Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Împlinirea patimilor devine pentru om o cerinţă dăunătoare, care este mai puternică decât cele fireşti. Şi una ca aceasta poate să ne mire. Patima înlocuieşte firea, asemenea cancerului care înlocuieşte celule obişnuite ale corpului omenesc cu altele, modificate. Aceste celule încep să crească mai repede decât cele fireşti, cuprind organele, corup ţesuturile trupului omenesc. Organele şi vasele sanguine se îmbolnăvesc, cuprinse fiind de cancer. Ele îndeplinesc totuşi oarecare funcţii, însă poartă deja în ele moartea. Asemenea schimbare a vieţii normale a firii trupului va conduce, mai devreme sau mai târziu, la moarte.
Tot astfel acţionează fiecare patimă în parte. Ea ocupă locul mişcării fireşti a sufletului şi se preface într-un ţesut patologic nou, pervertit, al acelui suflet care începe să trăiască prin patimi, în loc să vieze întru însuşirile lui legiuite ce i-au fost hărăzite. Sfinţii Părinţi spun că fiecare patimă este o lucrare a demonilor în om, o lucrare a celui rău, omul devenind întotdeauna schimbat după atacul demonilor.

Protoiereu Vladimir Vorobiev