Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Corinusha]

În prealabil postat de bin000

Te poti mantui fara "Biserica ca institutie","partea terestra a Bisericii"?
Raspuns:nu.
Cand vei intra in "Biserica ca institutie" cu sentimentul ca nu esti vrednic sa-i pasesti pragul,abia atunci va fi primul milimetru din kilometrii pe care ii ai de parcurs,ca si crestin.Pana atunci,nu e nici o diferenta intre tine si un protestant.Avem pe forum si un protestant-budist , care zice ca e ortodox ,asa zici si tu dar...ideile va tradeaza.

raspuns, zici ca nu, dar nu este nici un argument in favoarea raspunsului. Pentru ca exista biserica ca institutie, ca cladire si exsta Biserica ca credinta, caun tot al invataturilor transmise de Hristos si apostolii sai. Biserica =/= biserica.
Nu sti nici tu, nu stim nici restul daca nu te poti mantui in afara bisericii cu b mic; nu stim noi cum judeca Dumnezeu, pe ce criterii, de ce etc. Exact asa cum nu stim daca cei din alte religii nu se mantuiesc; cum zicem, nu stim noi cum judeca Dumnezeu; n-o sa stim niciodata...

[Corinusha]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

[...]
Cred că te ţii de el, îl asculţi, îl iubeşti, îi simţi ajutorul, îi ceri rugăciunile, că doar ştii valoarea duhovnicului, dacă eşti ortodox, nu?
Asculţi de Biserică, dacă eşti ortodox, nu? Duhovnicul e glasul Bisericii către tine, dar deja ştii asta, nu?
Să mai dau versete? Simt că acum, nu are rost să dau versete.

[...]te încurajează duhovnicul, spre ce cărţi să citeşti, ce sfinţi, sau ce subiect, nu?
Că doar nu citeşti de capul tău, ce îţi vine, ce se mai năzare de pe internet.
Nu stai pe internet cu orele, pe youtube, facebook, sau alte "surse" de resurse, nu?
Şi mai ştii că nu toate sursele sunt credibile. Deci mântuitoare. Preţuieşti timpul dat ţie de Mântuitorul, nu?
Articolele fără autor şi fără bibliografie, scrise de anonimi, nu se citesc.
Iar cele care au bibliografie atee, iarăşi nu se citesc.
Asta, sunt convins că ştii deja.

Fiindcă ai duhovnic, ai dezlegare când să te sfinţeşti prin Sfintele lui Hristos Taine, să te împărtăşeşti, că doar nu te împărtăşeşti de capul tău, nu?
Că dacă facă aşa ceva, ai să te îmbolnăveşti, ştii deja!
Fiindcă eşti ortodox, mergi cu atâta râvnă la Sfintele Slujbe, la Sfânta Liturghie, îţi faci Sfântul Canon de rugăciune, rugăciunea fiind sfântă, ca orice virtute. Faptele sfinţeniei. Credinţa sfinţilor.

Iartă-mă, am fost puţin ironic.
Ţi-am arătat calea creştină, faţă de calea pe care eşti tu, care nu-i bună.
Sfintele Icoane, nu ai să le simţi niciodată, dacă nu practici credinţa.
Poţi doar să vorbeşti frumos sau urât, despre ele, dar nu le simţi câtă vreme nu înţelegi şi nu practici credinţa creştină, să fi oiţă, a Mântuitorului, care ascultă glasul Lui, şi Îl urmează, nu căpriţă, care nu ascultă.

Deci, serios? NU SE CITESC carti scrise de autori care nu-s crestini si ortodocsi pe de-asupra? Hai, serios?!
Adica daca vreu sa citesc ceva, imi intreb duhovnicul?! Adica atat de cretina sunt ca nu pot sa citesc e ma taie pe mine capul ca cine stie ce se intampla?!
Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?

Sper din tot sufletul sa fi fost o gluma proasta asta cu cititul. Partea ce impartasania, o inteleg (mai putin aia cu imbolnavitul, dar treaca-mearga; vad rostul sa te impartasesti daca ai primit binecuvantarea preotului). Dar sper ca restul sa fi sot, pe bune, o gluma proasta...

