Am nevoie de un sfat

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Cip şi Dale...
Cine mai pofteşte?

... :))
Ba să nu mai poftească nimeni, tocmai suntem pe punctul de a ne potoli.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

... :))
Ba să nu mai poftească nimeni, tocmai suntem pe punctul de a ne potoli.

Punctul, zici? Hîm... Dacă îl priveşti ca pe o sferă mititică, ehe, ce de tumbe noi se pot face pe el!.......:))
Stai să îşi încarce Cătălin rezervorul şi-o să vezi cer de artificii! Ce crezi că face acum? .......:)))

Una peste alta, aşa cum am văzut din laterala mea, alergătura voastră a fost de mult eori foarte folositoare şi, dacă nu mă înşel, e de fapt o completare reciprocă a două poziţii care se practică ambele în viaţa de credinţă. Eu cred că, dincolo de unele nepotriviri şi timpi irosiţi, aţi cam elaborat o perspectivă destul de cuprinzătoare şi complementară. Mie mi-au folosit, o spun cu mâna pe inimă, ambele tipuri de argumente. Doar să nu vă aliaţi amândoi, Cip şi Dale, împotriva lui Donald, că zău nu cred s-o scot la capăt.

Mulţumesc pentru dialog, amândorura şi vă urez tumbe noi cu mult folos duhovnicesc atât pentru voi cât şi pentru noi cei care vă citim!....:)

...)))
Promit că o să mă abţin.
Şi eu încarc rezervorul, dar nu pentru a discuta în contradictoriu.
Să ştii, eu am avut folos din toată discuţia asta, m-a determinat să reascult o predică cu explicarea Sfintei Liturghii şi să o transcriu.

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Mulţumesc pentru dialog, amândorura şi vă urez tumbe noi cu mult folos duhovnicesc atât pentru voi cât şi pentru noi cei care va citim !....:)

[CristianR]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Doar să nu vă aliaţi amândoi, Cip şi Dale, împotriva lui Donald, că zău nu cred s-o scot la capăt.

Păi le tai craca, nu-ți amintești?

[cristiboss56]

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, încă de la înfiinţarea sa, cheamă la fiecare Sfântă Liturghie, prin îndemnul liturghisitorului: €žCu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi”, pe toţi membrii ei pentru a se împărtăşi cu Dumnezeieştile Taine. În acest moment, credinciosul este stăpânit de frică, dar şi de dorinţa arzătoare de a se împărtăşi. Şi aceasta, pentru că Sfântul Apostol Pavel scrie Corintenilor: „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa din Pâine să mănânce şi din Pahar să bea€ (I Corinteni 11, 28).
Cu toate că scopul principal al Dumnezeieşti Liturghii este împărtăşirea credincioşilor cu Dumnezeieştile Taine, există diferite motive care îi împiedică pe credincioşi de a se împărtăşi.
Prima condiţie esenţială pentru a se împărtăşi cineva este să aibă frica lui Dumnezeu. Acest fapt a determinat pe mulţi credincioşi ca, odată cu trecerea timpului, să rărească împărtăşirea cu Sfintele Taine. Şi astfel s-a ajuns la obişnuinţa de a se împărtăşi de trei sau patru ori pe an. În cele din urmă, aceasta a ajuns să devină o tradiţie. Adică şi cei care posteau şi cei care nu posteau, şi cei mărturisiţi şi cei nemărturisiţi se împărtăşeau la cele trei sărbători mari, nu mai pentru că aceasta era tradiţia.
Această tradiţie a atras atenţia marelui dascăl al neamului nostru, Sfântul Nicodim Aghioritul. În valoroasa lui lucrare: €žDespre deasa împărtăşire€ le arată atât păstorilor, cât şi păstoriţilor care este învăţătura corectă a Bisericii cu privire la împărtăşirea cu Sfintele Taine şi îi îndeamnă pe credincioşi, pe cât este cu putinţă, să se împărtăşească mai des.
În decursul veacului XX s-au scris foarte multe cărţi despre deasa împărtăşire. Unul dintre cei care au influenţat pozitiv conştiinţele credincioşilor a fost pururea pomenitul Dimitrie Panagopulos, un propovăduitor harismatic. În valoroasa lui lucrare, €žAntidotul morţii”, expune amănunţit, cu temeiuri scripturistice de la Sfinţii Părinţi, din Sfintele Canoane, precum şi cu argumente logice, necesitatea împărtăşirii cât mai dese cu Sfintele Taine.
(Monahul Iosif Dionisiatul, Staret›ul Haralambie - Dascălul rugăciunii mint›ii, trad. si ed. de Ieroschimonah S˜tefan Nut›escu, Editura Evanghelismos, Bucures™ti, 2005, pp. 226-227)

[NARBONSIS]

Este o problema de constiinta a fiecaruia .....pentru ca, sa nu uitam:intalnirea
cu dumnezeu nu este un lucru usor....as spune ca este o intalnire socanta,care
duce chiar la o criza interioara,lucru pe care nu stiu cine ar putea sa-l suporte saptamanal,de exemplu.
Sa ne aducem aminte ca doar 12 au fost alesi sa stea zi de zi in preajma mantuitorului si asta nu prin propia lor putere, ci pentru ca au fost chemati!
Cei puritani ,de exemplu.....si ma refer aici la monahi si copii,in primul rand,cred ca ar putea face parte din primele randuri,dar restul nu.
Apropierea de hristos este ca si apropierea de soare,trebuie foarte multa atentie!
As da un exemplu:maria egipteanca....care a ajuns o mare sfanta, s-a impartasit o singura data in viata .....si sa ne aducem aminte,cat timp pacatuise, nu i s-a permis nici macar sa intre in biserica.o singura data i- a fost suficient sa se impartaseasca ,pentru ca traia cu maxima intensitate apropierea de dumnezeu.
Iuda ,in schimb,s-a crezut pe sine vrednic de-a manca la masa mantuitorului si pentru aceasta a si pierdut imparatia pentru vesnicie,fiindca exact in acel moment a si intrat satana in el,asa cum ne mentioneaza biblia.

[cristiboss56]

În prealabil postat de NARBONSIS

Este o problema de constiinta a fiecaruia .....pentru ca, sa nu uitam:intalnirea
cu dumnezeu nu este un lucru usor....as spune ca este o intalnire socanta,care
duce chiar la o criza interioara,lucru pe care nu stiu cine ar putea sa-l suporte saptamanal,de exemplu.
Sa ne aducem aminte ca doar 12 au fost alesi sa stea zi de zi in preajma mantuitorului si asta nu prin propia lor putere, ci pentru ca au fost chemati!
Cei puritani ,de exemplu.....si ma refer aici la monahi si copii,in primul rand,cred ca ar putea face parte din primele randuri,dar restul nu.
Apropierea de hristos este ca si apropierea de soare,trebuie foarte multa atentie!
As da un exemplu:maria egipteanca....care a ajuns o mare sfanta, s-a impartasit o singura data in viata .....si sa ne aducem aminte,cat timp pacatuise, nu i s-a permis nici macar sa intre in biserica.o singura data i- a fost suficient sa se impartaseasca ,pentru ca traia cu maxima intensitate apropierea de dumnezeu.
Iuda ,in schimb,s-a crezut pe sine vrednic de-a manca la masa mantuitorului si pentru aceasta a si pierdut imparatia pentru vesnicie,fiindca exact in acel moment a si intrat satana in el,asa cum ne mentioneaza biblia.

Si da si nu , dar mai mult NU !:)
Atunci de ce mai participam la Sfanta Liturghie , doar ca simplii spectatori ?