Cum sa Il imaginez pe Dumnezeu

[Wryetui]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Deci ingerii din povestioara cu Sodoma si Gomora erau de fapt trinitatea materializata?

Cine stie? Sau poate o alegorie a trinitatii sub chipul a trei ingeri, insa faptul ca erau trei ingeri inseamna ceva, nimic nu e la intamplare in Biblie. Si daca ar fi fost doar Dumnezeu si cu doi ingeri, ce chip a luat Dumnezeu? Din moment ce Dumnezeu Tatal este nevazut si Duhul Sfant la fel, nu are decat sa fie Fiul, dar sub ce forma credeti voi? Acei trei ingeri simbolizeaza ceva, sau sunt ceva, dar nu este la intamplare ca sunt trei ingeri. Putea foarte bine sa fie doar unul care sa dea o fuga pana la Avraam si pana in cele doua cetati si gata.

Eu cred ca am deraiat de la subiectul principal, cu preocuparea mea, si as prefera sa ramanem acolo. Sa pun problema astfel, la ce trebuie sa imi stea mintea si capul la rugaciune?

[Ioan_Cezar]

Adunată în cuvintele rugăciunii. Toată atenţia focalizată în cuvintele rugăciunii.
Nu laşi nici un alt gând sau cuvânt sau imagine să intre în câmpul/focarul/volumul atenţiei. Focalizezi exclusiv cuvintele rugăciunii.
Cu simţământul viu că eşti nimic.

*

Dacă apare vreo imagine, vreun gând străin de rugăciune (şi apar, oho, sâcâială continuă), iată ce este împrăştierea minţii. (Şi necurăţia minţii, adaugă Tudor care s-a nimrit pe-aici acum... El zice aşa: "mintea asta e ca o apă cu poluări, murdară")
Adu înapoi, liniştit şi ferm atenţia la cuvintele rugăciunii.
În acest efort de concentrare ai ocazia să descoperi limpede care îţi sunt atracţiile lumeşti, patimile. Tot ceea ce îţi atrage atenţia de la cuvintele rugăciunii arată (ca într-un magistral test diagnostic) patimile, ataşamentele lumeşti, preocupările şi frământările/grijile tale individuale lumeşti.
Dar când ne rugăm lăsăm toate grijile cele lumeşti la uşă, în afara cortului sfânt al rugăciunii. Altfel nu mai avem rugăciune.

*

Nici o imagine. Avem de ales: ne rugăm lui Dumnezeu sau ne rugăm la imaginile şi gândurile noastre.
Deci aici e ţinta şi tot efortul lucrării rugăciunii: adună mintea în cuvintele rugăciunii şi n-o lăsa să iasă de acolo (să se împrăştie) sau să primească alte cuvinte, gânduri şi imagini.
Golim, aşadar, mintea de orice conţinut şi păstrăm doar pâinea noastră cea spre fiinţă: cuvintele sfinte ale rugăciunii, purtătoarele de har şi aducătoarele unui har sporit. Cel Care pe toate le plineşte îţi va da noi "porţii" de har, dacă stăruieşti în cuvintele rugăciunii, înlăuntrul lor, în acest univers sfânt şi tainic.
Deci Duhul Sfânt răspunde prin har la cuvintele tale purtătoare de har. (Zice iar Tudor: "banul la ban trage şi harul la har!")

*

Fără vreo imagine. Nu Îl imaginăm nicicum pe Dumnezeu.
Avem, doar, nădejdea că, într-o bună zi, ni Se va arăta El Însuşi iar noi Îl vom vedea pe Dumnezeu precum este.

Doamne ajută!

P.S. Înalţă cu credinţă gândul la Dumnezeu şi iată, aceasta e deja rugăciune. Un "Doamne!..." e deja rugăciune. Nu e nevoie de nici o imagine.

[Wryetui]

Inteleg dar, pentru a ma gandi doar la Dumnezeu, ce trebuie sa fac? Adica, pentru a ma gandi la Dumnezeu trebuie sa mi-l imaginez cumva, nu pot sa ma gandesc la cuvantul "Dumnezeu" in minte. Cum mai adica ma gandesc la Dumneze?

[Lucian008]

În prealabil postat de Wryetui

Inteleg dar, pentru a ma gandi doar la Dumnezeu, ce trebuie sa fac? Adica, pentru a ma gandi la Dumnezeu trebuie sa mi-l imaginez cumva, nu pot sa ma gandesc la cuvantul "Dumnezeu" in minte. Cum mai adica ma gandesc la Dumneze?

E simplu. Iti intrebi duhovnicul.
E ca si cum te-ai pregati pentru maraton, dar in loc sa lucrezi cu un antrenor ceri sfaturi unora care alearga prin parc.

Ps: Si in mod normal nu postezi pe forum in timpul Sf Liturghii.

