Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Inchinare

Daca omul ar stii cum sa se inchine la Dumnezeu,
nu ar mai fi nevoie de nicio alta nevointa pentru a fi mantuit.

Pentru ca inchinaciunea, in miezul ei,
nu este altceva decat strigatul dragostei.

[florin.oltean75]

Masa critica

"Caci celui ce are i se va da,
iar de la cel ce nu are, si ce i se pare ca are i se va lua"

O intrebare fireasca care rezulta din aceasta invatatura: care este minimul necesar de acumulat pentru a primi la un moment dat si mai mult?

Introspectiv, am atins oare acest minim necesar?

Daca analizam cu atentie, procesul spiritual pare sa fie similar cu acele procese fizice care se amorseaza numai atunci cand agentii implicati ating o anumita valoare critica.

Este un proces de crestere progresiva, dar la un anumit moment al evolutiei se intampla ceva spectaculos.

Daca valoarea critica nu este atinsa, procesul se stinge - acumularile anterioare se pierd.

Daca valoarea critica este atinsa, atunci procesul se amorseaza cu eliberarea din abundenta a energiilor.

"Si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite. "

[florin.oltean75]

Cum sa ne rugam


Sa ne rugam cu cea mai subtire minte.

Mintea are multe niveluri de subtirime.

Mintea absorbita in simturi se afla la cel mai grosier nivel. Ca la suprafata unui ocean involburat. Ca intr-un tinut batut de vanturi aprige.

O minte ca aceasta nu poate tine staruitor gandul la Dumnezeu cu niciun chip.

Pacatele, si ele sunt stratificate pe diferite niveluri. Au radacini la adancimi diferite ale mintii.

Daca virtutea este cultivata doar la suprafata mintii, taiem frunzele pacatelor dar radacinile raman neatinse.

Cand insa dragostea este cultivata cu cea mai subtire minte, toate pacatele se usuca - iar dulceata aducerii aminte de Dumnezeu ramane pururi cu rugatorul.

[florin.oltean75]

Fiul

Dragostea nu are forma. Este adanca, abisala, fara hotar.

Fiul este intruparea infinitatii dragostei.

Ca sa devenim fii si fiice, infinitatea dragostei trebuie sa se intrupeze din nou si din nou, pentru fiecare in parte.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Wryetui

Inteleg, multumesc de raspunsuri... Mai am o intrebare, voi, atunci cand va rugati, la ce va ganditi? Ce imagine sau ce mai exact aveti in minte focalizat atunci cand va rugati?

"Imaginea" interna poate fi de mai multe feluri:


1)doar un inteles fara o forma vizualizata asociata

Ex: intelesul "tata" fara vizualizarea unui trup uman generic sau specific unei anumite fiinte umane

2)o forma vizuala interna asociata cu un anumit inteles

Acesta este procesul de baza prin care ne dezvoltam cognitia atunci cand citim - de exemplu - sau in actul creatiei cand asamblam forme sau atunci cand rationam.

Cititul este o defilare de forme vizuale (sonore, tactile, gustative, olfactive) interne asociate cu intelesuri contextuale. De exemplu, contemplarea intelesurilor biblice ar fi imposibila fara forme vizuale interne.

Aceste forme interne generate de cuvantul scris sunt fundamentul unor noi trairi / emotii. Intelesurile nu sunt rupte de impresiile simturilor, ci sunt derivate ale acestora.

De exemplu, icoanele sunt imagini generice.

O icoana a Lui Hristos nu este imaginea exacta a Lui Hristos.

Este o forma-simbol care impresioneaza mintea.

Aceasta imagine continua sa lucreze (inertial) trairea resimtita, in mintea noastra (intr-un strat mai adanc), chiar daca ne dezlipim ochii de la aceasta.

=========

Ca imaginatia nu este intru-totul o inselare poate fi stabilit pe baza bunului simt. Caci fara ea am fi ne-operationali, mintea noastra ar fi blank.

Chestiunea este, in ce fel ne raportam la imaginatie. Daca o consideram mai mult decat imaginatie, atunci incep cu adevarat problemele grave. Ii exageram existentialitatea.

