decat am putea noi procesa vreodata cu mintea, ba chiar in absenta logicii si a intelegerii - inima simte si iubeste Iubirea!

În prealabil postat de crinrin

Intr-o asemenea situatie, aparent cu "usa inchisa", s-a aflat parintele Serafim Rose. Intr-o zi, a intrat intr-o biserica ortodoxa ruseasca, el fiind american, de alta religie si necunoscand la acea vreme limba rusa. Cum spuneam, a intrat - slujba era in toi iar parintele, mirean pe atunci si in cautarea lui Dumnezeu, s-a simtit intr-un chip tainic "acasa" si a inteles, in prezenta harului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este o Persoana iubita si dorita cu inima.

Nu a inteles nimic din ce se canta acolo sau din rugaciunile care se rosteau dar, cu toate acestea, a simtit ca a ajuns in sfarsit "acasa" si ca Dumnezeu nu e nicidecum o idee abstracta sau o filosofie sofisticata ci chiar o Persoana pe care omul o poate gasi doar cu inima. Din acel moment, cautarile lui au luat sfarsit. Odata cu aceasta minunata descoperire, inima parintelui s-a indragostit iremediabil de Dumnezeu si a inceput acolo, in America, o misiune prin care si-a mantuit sufletul si a condus si pe altii din "tara tuturor posibilitatilor" in Patria cea Cereasca.

Vedem ca inima noastra, daca exista deschidere, are aceasta capacitatea - de a simti si intelege cu mult mai mult decat am putea noi procesa vreodata cu mintea, ba chiar in absenta logicii si a intelegerii - inima simte si iubeste Iubirea!

Minunat exemplu. Şi subiectul exemplului. :)

[dobrin7m]

În prealabil postat de crinrin

Intr-o asemenea situatie, aparent cu "usa inchisa", s-a aflat parintele Serafim Rose. Intr-o zi, a intrat intr-o biserica ortodoxa ruseasca, el fiind american, de alta religie si necunoscand la acea vreme limba rusa. Cum spuneam, a intrat - slujba era in toi iar parintele, mirean pe atunci si in cautarea lui Dumnezeu, s-a simtit intr-un chip tainic "acasa" si a inteles, in prezenta harului lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este o Persoana iubita si dorita cu inima.

Nu a inteles nimic din ce se canta acolo sau din rugaciunile care se rosteau dar, cu toate acestea, a simtit ca a ajuns in sfarsit "acasa" si ca Dumnezeu nu e nicidecum o idee abstracta sau o filosofie sofisticata ci chiar o Persoana pe care omul o poate gasi doar cu inima. Din acel moment, cautarile lui au luat sfarsit. Odata cu aceasta minunata descoperire, inima parintelui s-a indragostit iremediabil de Dumnezeu si a inceput acolo, in America, o misiune prin care si-a mantuit sufletul si a condus si pe altii din "tara tuturor posibilitatilor" in Patria cea Cereasca.

Vedem ca inima noastra, daca exista deschidere, are aceasta capacitatea - de a simti si intelege cu mult mai mult decat am putea noi procesa vreodata cu mintea, ba chiar in absenta logicii si a intelegerii - inima simte si iubeste Iubirea!

Asa este. Exemplul este foarte bun.
Eu , in Grecia, cand am descoperit pe Dumnezeu si am inceput sa merg la Biserica, nu intelegeam nimic din greaca veche , limba in care se slujeste in Grecia. Insa, pentru mine, Liturghia era rugaciune, eu rugandu-ma in romaneste toata Liturghia, si pot spune ca pentru mine, acele clipe erau minunate.

De fapt, muzica bisericeasca trebuie ascultata cautand si gasind in ea rugaciunea si nu altceva, gen: frumusetea melodiei, frumusetea glasurilor, jocul vocilor, rima, armonia. Intr-un cuvant nu arta trebuie cautata si apreciata aici ci rugaciunea.
Din pacate multi transforma cantarea bisericeasca in arta in loc sa o transforme in rugaciune ceea ce ar trebui sa fie.

PS. Pentru Sophia. Te asigur ca eu aici nu scriu nimic din imaginatie.
PS2. La Ormilia sunt maicute care s-au invrednicit de a auzi glasul ingerilor. Nu intamplator maicutele de la Ormilia, canta in acest fel si nu alt gen de muzica bisericeasca.

Mănăstirea Ormilia este metoc al Mănăstirii Simonopetra din Sfântul Munte Athos. Părinţii de la Simonopetra cântă îngereşte. :)

[zaharia_2009]

