Alternativa la cardurile de sanatate cu cip

[dobrin7m]

În prealabil postat de ovidiu b.

Poate că da, poate că nu. Dar, cu siguranţă, vor fi duhovnici care să ne îndrume ce să facem şi, nu în ultimul rând, Sfântul Sinod. Modul cum pui problema denotă o totală lipsă de încredere în Biserică şi duhovnici.



Sincer, eu aş renunţa de astăzi la toate actele cu cip, nu numai la cardul de sănătate. Îmi oferi cele necesare traiului? Doar de bani e nevoie, de restul mă ocup eu.



Creştinul ortodox nu se confundă cu luptătorul împotriva unui sistem care, în momentul de faţă, nu condiţionează modul de manifestare a credinţei lui. Creştinul autentic a ştiut de lungul veacurilor să trăiască în pace printre atei, păgâni şi a ştiut să spună nu, când a fost pus în faţa lepădării de credinţă. Ţi-ar fi de folos să asculţi acea pilda sfinţilor 20.000 de mucenici arşi din Nicomidia: https://www.youtube.com/watch?v=FS-_3JcP84Y#t=2m10s

Ei, Ovidiu si eu tot asta spun: ca fiecare sa asculte de duhovnic si de Biserica, de aceea am adus si argument pe duhovnicii care spun sa nu se accepte cardurile de sanatate cu cip. Eu despre aceste carduri si vorbeam, nu despre carduri la modul general.

Iar cand am spus:
"Stiu, toti zicem, eu voi sti si nu voi acepta cand se va intampla, pana atunci stau linistit. Insa avem noi constiinta duhovniceasca de a discerne?"

era o aluzie la ceea ce gandesc multi dintre cei care accepta cipul, nu toti e drept, si deci nu era ceea ce gandesc eu. Nu faceam referire la mine. Da, faceam aluzie la toti cei care se incred in propria lor minte si propriul lor discernamant, si care exact , asta inseamna - nu au incredere in duhovnici si Biserica.

Multumesc pentru link si drept multumire eu iti voi darui cateva cuvinte spuse de Par. Serafim Rose:

"Lumea aceasta îl poate primi doar pe Antihrist, acum sau în oricare alta vreme. (...) Nu-i de mirare, atunci, că este dificil să fii creştin - nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu bună-ştiinţă un mod de viaţă care, cu cât este trăit mai autentic, cu atât mai mult duce spre autodistrugere. Şi din această cauză ne răzvrătim mereu, încercam să ne uşurăm viaţa, încercam să fim creştini pe jumătate, încercam să dobândim ce-i mai bun din ambele lumi. Până la urmă trebuie să alegem - fericirea noastră stă într-una dintre cele două lumi, nu în amândouă. (...) Dumnezeu ne da tărie să urmăm calea răstignirii; nu exista altă cale de a fi creştin."


Cu drag Mihaela