În prealabil postat de Corinusha

Deci, serios? NU SE CITESC carti scrise de autori care nu-s crestini si ortodocsi pe de-asupra? Hai, serios?!
Adica daca vreu sa citesc ceva, imi intreb duhovnicul?! Adica atat de cretina sunt ca nu pot sa citesc e ma taie pe mine capul ca cine stie ce se intampla?!
Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?

Sper din tot sufletul sa fi fost o gluma proasta asta cu cititul. Partea ce impartasania, o inteleg (mai putin aia cu imbolnavitul, dar treaca-mearga; vad rostul sa te impartasesti daca ai primit binecuvantarea preotului). Dar sper ca restul sa fi sot, pe bune, o gluma proasta...

Pai tu nu stii de asa-zisa a cincea porunca bisericeasca? "Sa nu cititi carti eretice". M-am stricat de ras citind asta. Un fel de narcisism ideologico-institutional la greu. Ca si cand tu i-ai zice sotului tau "Ba, daca privesti la o femeie cand vorbesti cu ea, te-a luat milvus!". Sau invers, cu corectiile de rigoare.
Oricum, vederile astea depasite, medievaliste, nu fac credinta inutila. Dimpotriva, evoluand in functie de modul in care poate fi adus Harul cel mai bine in sufletele oamenilor, ea isi rafineaza frumusetea si puterea. Asa ca gandeste-te bine, si nu parasi credinta in care te-ai nascut, doar pentru ca pe un forum dai de categoria "suntem soldati de termita, pocnim zidul cu capul, ca sa dam alarma". Ar avea si ortodoxia nevoie de un "vatican 2", dar, sa speram nu asa de modernist (destructiv si apostat) ca acela. Adica ma refer la Sinodul Panortodox de la anul, de care se leaga multe sperante, si nu toate ale suboamenilor cu sort si colan.

[Corinusha]

Thank God ca nu e o chestie care o impartasesc toti crestinii ortodocsi....

ma intreb, ce o zice lumea ca am citit 50 shades of grey, ca tot am vazut ca e blamata si controversata... e pana la urma o carte(ma rog, 3) din care tot m-am ales cu ceva, si anume, dragostea poate schimba un om, dar asta nu se scrie/zice nicaieri; lumea se concentreaza DOAR pe aspectele negative ale cartii(cartilor mai bine zis).

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Corinusha

Deci, serios? NU SE CITESC carti scrise de autori care nu-s crestini si ortodocsi pe de-asupra? Hai, serios?!
Adica daca vreu sa citesc ceva, imi intreb duhovnicul?! Adica atat de cretina sunt ca nu pot sa citesc e ma taie pe mine capul ca cine stie ce se intampla?!
Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?
Sper din tot sufletul sa fi fost o gluma proasta asta cu cititul. Partea ce impartasania, o inteleg (mai putin aia cu imbolnavitul, dar treaca-mearga; vad rostul sa te impartasesti daca ai primit binecuvantarea preotului). Dar sper ca restul sa fi sot, pe bune, o gluma proasta...

Îţi ţâţâie balamalele să primeşti răspuns, să fi băgată în seamă, să te exprimi, of, of, of, dar e bine pe de-o parte, e constructiv, dar nu ştim spre ce direcţie. Putem bănui... După formă şi scop. E tipic cult-urii în care trăim, tipic ideo-logic demon-strat(-iv), postmodernismului secular. Crezi că toate ţi se cuvin obligatoriu, dar n-ai nici un stabiliment. Nu eşti fondată pe nimic. N-ai bază. Iar acele răspunsuri care le cauţi, le cauţi la oameni. La ei nu le vei găsi niciodată. Niciodată. Pentru că şi ei caută. Caută-le la sfinţi. Ei au găsit. Au ce să-ţi ofere. Pentru că odată găsit, afli şi că nu poţi ţine doar pentru tine. E prea mare bucuria şi prea frumos şi adânc Infinitul, ca să nu-L dai şi la alţii, să-L împrăştii. Nu din obligaţie. Ci din uimire. Nu entuziasm, ci realitate.

Dar odată găsită Comoara, dacă nu ştii ce e, e ca şi cum dai la un copil mic 1 milion de euro. Se râde, colorează bancnotele, le rupe, le aruncă, se joacă cu ele. Niciodată nu le va folosi. Dar ne depărtăm prea mult.

