Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[delia31]

Avem urmatoarea propozitie afirmata de Capy

În prealabil postat de Capy

Termenii persoană şi ipostas sunt sinonime

Pana aici, ok. Si mai avem o propozitie afirmata de cristirg, cu care Capy e total de acord.

În prealabil postat de cristirg

-a deveni inseamna schimbare ori persoana/ipostasul dumnezeiesc Dumnezeu Fiul necreat mai inainte de toti vecii fiind,nu e schimbator,persoana Lui a ramas aceeasi, nu a devenit...nu S-a schimbat in ceva

În prealabil postat de Capy

Total de acord. Aceasta reiese limpede şi din Screrile Sfinţilor Părinţi

Doar ca acest acord al lui Capy e contrazis de Sf. Ioan Damaschinul cand vorbeste despre singurul ipostas (persoana) al Logosului care inainte de Intrupare era simplu (in sensul ca era doar divin) si care dupa Intrupare a devenit compus, din doua firi, nu din doua persoane.
Precizez si subliniez, mai mult din precautie, ca nimeni nu afirma in BO, ca ipostasul divin s-a schimbat in ipostas uman, intelegandu-se cumva din asta ca ceea ce era Persoana divina s-a transformat in persoana umana, fara sa mai fie divina. Asta e gresit si nu afirma nimeni, deci Capy, nu te obosi s-o corectezi.

În prealabil postat de delia31

Sf. Ioan Damaschinul Dogmatica, cap. VII Despre singura ipostasa compusa a Cuvantului lui Dumnezeu

"Pentru aceea insasi ipostasa Cuvantului lui Dumnezeu s-a facut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvantului, care era mai inainte simpla, a devenit compusa. Compusa din doua firi desavarsite, din Dumnezeire si omenire.

Imi cer scuze ca ma repet ca o moara stricata dar,..

În prealabil postat de delia31

In termeni dogmatici spus, problema lui Capy e neintelegerea ( ca sa nu zic negarea) ipostasului compus al Logosului.

Ipostas compus insemnand, compus din doua firi, nu din doua persoane. Deci, ceea ce inainte de Intrupare se numea Ipostas divin (simplu) al Logosului devine Ipostas divino-uman (compus). Un singur ipostas, nu doua!
Pt. Capy, asta nu e corect, dar inca nu stiu de ce.

În prealabil postat de delia31

Dupa Intrupare, nu ne mai putem referi la Cea de-a doua Persoana a Treimii ca ipostas simplu, ci ca ipostas compus, compus nu din doua persoane, ci din doua firi cu insusiri specifice atat firii dumnezeiesti cat si firii omenesti.

Daca pana acum, vreunul din cei ce au zis cate ceva pe acest topic (era sa zic parteneri de dialog, dar nu-i cazul) se referea la persoana divino-umana, fara sa precizeze clar, din precautie, numarul, adica O PERSOANA, UNA SINGURA, NU DOUA, Capy ii dadea intr-una cu citate, corectand o greseala pe care nici unul n-a comis-o. A terminat cu Lucian si acum a inceput cu Igor.
De raspuns, n-a raspuns concret nici la intrebarile lui Mihnea Dragomir, nici la cele ale lui Ioan Cezar, nici la ale altora. Ca sa intelegem si noi unde e eroarea cand zicem O Persoana divino-umana (una singura, nu doua!).

În prealabil postat de delia31

Cand s-a zis de persoana dumnezeiasca si omeneasca, a fost clar vorba DOAR DE UNA SINGURA.
De Ipostasul simplu devenit compus prin Intrupare. Ipostas divin devenit ipostas divino-uman. Fara ca asta sa insemne doua ipostasuri (persoane).

Putem sa zicem O singura Persoana divino-umana? Sau Un singur Ipostas teandric?
Sau Ipostas simplu divin devenit prin Intrupare Ipostas compus divino-uman?

Deci, intrebati-l (ca mie n-a vrut sa-mi zica) daca expresia "Ipostas simplu divin devenit prin Intrupare Ipostas compus divino-uman" e in contradictie cu adevarul rostit de Sf. Ioan Damschinul referitor la ipostasul simplu devenit ipostas compus.