Exagerarea este intodeauna boala.

Iar exagerarea lipsei de imaginatie nu face exceptie.

--------

O forma mai calificata a rugaciunii este mixarea duhului respiratiei cu duhul rugaciunii, in prima varianta specificata mai sus - inteles/emotie fara forma vizuala concreta asociata.


----------

Cea mai calificata forma de focalizare a mintii care se gandeste la Dumnezeu este cea apofatica.

Apofatismul nu este doar inteles disociat de forma vizuala.

Prezenta Lui Dumnezeu nu este simtita prin atributele Sale existentiale, ci, miraculos, minunat prin absenta Sa in orice manifestare fie pozitiva, fie negativa.

Este o Prezenta generata de o Absenta.

Nu este o Prezenta generata de o prezenta suport.

[florin.oltean75]

Viata-ca-vis

Atata timp cat mintea este agitata, totul ii apare ca fiind foarte real. Lucrurile ii apar ca fiind foarte concrete - unele atragatoare, altele respingatoare.

Insa cand mintea se linisteste, miezul dur al realitatii incepe sa se dizolve - formele lumii aparand doar ca un curcubeu, avand consistenta unui simplu vis.

In fapt, toate lucrurile sunt lipsite cu desavarsire de o tarie launtrica, pentru ca toate se schimba. Toate devin altceva decat apar la un moment dat. Toate se preschimba.

------

Oare cine este vinovat de victimele din cosmarul pe care l-am avut ieri noapte? Nimeni, doar propria noastra minte conflictuala!

Oare cine este responsabil de toate nedreptatile si suferintele din visul de peste zi? Nimeni, doar propria noastra minte contaminata!

Pentru ca toate sa fie indreptate, pentru ca totul sa devina luminos este suficient sa umplem visul cu dragoste in toate directiile, sa imbratisam cu caldura toate fiintele din vis.

[florin.oltean75]

Iertarea pacatelor

Iertarea pacatelor presupune in mod necesar recunoasterea greselilor.

Insa nu este suficient. Greselile, odata recunoscute, trebuie evitate.

Profund, inima se curata numai atunci cand mintea devine curata.

Alta cale nu este.

Mintea devine curata numai atunci cand se dezlipeste de toata aratarea lumeasca.

Mintea devine limpede ca un cer senin, numai atunci cand isi scoate carligele cu care este legata de formele lumii si se lasa libera in imponderabilitatea Lui Dumnezeu.

Alta cale nu este.

[Mihailc]

În prealabil postat de florin.oltean75

Inchinare

Daca omul ar stii cum sa se inchine la Dumnezeu,
nu ar mai fi nevoie de nicio alta nevointa pentru a fi mantuit.

Pentru ca inchinaciunea, in miezul ei,
nu este altceva decat strigatul dragostei.

Întrebare: postarea de mai sus mai e sau nu valabilă? Că pe alt topic ai început să te contrazici cu tine însuţi!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Mihailc

Întrebare: postarea de mai sus mai e sau nu valabilă? Că pe alt topic ai început să te contrazici cu tine însuţi!

Dar e firesc! Nirvanizarea e un proces alcătuit din nesfârşite contraziceri succesive, care sfârşesc prin eliberare totală: de sine, de alţii, de Dumnezeu, de tot. Pentru a rămâne, într-un final, singur cu absolutul pe care ţi l-ai dorit. Aşa desfiinţat, capeţi în sfârşit ce ai iubit cel mai mult: statutul de hrană. Fie şi o gustărică, acolo, tot e bine să devii, dacă nimic nu ai dorit să fii nimănui...

[florin.oltean75]

Întrebare: postarea de mai sus mai e sau nu valabilă? Că pe alt topic ai început să te contrazici cu tine însuţi!

Bineinteles ca imi mentin punctul de vedere - inchinarea "in miezul ei este dragoste."

Insa nu inteleg de ce spui ca ma contrazic - cu ce alta afirmatie intra aceasta in contradictie?

Probabil, ca pe baza unei deductii din propria ta linie/reflex de gandire - proiectata asupra mea.

Insa, nu exclud sa si gresesc.