Cum ne dam seama de prezenta lui Dumnezeu?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Wryetui

Cum lucreaza Dumnezeu? Cum sa Il simt si sa Il interpretez? Cu orice miscare si orice decizie pe care o iau si o fac Dumnezeu ii cu mine? Nu prea inteleg tema asta...

El se poarta cu noi cu asemenea interes si grija, incat parca am fi singurii Lui copii, desi suntem miliarde. E mereu atent la ce facem, ziua si noaptea, fiindca El nu doarme. E atent si la ce spunem si chiar si la ce gandim, fiindca in gandurile noastre citeste ca intr-o carte deschisa. Prin ganduri, El ne face adesea (El personal, ori prin ingerii Lui) diferite sugestii, menite sa se contrapuna sugestiilor rele pe care le face diavolul. Dar in deciziile noastre nu intervine. Dumnezeu, fiindca poate, dar nu vrea. Diavolul, fiindca nu poate desi ar vrea. Dumnezeu ne-a facut asemenea Lui, inzestrati cu libertate. Omul si ingerii sunt singurele existente care au capabilitatea de a spune "nu" lui Dumnezeu. Animalele nu pot. Ele raspund instinctelor naturale si comenzilor divine. Numai in mod exceptional si punctual Dumnezeu a suspendat libertatea oamenilor, care au fost atunci constransi sa raspunda la comanda divina. Acest lucru s-a intamplat in cadrul unor proiecte grandioase, asa cum a fost salvarea cetatii Ninive. Ca regula generala insa, deciziile ne apartin. Din cauza ca, de multe ori, nu stim ce decizii sa luam, una dintre cererile cele mai frecvente de rugaciune este sa il rugam pe Dumnezeu sa ne indrepte decizia in sensul dorit de El.

Un exercitiu spiritual de mare eficienta este sa va ganditi ca Isus este mereu alaturi de dv. Nu Il puteti vedea, dar El poate. Cand mergeti la cumparaturi in supermarket, Isus e langa caruciorul dv. Oare borcanul acesta de gem ar fi de acord sa il cumparati ? Dar dintre filmele astea, pe care l-ar alege El ? In scurt timp veti constata o imbunatatire in felul cum va duceti viata, fiindca Ii veti da mai rar motive sa Se incrunte si mai des sa va zambeasca stiind ca El e mereu cu dv.

[Wryetui]

Exact la aia ma gandeam si eu, doar ca problema vine cand nu stiu ce sa fac ca sa fie placut lui Dumnezeu, adica cum sa stiu ca o decizie ar fi placuta lui Dumnezeu si care ganduri imi vin de la El. Si atunci cand ma rog pentru a sti ce cale sa urmez nu stiu cum sa interpretez mesajul de la El...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Wryetui

cum sa stiu ca o decizie ar fi placuta lui Dumnezeu si care ganduri imi vin de la El. Si atunci cand ma rog pentru a sti ce cale sa urmez nu stiu cum sa interpretez mesajul de la El...

Cu alte cuvinte, ceea ce va intereseaza sunt criterii de deosebire a duhurilor. In acest caz, chestiunea este complexa si, cumva, periculoasa. Ma tem ca nu am destul timp sa raspund acum si nici nu stiu daca un forum e cel mai nimerit loc de raspuns la aceasta problema fundamentala in viata de credinta.

Totusi, doua criterii am sa va dau. Primul e foarte practic si foarte simplu. Al doilea necesita un pic de antrenament, care in mod ideal se face cu un indrumator spiritual.

Primul criteriu: daca o decizie presupune incalcarea unei porunci a lui Dumnezeu, ea nu poate veni de la Dumnezeu. Este ceva evident, ca sa nu spun chiar o platitudine. Dar, adesea, oamenii uita acest lucru...

Al doilea criteriu: cand luam o decizie placuta lui Dumnezeu simtim o mare liniste sufleteasca, o stare de impacare interioara. Nu inseamna ca nu avem griji. Ci e o stare in inima noastra care vine din afara noastra. Este arvuna fericirii infuze a lui Dumnezeu.
Dimpotriva, cand luam o decizie care e placuta diavolului, se lasa intotdeauna cu tulburare. Dar sunt posibile doua situatii:
1) e posibil sa fim tulburati imediat
2) se poate si intampla ca initial sa simtim o stare de multumire aparenta (dar nu e deloc aceeasi senzatie ca mai sus). Nu dupa mult timp apare tulburarea. Si cu cat trece timpul, tulburarea aceasta nu dispare, ci chiar se poate amplifica.

Cu cat inainteaza cineva mai sus pe drumul spiritual, cu atat e mai probabil ca o alegerea rea sa genereze in suflet un raspuns de tipul 1, adica tulburarea data de pacat (sau doar de o decizie neinteleapta) apare mai devreme, eventual imediat.

Si invers: cu cat cineva e mai cocarjat de pacate si are mai multi solzi pe suflet ( = "induratio cordis" in limbajul misticii apusene, "sklerocardia" in limbajul misticii rasaritene) cu atat se va simti, la inceput, multumit de o decizie pacatoasa. Tulburarea va veni, dar mai tarziu. Si cu cat trece timpul, cu atat tulburarea va creste. Si abia dupa ani de zile isi va da cu pumnii in cap.

[iustin10]

În prealabil postat de Wryetui

Exact la aia ma gandeam si eu, doar ca problema vine cand nu stiu ce sa fac ca sa fie placut lui Dumnezeu, adica cum sa stiu ca o decizie ar fi placuta lui Dumnezeu si care ganduri imi vin de la El. Si atunci cand ma rog pentru a sti ce cale sa urmez nu stiu cum sa interpretez mesajul de la El...

Nu e asa usor sa fii placut lui Dumnezeu,sa actionezi conform voii Lui .Dar nici imposibil nu e.
Semnul clar este constiinta ta ,care se umple de fericire si de raspunsuri cand 'nimeresti' calea cea dreapta .
Uneori calea dreapta nu vine cand respecti reguli ca la carte ,se incapatineaza sa nu apara.
Alteori insa vine prin travaliu ,prin urmarea constanta a rugaciunii , a slujbelor, a citirii
Alteori vine brusc, in mijlocul unei conversatii,cand faci un gest neasteptat de intelegere a celuilalt, un gest de abtinere si de daruire .
Regasirea lui Dumnezeu in noi e un drum de o viata. Oricum,la sfarsit constatam ca El a fost mereu cu noi , si ca era sufficient sa ne smerim , ca vocea Lui sa ne umple cu totul.