În prealabil postat de delia31

Sf. Ioan Damaschinul Dogmatica, cap. VII Despre singura ipostasa compusa a Cuvantului lui Dumnezeu
"Pentru aceea insasi ipostasa Cuvantului lui Dumnezeu s-a facut ipostasa trupului, iar ipostasa Cuvantului, care era mai inainte simpla, a devenit compusa. Compusa din doua firi desavarsite, din Dumnezeire si omenire.

Inca o data, imi cer scuze ca am tot repetat aceleasi lucruri pe care le-a tot evitat.
Daca exista cu adevarat o problema grava cu implicatii soteriologice pe acest topic, atunci aceea se afla in postarile Sophiei.

[delia31]

În prealabil postat de Barsaumas

Ai "sindromul drobului de sare" la greu.

Eu i-am zis ca are sindromul strecurarii tantarului dupa inghitirea in prealabil a camilei.

În prealabil postat de delia31

Nici o afirmatie de-a Sophiei n-are consecinte ontologice si soteriologice grave? Ai avea ceva de comentat, de adaugat, de schimbat la ce afirma ea?

Te intreb asta, fiindca situatia de aici imi aminteste de proverbul acela cu a strecura tantarul si a trece camila. Stii, probabil ca in mentalitatea iudaica, conform regulilor de dieta din Levitic, cea mai mica vietuitoare necurata era tantarul, iar cea mai mare era camila.
Iar fariseii, in obsesia lor pt. litera scrisa, isi strecurau licorile, si ce mai beau ei printr-o panza de tifon ca nu cumva, God forbid!, sa le intre vreo insecta necurata in gura ca se spurcau de numa'.
In schimb, insa, rigiditatea lor in litera i-a facut sa fie impermeabili la duhul care da viata si nuanteaza si lumineaza intelesurile, ajungand, metaforic vorbind, sa inghita ditamai dromaderul cu cocoasa din ulciorul cu lapte, incantati ca nu s-au spurcat cu vreun tantar.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Capy

Cu toate că subiectul era altul, am totuşi, o veste bună şi pentru tine. În maxim zece ani de zile, cele mai importante Facultăţi de Teologie Ortodoxă din România se vor numi: "Acad. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Staniloae - Părintele "Teologiei româneşti".
Mulţumit?