Corinuşa dragă, nădăjduiesc şi mă silesc chiar, ca în fiecare post, să vorbesc cât se poate de serios. Dacă sunt sau nu luat în serios, asta-i partea a doua. Nu mă supăr. După cât poate fiecare. Şi cât vrea. La fel cum L-au luat şi pe Hristos în seamă. Cine-a vrut şi cine-a putut. Şi pe urmaşii Lui. Luca 10, 16: "Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine." Poftim duhovnicul. E în acest verset. Îl vezi?

Încerc, şi de data asta, să îţi dau calea sănătoasă. Fiindcă cred cu tărie că şi eu şi mulţi suntem pe ea. Iar lupta noastră este să rămânem pe ea. Vreau să o înţelegi măcar, "calea sănătoasă", fără pretenţia să o practici.
Îţi spun şi ţie, ce mi-a spus duhovnicul meu, dar cu cuvintele mele:

"Dragul meu, Biserica recomandă, nu obligă. Hristos Însuşi nu obligă. Zice: -cel ce îmi urmeză Mie, să se lepede de sine-, nu zice -toţi trebuie să-mi urmeze Mie şi să se lepede de sine-. Deci, există mai multe trepte, în practica cititului, care să fie de folos spre mântuire. Că de aia citim, nu? Ca să ne mântuim! Nu să ne pierdem timpul. Nu să devenim mai înţelepţi, că atunci e pentru noi, e egoism, mândrie, ci să ne apropiem de Dumnezeu, să dobândim ceea ce putem să dăm şi la alţii. Dacă nu ăsta-i scopul cititului, suntem în primejdie.

Prima treaptă, ar începe din educaţia părinţilor, de mic copil, citeşti "mica biblie", catehismul, vieţile Sfinţilor, şi alte lecturi uşoare, cărţile de rugăciune ale Canonului dat de părintele cu care vorbeşti şi cu care descoperi creştinismul. Desigur, cărţi cu care poţi continua mai apoi, oricând pe parcursul vieţii. Apoi începi să citeşti Biblia. Apoi, desigur, istoria creştină. Ce s-a petrecut în diferiţi ani, în diferite părţi ale pământului. Ca să înţelegi unde suntem, de unde am plecat, spre ce ne îndreptăm, ca să poţi lua partea cuiva, şi să lupţi împotriva altcuiva. Să ai pentru ce să trăieşti. Scopul vieţii creştine. Apoi în paralelă cu Biblia şi istoria creştină, poţi începe cu concordanţele biblice, istoria Bibliei, apoi încet şi sigur, depinde de râvnă, de capacitatea de asimilare, de înţelegere, de timp, de stres, etc., începi deci să urci puternic în sus. Astfel, apoi începi să citeşti pe Sfinţii Părinţi. Ce au scris, de ce au scris asta, unde se aflau când scriau. Ce opere au scris, tâlcuiri scripturistice, învăţături. Genul învăţăturilor, scopul, către cine trimiteau, de ce, ce s-a petrecut apoi cu ei, pe mai multe planuri, fizic, duhovnicesc, social, etc. Ce căutau şi ce obţineau. Între toate aceste trepte, se continuă cu cititul Bibliei, şi al canonului de rugăciune, chiar dacă suntem obosiţi şi o citim mecanic, Dumnezeu vede intenţia, ştie inimile şi rărunchii. Şi răsplăteşte când ştie El că e de folos spre mântuire. Sau nu e de folos. Pentru că n-am dat încă destul, ca să ajungem să cerem. Dar de cele mai multe ori, primim gratuit. Şi suntem nemulţumiţi, eh, astea-s altceva. Deci, după ce am citit măcar vreo 10 cărţi sau volume, din Sfinţii Părinţi, care ne-au fost nouă dragi, de viaţa lor, "peripeţiile" lor, în drumul lor către unirea cu Hristos, pentru că ne regăsim în ei, mulţi sau unul, în acel sfânt ne regăsim ideile, sau găsim ceva ce am căutat demult, îl dorim, îl înţelegem, fiindcă e viu, citindu-l, el ne vorbeşte. Deci după ce l-am înţeles şi iubim calea lui, luându-l exemplu, fiindcă el a reuşit! Ne cheamă să reuşim şi noi. Atunci abea, citim şi cărţi scrise de... cei care scriu fără dorinţa de a mântui pe cineva, de a se mântui ei înşişi, fără dorinţa de a fi pe calea mântuitoare. Pentru că atunci când facem ceva, trebuie să ne gândim, de ce ne dorim lucrul acela, şi de ce îl facem, cu ce scop. Orice ar fi, din cele ce facem. Şi atunci citim, profan, laic, dar şi asta cu un scop: de a compara cu gândirea mântuitoare a lui Hristos din Sfinţii Lui. Şi când vedem ce scop obscur, lugubru, sinistru, ascund cuvintele laicilor, profanilor, ce patimi şi unduiri ale gândirii, forme şi prăpastii sunt în scrierile lor, râdem copilăresc, închidem cartea şi ne continuăm drumul, spre mântuire, suntem în siguranţă. Suntem în Biserică, cu Hristos, suntem pe drumul de a-L primi pe Hristos în noi. Şi nu ne temem. Şi cu El, îi primim în noi, pe toţi Sfinţii Lui. Ce inimă mare şi plină am avea atunci. Cei mai curaţi şi desăvârşiţi oameni, ar fi la masa noastră. Şi noi la a lor, în acelaşi timp. Ce onoare ! Ce frumos va fi. Şi ce comori vor intra cu ei şi prin ei, în inimile noastre. Ce spaţiu deschis şi bogat. Adevărata bogăţie. Ce infinit frumos... Împărăţia Cerurilor... Nu ne temem !..."