[Wryetui]

În prealabil postat de Lucian008

E simplu. Iti intrebi duhovnicul.
E ca si cum te-ai pregati pentru maraton, dar in loc sa lucrezi cu un antrenor ceri sfaturi unora care alearga prin parc.

Ps: Si in mod normal nu postezi pe forum in timpul Sf Liturghii.

Si tu de ce postezi?

[Lucian008]

În prealabil postat de Wryetui

Si tu de ce postezi?

Daca ai fi mers la Biserica ai fi stiut ca Sf Liturghie s-a terminat. Cel putin, la cat am postat eu, la unele biserici (cele mai multe).

[Wryetui]

Am fost la biserica astazi, si nu s-a terminat inca liturghia. Oricum, de ce postam acum pe forum? Cum ramane cu liturghiile din intreaga lume? Cele din Ierusalim si Antiohia care de abia acum incep? Dar cele din diaspora? Ce ar fi daca nu am mai posta niciodata pe forum la cate liturghii sunt acum pe lume?

Tu nu esti cine sa imi spui cand sa postez si cum, mai ales cand comentariul tau nu a folosit cu nimic pentru nedumerirea mea si l-ai postat doar ca sa te dai tu sfant printre ceilalti la cat de mult mergi tu la biserica si cata evlavie ai

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Wryetui

Inteleg dar, pentru a ma gandi doar la Dumnezeu, ce trebuie sa fac? Adica, pentru a ma gandi la Dumnezeu trebuie sa mi-l imaginez cumva, nu pot sa ma gandesc la cuvantul "Dumnezeu" in minte. Cum mai adica ma gandesc la Dumneze?

O "gândire prin participare" ar fi recomandată...:)
Pe Dumnezeu Îl cunoaştem cu inima. Iar pentru aceasta deprindem meşteşugul coborârii minţii în inimă şi cugetăm acolo. (Sau, mai folositor, ne lăsăm cugetaţi...:)

*

Lucian zice bine, cred: sunt treburi duhovniceşti. Mai mult, aş sublinia eu, însăşi totalitatea vieţii de credinţă constituie gândirea/cugetarea lui Dumnezeu. Una e să stau tolănit în fotoliu, să butonez telecomanda şi să mai arunc un gând despre Dumnezeu...
alta e să duc o viaţă de credinţă (slujbe, Sfintele Taine, rugăciune, post, faptele milei creştine etc.) care, ea însăşi, îmi este organ de cugetare şi simţire a Dumnezeirii... Viaţa de credinţă e "ochiul" sau "fereastra" prin care văd pe Domnul şi El pe mine...:) Totul e ca partea dinspre mine a "organului vizual" să fie curată. Asta se face prin lepădarea grijilor lumeşti, mai întâi, prin lepădare de "sine". Adică prin renunţarea la...nimic. Pentru a căpăta ...Totul! Bună afacere, nu-i aşa?

*

Dumnezeu nu are/ nu este natură obiectuală. "Eu sunt Cel ce sunt". Fiinţa sunt Eu.
Nu e nevoie, aşadar, să Îl vezi ori să Îl reprezinţi în imagine, atunci când te rogi. Nici când te rogi în faţa icoanei nu e vorba despre un obiect-stimul. În icoană e o persoană, iar persoana nu e un obiect, ci mai degrabă un proces viu de devenire întru Fiinţă. Proces în care poţi fi prins (har Domnului!), atunci când participi cu inima, iubind (nematernialnic, neposesiv în deşert; ci jertfelnic)...

*

Rugăciunea te va învăţa singură. Rugăciunea e o activitate sau lucrare învăţătorească.
Începe să te rogi şi stăruieşte. Dăruieşte-te, întreg, rugăciunii! Iubire mai frumoasă nu este.
Înţelegerea, lumina, toate vin rugîndu-te, cu harul Domnului.
Şi repet ce a spus deja Lucian: începe rugăciunea cu binecuvântarea şi cu suportul (consultare, spovedanie, sfat) duhovnicului. Cu mare grijă la atmosfera din jurul rugăciunii, la activităţile tale, la relaţii etc.

Eu cam atât am avut de zis pe acest subiect mult prea gingaş pentru mine,

Toate cele bune,
Doamne ajută!

[Wryetui]

Inteleg, multumesc de raspunsuri... Mai am o intrebare, voi, atunci cand va rugati, la ce va ganditi? Ce imagine sau ce mai exact aveti in minte focalizat atunci cand va rugati?

[catalin2]

În prealabil postat de Wryetui

Inteleg, multumesc de raspunsuri... Mai am o intrebare, voi, atunci cand va rugati, la ce va ganditi? Ce imagine sau ce mai exact aveti in minte focalizat atunci cand va rugati?

In timp ce te rogi nu e bine sa iti creezi o imagine. E chiar o greseala.