OK, Nostradamus. Si? Care-i problema ta? Ti se pare ca esti dreptatea intruchipata? Ti se pare ca esti tu iluminatul care vede ceea ce ceilalti nu vad, iar asta te macina enorm? Pai daca te macina DOAR pe tine, inseamna ca ceva chiar nu-i in regula. Bine, sa admitem ca suntem chiar toti inselati si dusi cu pluta, dar fii tu drept cu tine si cerceteaza-ti gandurile. Vin ele de la Dumnezeu, sau nu? Daca vin de la Dumnezeu, de ce-ti lipseste harul, pentru ca de cand ai deschis acest thread, nimeni nu a vazut altceva la tine decat mandrie si aroganta.
Lasa pentru o clipa ratiunea deoparte si vezi suferinta Mantuitorului cu alti ochi. Daca n-ar fi fost Om ca toti oamenii, te asigur ca n-ar fi scos o lacrima de la nimeni. Ingerii n-au durere fizica. Ei sufera in duh pentru fiecare cadere a noastra, dar nu-si striga neputinta fata de propriile limite. Faptul ca treci peste raspunsurile pe care le primesti "fara sa le vezi", e un alt semn ca ramai fixat pe propria inselare.
Parintele Staniloaie cred ca si-a petrecut enorm de mult timp in genunchi in rugaciune curata, iar cand vorbesti tu, neica nimeni de el, sa te stergi la nasuc, ca habar n-ai cat de rau esti batjocorit de diavol.
Si mai e ceva: cand iti spune unu' ca esti beat, nu e neaparata nevoie sa-l crezi. Poate nici la al doilea nu e obligatoriu. Dar daca iti spun toti, iar tu sustii ca de fapt ceilalti s-au imbatat, sa stii ca ai o problema! In argumentarea spuselor tale, ne fluturi un text la care tu singur ii dai o anumita interpretare si NIMENI altcineva nu te sustine. Toti, in ochii tai sunt prosti si inselati, iar Sfantul Sinod habar n-are ce semneaza... Tu te auzi, oare?
OK, te-a "zguduit" ceva anume, dar de ce nu incerci sa te linistesti si sa cercetezi cu rabdare cateva saptamani sau luni, printre rugaciuni de inteleptire, acele scrieri care sa te lamureasca. Tu chiar crezi ca Dumnezeu nu iti va raspunde daca-I ceri? Dar tu te increzi mai mult in pareri de sine si de aici o intreaga sminteala pe tot parcursul Postului Mare. Tu esti cu adevarat ortodox, cum te pretinzi a fi, sau in fake ordinar ca orice sectar care flutura texte din biblie dupa propriile interpretari?
Omule, nu stiu cine esti si nu am nimic absolut cu tine ci numai cu samanta de dezbinare pe care indraznesti sa o semeni printre noi. Trezeste-te, pentru Dumnezeu, si roaga-te, chiar si pentru noi, pacatosii, sa vedem si noi ca suntem in greseala, daca tu esti asa de convins ca suntem. Dar nu ne indesa cu forta idei atat de tendentioase (vorbim totusi de Sfantul Sinod), prin tonalitati arogante si jenante pentru un ortodox. Atat timp cat nu ai pic de smerenie, chiar Adevarul de-L vei spune, n-o sa-L creada nimeni!!!

[Igor_Paslusnik]

Capy, hai să vorbim mai calm, cu răbdare şi iubire, vrei?

Mă iubeşti, frăţior? Eu te iubesc tare mult. Ţi se pare sectar, dar nu este. Chiar te iubesc mult de tot. Îţi vreau binele, deşi poate nu mă crezi. Nu pentru că e datoria mea de creştin, să te iubesc, ci pentru că îmi pasă de tine, mult mult de tot, mai mult decât crezi.

Nu vreau să te smeresc, că nici eu nu sunt smerit, nici nu vreau să te învăţ, că nici eu nu ştiu multe, vreau doar să ne ajutăm unul pe altul, spre mântuire. Vrei şi tu asta? Atunci putem construi împreună, dacă nu, ne va fi tare greu, la amândoi.

Ai dreptate, traducerea lui monofizit, a cea expusă de tine.
Traducerea cuvântului "monofizit", nu ţi-am expuso ad-literam, din greacă, pentru că am plecat de la premisa că nu ai terminat teologia pastorală, ca să fi făcut greaca veche. Nici nu îmi dă voie scriptul forumului, să scriu altfel, decât în limba română, ca să-ţi fi dat originalul grecesc. Iartă-mă că am desconsiderat cunoştiinţele tale de greacă veche.
Nu trebuie să aşa răutăcios şi agitat şi cu mult acid în cuvinte.

Dar hai acum să vorbim cu bucurie, paşnic. Vrei?

Uite, eu cred că "fire" şi "persoană" sunt unul şi acelaşi lucru, sunt simbiotice, sau în simbioză, sunt complementare.
Dar nu am să intru în detalii, până nu văd întâi, rugându-te să expui, de ce crezi tu că fire şi persoană, nu sunt acelaşi lucru, ci sunt diferite.

Te rog să mă faci să înţeleg, să mă ajuţi.

Aştept cu drag expunerea ta.

[delia31]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Uite, eu cred că "fire" şi "persoană" sunt unul şi acelaşi lucru

pe bune? sau e doar o strategie ca sa vezi cum combate Capy asta?