Înţelegi, Corina dragă?
Asta-i calea creştină. La care eu unul, nu pot spune NU, cum spui tu. Pur şi simplu nu pot. E prea frumoasă. Cea mai frumoasă cale. Inexprimabilă...
Spui că te limitează? Şi nu e frumos şi bine să ai limite? Cu ce sunt greşite limitele?
Corpul nostru, funcţionează după limite. E Viaţa Însuşi, din el. E Iubirea, care face globulele roşii să alerge prin vene...
Natura în sine, toată natura are principii, limite, reguli. Şi e atât de frumoasă. Şi totuşi e ca prin ghicitură, faţă de cele ce vor fi... Acolo... Acasă...
Universul ! Corina ! Universul ! Despre care nu ştim nici 0,1 %. Tot ce ştim, sunt doar presupuneri, teorii. Universul ! E plin de reguli.
În Univers, Dumnezeu, crează permanent. Cu Sfinţii Lui. nu poţi construi o casă fără reguli. Poţi să-ţi impui un design, o formă, un aspect, dar materialele cu care construieşti, nu? Sunt reguli. Limite.
Ce bine e să fie limite. Ce plăcut, şi odihnitor e să fie reguli. Poţi să fi liber în voie... Paradox? Gândeşte profund. E Adevărul.
Ce bine e să fi supus şi ascultător Iubirii. Lui Dumnezeu. Deci Bisericii. Unii altora. N-avem nimic de pierdut. Absolut nimic nu pierdem. Avem numai de câştigat.

Iartă-mă Corina, dar nu, nu a fost o glumă proastă. Nici glumă bună. Nu a fost o glumă deloc. E Adevărul. E Hristos. Definiţia a toate, e Hristos. Pe care noi, în libertatea noastră, căzuţi fiind, le administrăm greşit.

Ce am scris, e valabil şi pentru "Barsaumas".
Iartaţi-mă din nou, dacă v-am supărat cu ceva. Un Post Mare, cu mult belşug duhovnicesc pe mai departe.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Corinusha

Thank God ca nu e o chestie care o impartasesc toti crestinii ortodocsi....

ma intreb, ce o zice lumea ca am citit 50 shades of grey, ca tot am vazut ca e blamata si controversata... e pana la urma o carte(ma rog, 3) din care tot m-am ales cu ceva, si anume, dragostea poate schimba un om, dar asta nu se scrie/zice nicaieri; lumea se concentreaza DOAR pe aspectele negative ale cartii(cartilor mai bine zis).

Ei vezi, Corina? Că tot vorbeam despre "scop obscur, lugubru, sinistru, ascund cuvintele laicilor, profanilor, ce patimi şi unduiri ale gândirii, forme şi prăpastii sunt în scrierile lor", fără să ştiu ce ai citit, am simţit parcă, ceva nu era în regulă...