Un tinar monah s-a dus la gheronul sau cu nadejde mare pt a rezolva o problema care il macina mai nainte de a veni in minastire.
Intrat in chilie ii spuse:
- parinte, sunt 12 ani de cind sunt in minastire si ma tot framinta o idee, un gind, o problema... Uite, chiar cu 8 ani inainte de a intra in monahism am observat, si inca observ in continuare, ca Biserica face mare risipa de oameni, de credinciosi, de fii ai nadejdii.
- Fiule, raspunse batrinul, de atita timp te lupta vrajmasul si iti fura linistea si tu nu te-ai marturisit pina acum de acest gind? Ia ziiii... cum face biserica risipa de fii?
- Aici, ca si prin mai multe parti, nimeni nu poarta grija si nimeni nu se preocupa de a aduna, de a stringe cit mai multi credinciosi in jur, de a-i conduce pe cit mai multi la mintuire. Ba eu am observat ca de la noi multi pleaca si nu se mai intorc. Apar altii si altii care si ei stau ce stau aproape de minastire si la o vreme pleaca si nu mai vin . Putini, f. putini sunt cei care odata intrati in biserica minastirii nu mai pleaca niciodata de la noi.
- Si dece crezi tu ca se intimpla asta?
- Pai dumneata nu vezi parinte ? Uite, la noi se citeste la utrenie o catisma din psaltire si pe asta mai nimeni nu o intelege, multi nici nu primesc in canon Psaltirea si astfel nu sunt obisnuiti cu limbajul ei, cu sensurile ei, cu tilcuirea ei. Si unde nu pui ca daca ar fi un psalm, doua ai mai zice , dar o catisma de opt, noua psalmi plictiseste. De aceea si multi se duc pe afara in timpul Psaltirei.
Mai apoi, noi aici in minastire cintam pe glasurile mici mai des si in chip calugaresc, asa, ca prin Athos, Meteora, si oamenii nu sunt obisnuiti. Daca am face si noi liturghia numai in glasul 8, asanumit "al bucuriei" atunci acesta fiind mai vioi, mai saltaret, entuziasmeaza si cuprinde, coopteaza, mai bine pe credinciosi, le insufla asa, o energie divina mai usor de simtit.
De asemenea parintii nostri cind slujesc slujbele nu ies la usa diaconeasca sa primeasca pomelnicele oamenilor, ei ii dau cu slujba inainte, si pomelnicele sunt aduse doar din cind in cind la altar de cite un monah, ori mireanul vre sa fie pomenit la altar atunci cind a sosit el nu la sfirsitul liturghiei sau altadata. Nu este bine asa. Prin alte parti ies parintii din minut in minut la usa diaconeasca si ii primeste pe enoriasi, ii binecuvinteaza, schimba 2-3 vorbe cu ei, le ia pomelnicul, ii mai incurajeaza daca ii vede abatuti..., ehe, asa mai omeneste, de !
Si inca... aici la noi este ca la armata. Adica, vin calugarii mai mereu si ii rinduieste pe oameni cum sa stea in biserica pe timpul slujbei, nu ii lasa sa vorbeasca intre ei, da la femei batice, nu ii lasa sa se plimbe pe la catapeteasma, pe la icoane, sa se inchine si sti dumneata cit de drag le este mirenilor sa ajunga la catapeteasma. Alea icoane sfintite la care sa se inchine, nuuuu...? Daca un mirean incepe in timpul liturghiei, adica patruns de traire,sa faca 20-30 de inchinaciuni si vine imediat un monah si ii si spune: gata frate, inceteaza, gimnastica se face acasa, nu ii sminti pe cei mai slabi. Parca ar fi vorba de sminteala. Vezi dumneata, nu stiu cum sa iti zic eu... cind vine dorul acela profund in tine in mijlocul liturghiei si normal ca evlavia te indeamna sa faci cruci mari pe piept, sa faci inchinaciuni...ce este nepotrivit in asta?
Si uite, chiar duminica am vazut cum pe un mirea, un frate de al nostru, il sfatuia sa aibe grija cum pune si pe cine pune pe pomelnic deoarece nu toti oamenii sint vrednici de pomenire la altar. Pai facind asa, mai vine cineva pe aici pe la noi ? Se vor duce in locurile in care parintii inteleg ca toti suntem la fel de pacatosi, nici unul mai bun ca altul, si toti avem nevoie de ajutor de la Dumnezeu si de pomenire la altar. Cum sa ii refuzi pe pacatosi ca doar biserica este pt. pacatosi .
Si fratele tot povestea ba de una, ba de alta insa fruntea batrinului cind se descretea de uimire cind se incrunta de suparare. In cele din urma acesta ii raspunse:
- Fiule, niciodata sa nu mai porti grija caprioarelor din padure ca vor fi mincate de lup si se vor pierde din fauna si padurea va saraci de viata si frumusete. Lupul nu poate sa manince decit pe cele neintarite, adica slabe, pe cele nestatornicite, pe cele care nu asculta si nu stau la culcusul lor, pe cele care nu asculta de parintii lor, pe cele naravase si rasvratite...
Si ii este mai bine padurii ca se intimpla astfel deoarece se cura de vietatile neputincioase din vrerea lor, raminind in desisuri numai cele ascultatoare, viguroase, atente la primejdiile de orice fel. Astfel padurea se intareste mereu si nu va pieri niciodata, ca de aceea se si cheama "seculara".
Biserica are porunca de la intemeietorul ei cum sa traiasca, ce sa faca si ce sa invete si sa ceara de la nevoitori. Asta este intemeiat de mii de ani nu pe vorbe si pe pareri, pe parerile fiecaruia, ci pe legi sau pe canoane, pe rinduiala sau tipic, si mai ales pe dogme date de insusi intemeietorul ei prin sfinti si prin ierarhia bisericii. Nu cel ce intra in padure isi impune legea ci el o respecta pe a padurii ca daca nu ... il va minca lupul !
Nu purta tu grija aceasta ca nu tu esti rinduit sa o faci. Tu poarta-ti grija ta ca iti este destul !
Iar daca dupa multi ani de nevointa si de slujbe nu ai ajuns sa intelegi lucrurile simple ale credintei atunci este vremea sa te hotarasti ce vrei sa faci: mergi mai departe inainte sau te apuci de altceva!

Fratele care venise cu multa nadejde la parinte si chiar cu credinta ca, desi pina acum nu s-a gindit nimeni la asta, totusi incet-incet biserica minastirii se poate schimba devenind asa, un fel de Moll care sa satisfaca toti clientii, a plecat ingindurat si speriat foarte ca nu cumva in cele din urma sa isi piarda chiar el mintuirea.