[Capy]

În prealabil postat de delia31

Doar ca acest acord al lui Capy e contrazis de Sf. Ioan Damaschinul cand vorbeste despre singurul ipostas (persoana) al Logosului care inainte de Intrupare era simplu (in sensul ca era doar divin) si care dupa Intrupare a devenit compus, din doua firi, nu din doua persoane.
Precizez si subliniez, mai mult din precautie, ca nimeni nu afirma in BO, ca ipostasul divin s-a schimbat in ipostas uman, intelegandu-se cumva din asta ca ceea ce era Persoana divina s-a transformat in persoana umana, fara sa mai fie divina. Asta e gresit si nu afirma nimeni, deci Capy, nu te obosi s-o corectezi.

Chiar vrei să reluăm? Am mai discutat acest aspect însă văd că revii mereu asupra lui.

Am spus limpede şi repet: Sf. Ioan Damaschin vorbeşte despre un ipostas compus din două firi, pe când, Lucian, confundă cele două firi cu două persoane, scriind limpede despre două persoane (ipostase): persoana (ipostasa) umană şi persoana (ipostasa) divină, care sunt pentru el o singură persoană (deci două persoane care compun o singură persoană). Igor, de asemenea, confundă firile şi vorbeşte explicit despre o persoană omenească şi o persoană dumnezeiască, iar pe lângă asta, Igor îi atribuie pe nedrept Sfântului Maxim Mărturisitorul această rătăcire despre care Sfântul Maxim nu a scris nicăieri în operele sale.

[delia31]

În prealabil postat de Capy

Chiar vrei să reluăm? Am mai discutat acest aspect însă văd că revii mereu asupra lui
Am spus limpede şi repet: Sf. Ioan Damaschin vorbeşte despre un ipostas compus din două firi, pe când, Lucian, confundă cele două firi cu două persoane, scriind limpede despre două persoane (ipostase): persoana (ipostasa) umană şi persoana (ipostasa) divină, care sunt pentru el o singură persoană (deci două persoane care compun o singură persoană). Igor, de asemenea, confundă firile şi vorbeşte explicit despre o persoană omenească şi o persoană dumnezeiască, iar pe lângă asta, Igor îi atribuie pe nedrept Sfântului Maxim Mărturisitorul această rătăcire despre care Sfântul Maxim nu a scris nicăieri în operele sale

Lasa-l pe Lucian, e chestie de interpretare, doar tu singur ai inteles contrariul a ceea ce a spus. Noi, restul, nu.

Tocmai, ca inainte sa-ti fi zis parerea mea ca nu intelegi ce inseamna ipostas compus, ai afirmat, laolalta cu cristirg ca ipostasul divin nu se schimba, ceea ce arata ca n-ai intels ce zice Sf Ioan Damaschin despre schimbarea ipostasului divin.

Nu vreau sa reiau discutia, din contra vreau sa se incheie, dar tot eviti sa spui daca exprimarea aceasta - Ipostas simplu divin devenit prin Intrupare Ipostas compus divino-uman - e in contradictie sau nu cu adevarul rostit de Sf. Ioan Damschinul referitor la ipostasul simplu devenit ipostas compus.

Tre sa precizez iar din precautie ca intelegem ca e doar unul singur, nu doua, ca prin compus nu intelegem nicidecum ca ar fi compus din doua ipostasuri, ci din doua firi?

Doar atat. Expresia ipostas (compus) divino-uman, e sau nu e in contradictie cu sensul dat de Sf. Ioan Damschin ?
Ce-i asa greu? Da sau ba?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Capy