Umbrele Apostolilor când treceau peste bolnavi, se vindecau. Dar "umbrele lui grey", îmbolnăvesc, poate chiar ucid sufletul... Nu întâmplător e numele grey, adică gri, adică pe nicăieri, să nu aparţii nimănui, să nu ai un scop al binelui, şi 50, de ce nu 7, sau 9 sau 12, 14, poate, sau 72 ? Toate acestea sunt numere cu simbolistică creştine. Dar e chiar 50. Şi 5, e numărul simbolistic al morţii. Întâmplător? O legiune romană, trebuie să aibe minim 5000 de soldaţi. O legiune de draci, erau în posedatul din ţinutul gherghesenilor, în Biblie...
Unde ne sunt ochii duhovniceşti? Doamne miluieşte (de 12 de ori)

Da, spui foarte bine, toată lumea (de-ar fi aşa) se uită la aspectele negative ale cărţilor, că acele aspecte nu sunt bune. Fac rău. Indispun. Aduc frici şi temeri. Nu avem nevoie de ele. Nu ne înmulţesc nădejdea, credinţa şi dragostea. Nu ne putea mântui prin ele, nu? De aceea e bine să privim la ele, să le cunoaştem, nu să le practicăm, cum spune ereticul "fericit" Augustin, dar cunoscându-le, să le respingem, să le denigrăm, avem voie să le urâm, să luptăm împotriva lor.

Sigur că ştii cine se mântuie şi cine nu. Pentru că mântuirea nu e ceva care ţi se cuvine, nu e un drept, e ceva pentru care lupţi, te sileşti, spune Scriptura. Deci o obligaţie. Spre care mergi de bună voie. De ce? Fiindcă înţelegi şi îţi pasă. Te sileşti să fi în Biserică? Minunat. De ce? Pentru că cauţi stabilimentul, baza, înţelegi, lupţi, ştii ce-i erezia, şi Adevărul. Ştii limitele, ştii bucuriile, eşti în comuniune şi în duh cu sfinţii, viezi prin Hristos, vezi primejdiile, te lupţi pe cele 3 mari fronturi, ale războiului nevăzut, cu tine însuţi, cu lumea şi cu puterile întunericului...

Şi astfel, ştii şi simţi şi eşti sigur, de cine se mântuie şi cine nu. Cunoşti sigur ereziile şi Adevărul. Te bucuri de toate acestea. Atunci ai putere! Ai primit, ţi s-a dat putere. Puterea să ajuţi, să faci cunoscut pe Hristos, pe Sfinţii Lui, să zâmbeşti să se înţelegi... Mai departe e să menţii puterea şi să o înmulţeşti. Ai puterea să smulgi armele întunericului din mâinile lor, şi să le foloseşti împotriva lor. Acea putere, este harul. Cum îl obţii, cum îl menţii şi cum îl înmulţeşti, aici e prea mult de scris... Dar răspunsul e clar şi limpede, la Hristos, prin Sfinţii Lui, scrierile lor. Acea putere o primeşti, dacă o înţelegi, îi înţelegi utilitatea, şi dacă Dumnezeu vede că în inima ta, eşti complet dăruit Lui şi aproapelui tău. Fiindcă ăsta-i scopul harului. De a se dărui. De a se jertfi, răstigni. De a înmulţi iubirea...

Şi desigur, răspunsul vizual, e în Sfintele Icoane.
Iar despre dragostea care schimbă omul, de care vorbeşti şi spui că nu scrie/zice nicăieri... ei bine, Biblia! Cuvântul lui Dumnezeu, zice asta, la fiecare cuvânt din Biblie. Uită-te cu atenţie. Şi cu rugăciune. Ai să vezi. Dar mai ales, ai să simţi.

Oh, câte-aş mai vrea să-ţi spun... Iartă-mă. Luptă uşoară pe mai departe. Domnul să-ţi ajute...

Post uşor, iartă-mă...

M'a miscat cum poate scrie Igor, uneori.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Umbrele Apostolilor când treceau peste bolnavi, se vindecau. Dar "umbrele lui grey", îmbolnăvesc, poate chiar ucid sufletul... Nu întâmplător e numele grey, adică gri, adică pe nicăieri, să nu aparţii nimănui, să nu ai un scop al binelui, şi 50, de ce nu 7, sau 9 sau 12, 14, poate, sau 72 ? Toate acestea sunt numere cu simbolistică creştine. Dar e chiar 50. Şi 5, e numărul simbolistic al morţii. Întâmplător? O legiune romană, trebuie să aibe minim 5000 de soldaţi. O legiune de draci, erau în posedatul din ţinutul gherghesenilor, în Biblie...
Unde ne sunt ochii duhovniceşti? Doamne miluieşte (de 12 de ori)

Ok, nici mie nu-mi place cartea, si filmul a fost oribil, dar ...WHAT...