Oricum s-a vazut ca unii scriu de pe mai multe conturi

Aceste acuzatii sunt cu mult mai grave decat subiectul in sine care poate fi luat drept o ratacire. Este a doua oara (din cate stiu eu) cand sustii acest lucru. Concret, la cine te referi si pe ce te bazezi cand sustii. Cum crezi ca cineva scrie de pe mai multe conturi sustinandu-si propria parere el insusi, fara ca nimeni inafara de tine sa vada asta? Daca este adevarat, sa stim si noi despre cine-i vorba, iar daca nu, nu faci decat sa dovedesti celorlalti cat esti de... "tulburat".
Concret, inainte de a face astfel de presupuneri, puncteaza CLAR la cine te referi, sa vedem cat de serios esti in gandire, nu arunca petarde, ca sa dezbini si mai mult. Si-asa ai tulburat pacea multora, care-ar fi putut sa-si foloseasca timpul mai cu folos, pentru care tu... vei da socoteala!
Ai dreptul sa nu raspunzi nici acestui mesaj, dar astfel nu faci decat sa confirmi "troll"-ul de care te suspecteaza unii! Probabil nu esti troll, dar nici bine-intentionat nu te mai poti numi, din moment ce sustii fara dovezi clare cum ca cineva posteaza de pe mai multe conturi. Vad ca ai un mare complex, dar asta tine de alta natura, nu de forumul acesta!!!

[cristirg]

-haideti sa mai citim odata ceea ce zice Sfantul Ioan Damaschin in dogmatica:

"Cuvântul lui Dumnezeu, cel care este în sânul lui Dumnezeu şi al Tatălui, cel deofiinţă cu Tatăl si cu Sfântul Duh,s-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt şi din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu

-Insuşi Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut ipostasă trupului.fără ca să se schimbe firea Dumnezeirii Lui în fiinţa trupului si fără ca să se schimbe fiinţa trupului în firea Dumnezeirii Lui

-Firea dumnezeiască nu s-a îndepărtat de simplitatea ei proprie, iar firea omenească nici nu s-a schimbat în firea Dumnezeirii, nici n -a devenit inexistentă şi nici din cele două firi nu s-a făcut o singură fire compusă.

-Mărturisim că Hristos este din Dumnezeire si omenire, acelaşi este si se numeşte Dumnezeu desavârsit, si om desăvârşit, din două şi în două firi. Cuvântul Hristos spunem că este numele ipostasei; acest cuvânt nu indică numai o singură natură, pe cea omenească sau pe cea dumnezeiască, ci arată că este din două naturi

-Este evident fiecăruia, însă, că Hristos înainte de unire are o singură fire.
Ceea ce face ca ereticii să rătăcească este faptul că ei identifică noţiunea de fire si ipostasă.

-unirea s-a făcut din două firi desavârsite, din cea omenească si cea dumnezeiască; ele nu s-au amestecat, nici nu s-au confundat, nici nu s-au combinat

-ci prin unire, adică după ipostasă, fără schimbare, fără confundare, fără prefacere, fără împărţire şi fără depărtare. Mărturisim o singură ipostasă în două firi desavârsite a Fiului lui Dumnezeu întrupat. Afirm ăm că Dumnezeirea şi omenirea au aceeaşi ipostasă şi mărturisim că după unire se păstrează în el cele două firi. Nu aşezăm pe fiecare din firi deosebit si separat, ci unite una cu alta într -o singură ipostasă compusă.

-cele două firi sunt unite una cu alta în chip real într-o singură ipostasă compusă a Fiului lui Dumnezeu si stabilim că se păstrează deosebirea lor substanţială. Ceea ce este creat a rămas creat, iar ceea ce este necreat a rămas necreat; ceea ce este muritor a rămas muritor, iar ceea ce este nemuritor a rămas nemuritor; ceea ce este circumscris a rămas circumscris, iar ceea ce este necircumscris a r ămas necircumscris; ceea ce este văzut a rămas văzut, iar ceea ce este nevăzut a rămas nevăzut. Unul străluceşte prin minuni, iar celălalt s-a supus ocărilor.
Cuvântul îşi împropriază cele omeneşti — căci ale Lui sunt toate cele ale sfântului Lui trup — împărtăşeşte corpului cele ale Lui proprii, potrivit modului comunicării însuşirilor, din cauza întrepătrunderii reciproce a părţilor şi a unirii după ipostasă şi pentru că a fost unul şi acelaşi cel care a lucrat atât pe cele dumnezeieşti cât şi pe cele omeneşti în fiecare din cele două forme cu tovărăşia celeilalte. Pentru aceea se zice că s-a răstignit Domnul slavei, deşi firea Lui dumnezeiască nu a pătimit.