Cred ca mergi un pic prea departe cu conspiratia... autoarea nu este mare intelectuala, a scis cartea initial ca un Twilight Fanfiction, si dupaia a schimbat numele personajelor din Bella si Edward in Anastasia si Grey. Interpretarile asta venite din burta nu sunt deloc de folos.

În prealabil postat de Corinusha

Daca sta calea crestina, atunci, NU, multumesc... nu cand vin vorba de ce sa citesc sau nu... nu cand vine vorba de ce subiecte sa abordez in viata si ce subiecte NU. Ast e calea crestina? O cale care TE LIMITEAZA in ce ai voie sa studiezi sau nu, adica in aspecte ce nu ar trebui sa intereseze pe nimeni altcineva decat pe tine?

Nu vad de ce te mira. Din punctul de vedere crestin al lui Igor, ar trebui sa ignori inclusiv manualele de stiinte, enciclopediile, orice material inafara de carti publicate de "ortodocsi"- chiar daca acestea au date gresite sau nu-, deoarece au bibliografii "ateiste" sau "eretice". In modul acesta, ramai cumintel la credinta ta, nu pui intrebari, si biserica (institutia) e fericita.

[DragosP]

Trebuie să ignori tot ceea ce-ţi omoară sufletul, comoara cea mai de preţ primită-n dar.

Citind cu atentie prima ta postare am ajuns la concluzia ca problematica supusa discutiei este o eventuala contradictie, care ar rezulta din diferite abordari polemice si argumentati,intre interdictia din Exod 20.4 si dispozitiile din Exod 25.1-22. Din punctul meu de vedere nu exista opozitie(din ce imi dau seama cam asta sustii si tu dar ne diferentiaza motivatia) intre cele doua situatii iar solutia poate fi analizata in contextele in care sunt descrise cele doua situatii. Postarea ta, in opinia mea, sufera de un neajuns, poate din dorinta ta de a condensa tematica pe un aspect particular.Neajunsul este urmatorul: versetele selectate nu sunt prezentate in contextul lor si asta cumva le rapeste din claritate.Eu intentionez exact acest lucru,sa completez cumva postarea ta insa vor fi si cateva diferente de opinie.Trebuie precizat ca postarea mea nu este una academica,nici nu are cum sa fie in contextul dat, ci una amator-informativa.Modul cum am gandit frcventa postarilor este influentat de programul meu de munca si familie, se va face in aceste limite.

Modul cum inteleg sa-ti prezint opinia mea este structurat dupa cum urmeaza: 1.Scurta parte introductiva referitoare la plecare evreilor din Egipt si contextul religios al popoarelor cu care s-au intalnit.O scurta opinie cu privire la o problema complicata: de ce Dumnezeu a ales acel mod de inchinare pt evrei.2.Ce sunt heruvimii in context biblic. 3. Modul si scopul cum Dumnezeu a stabilit inchinarea. 4. Scurte consideratii despre evrei si mentalitatea lor despre Chivot si heruvimi.5. Precizari finale. Scurta concluzie.

Asa cum vezi m-am incumetat la o problematica ampla,poate prea ampla, pe care o voi sintetiza intr-un mod deloc fericit: multe elemente vor fi pomenite doar pe scurt din lipsa de timp dar voi insista pe subiectul ales de tine.Voi posta fiecare subiect in parte intrucat nu le voi putea sintetiza intr-o singura postare.Rugamintea mea,unica, este sa imi dai sansa sa le expun mai intai pe toate ca sa vezi toata ideea in ansamblu si sa o poti critica pe fiecare aspect. Cam asta ar fi, asa cum am promis toate vor fi postate in aceasta saptamana. Sper chiar astazi sa pot termina partea introductiva.M-am gandit sa-ti spun dinainte cam ce am de gand ca sa poti verifica/analiza in paralel.Sa ne auzim cu bine.