-Unul şi acelaşi a fost Domnul slavei, care a fost prin fire şi cu adevărat Fiul omului, adică om. Cunoaştem că atât minunile cât si patimile sunt ale Lui, deşi acelaşi cu altă natură făcea minunile si cu alta suferea patimile

-Aşadar în ce priveşte modul prin care se deosebesc firile lui Hristos una de alta, adică cu privire la fiinţă, spunem că El se uneşte cu extremităţile: în virtutea Dumnezeirii Sale se uneşte cu Tatăl şi cu Duhul; Dar cu privire la modul prin care sunt unite firile Lui, spunem că se deosebeşte de Tatăl şi de Duhul, de Maica Sa si de ceilalţi oameni. Firile se unesc în ipostasa Lui si au o ipostasă compusă, în virtutea căreia se deosebeşte de Tatăl si de Duhul, de Maica Sa si de noi.

-ipostasa arată individul (persoana) adică Tatăl, Fiul, Sf. Duh

-Cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că ştim că are două firi si o singură ipostasă compusă din cele două, când avem în vedere firile, le numim Dumnezeire si omenire; dar când avem în vedere ipostasa compusă din firi, îl numim când după amândoua firile: Hristos, Dumnezeu si om în acelaşi timp, Dumnezeu întrupat, când după una din părţi: Dumnezeu numai, Fiu al lui Dumnezeu, om numai, Fiu al omului ,Căci unul este cel care este deopotrivă si acela şi acesta; unul existând fără vreo pricină totdeauna din Tatăl,

-Când este, însă, vorba de ipostasă, fie că o numim după cele două firi, fie că o numim după una din părţi, îi atribuim însuşirile celor două firi. Căci Hristos — şi acest nume cuprinde amândou a firile — se numeşte şi Dumnezeu si om, si creat şi necreat, şi pasibil si impasibil.

Când este însă numit după una din părţi, Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu, primeşte însuşirile firii cu care s-a unit, adică ale trupului, si este numit Dumnezeu pasibil, Domnul slavei răstignit, nu în atât ca Dumnezeu, ci în atât că acelaşi este si om. Şi când este numit om şi Fiu al omului primeşte însuşirile si măririle firii dumnezeieşti: copil înainte de veci, om f ără de început, nu în atât ca om şi copil, ci în atât ca Dumnezeu, care exist ă înainte de veci şi care s-a făcut în vremurile din urmă copil. Acesta este modul comunicării însuşirilor, anume că fiecare fire dă celeilalte propriile ei însuşiri în virtutea identit ăţii ipostasei şi întrepătrunderii reciproce. Potrivit acesteia putem spune despre Hristos: „Acesta este Dumnezeul nostru, care s-a arătat pe pamânt şi cu oamenii a petrecut”, precum si: omul acesta este necreat, impasibil si necircumscris.

-CAPITOLUL VII
Despre singura ipostasa [persoana] compusă a Cuvântului lui Dumnezeu

Spunem deci că dumnezeiasca ipostasă a Cuvântului lui Dumnezeu a preexistat fără de timp şi veşnic, că este simplă, necompusă, necreată, necorporală, nevăzută, impalpabilă, necircumscrisă şi are pe toate câte le are Tatăl, pentru că este deofiinţă cu El; se deosebeşte de ipostasa părintească prin modul naşterii şi prin relaţie, este desavârsită şi nu se desparte niciodată de ipostasa Tatălui, în vremurile din urmă, însă, Cuvântul, fără să se despartă de sânurile părinteşti, a locuit, cum numai El ştie, în pântecele Sfintei Fecioare, în chip necircumscris, fără de sămânţă şi într-un chip incomprehensibil si si -a luat în însăşi ipostasa Lui cea mai înainte de veci corp din Sfânta Fecioară.

Cuvântul lui Dumnezeu era în toate si mai presus de toate, chiar când era în pântecele Sfintei Născătoare de Dumnezeu

-ipostasa Cuvântului, care era mai înainte s implă, a devenit compusă. Compusă din două firi desavârsite, din Dumnezeire şi omenire

-Nu-l propovăduim numai Dumnezeu, lipsit de omenirea noastră, şi nici numai om, lipsindu -l de Dumnezeire. Nu propovăduim două persoane deosebite, ci una şi aceeaşi, şi Dumnezeu şi om în acelaşi timp, Dumnezeu desavârsit şi om desavârsit; în totul Dumnezeu şi în totul om; acelaşi în totul Dumnezeu împreună cu trupul său şi în totul om împreună cu Dumnezeirea Lui mai presus de Dumnezeire. Prin expresia „Dumnezeu desavârsit şi om desavârsit", arătăm deplinătatea si desăvârşirea firilor. Prin expresia „în totul Dumnezeu si în totul om", arătăm unitatea şi indivizibilitatea ipostasei.

-Unul este deci Hristos, o singură persoană si o singură ipostasă a lui Dumnezeu Cuvântul.

-nu este necesar ca firile unite unele cu altele dup ă ipostasă să posede fiecare o ipostasă proprie. Aceasta pentru motivul c ă este cu putinţă ca să se împreune într-o singură ipostasă, fără ca să fie neipostatice si fără ca să aibă fiecare o ipostasă deosebită, ci amândoua să aibă una si aceeaşi ipostasă. Astfel aceeaşi ipostasă a Cuvântului este ipostasa celor două firi, fără ca să îngăduie ca una din ele să fie neipostatică, fără ca să permită să aibă una faţă de alta ipostase deosebite si fără ca să fie uneori a acesteia, iar alteori a celeilalte, ci este totdeauna ipostasa amândurora în chip neîmpărţit şi nedespărţit.

-Trupul lui Dumnezeu Cuvântul nu există într-o ipostasă proprie [PERSOANA OMENEASCA], nici nu s-a făcut o altă ipostasă în afară de ipostasa lui Dumnezeu Cuvântul, ci există în aceea, îşi are mai degrabă ipostasa sa în ipostasa Cuvântului, si nu are o ipostasă care să existe prin sine însăşi [PERSOANA OMENEASCA]. Pentru aceea nici nu este neipostatic si nici nu introduce o alt ă ipostasă în Treime.

- S -a spus de asemenea, că Dumnezeu s-a făcut om şi că omul s-a făcut Dumnezeu — căci Cuvântul fiind Dumnezeu s-a făcut fără schimbare om.


-Cuvântul lui Dumnezeu, cel născut înainte de veci, în afară de timp, din Tatăl, care există fără de început si veşnic împreună cu Tatăl si cu Duhul, în zilele cele mai de pe urmă, pentru mântuirea noastră, s-a sălăşluit în pântecele ei, s-a întrupat si s-a născut din ea fără să se schimbe.
Sfânta Fecioară n-a născut simplu om, ci un Dumnezeu adev ărat.

-Căci însuşi Cuvântul s-a făcut trup, a fost conceput din Fecioară, s-a născut Dumnezeu împreună cu natura pe care a luat-o si care a fost îndumnezeită de El în acelaşi timp în care a fost adusă la existenţă, în aşa fel incât cele trei: luarea naturii noastre, existenţa şi îndumnezeirea ei de Cuvânt s-au intâmplat simultan. Şi în chipul acesta Sfânta Fecioară se înţelege si se numeşte Născătoare de Dumnezeu si nu numai din pricina firii Cuvântului, ci şi din pricina îndumnezeirii firii omeneşti.

-Căci unul este Hristos si una este persoana Lui, adică ipostasa. Şi totuşi are două firi, a Dumnezeirii şi a omenirii Lui.

-

[cristirg]

În prealabil postat de Capy

Hristos a devenit o persoană omenească şi rămâne aşa în vecii vecilor

-ACUM SE VEDE CLAR CEEA CE ZICE SFANTUL IOAN DAMASCHIN ?
-DECI S-A GRESIT IN PASTORALA

-DECI O SINGURA PERSOANA DUMNEZEIASCA NU OMENEASCA