Cele OPT EREZII ale "FERICITULUI" AUGUSTIN, ERETICUL

[GMihai]

Cătăline, haide să lăsăm pentru o clipă citatele din alţii sau din noi înşine şi să discutăm doar cu "mintea noastră de la noi din cap".

Deci, îţi expun acest simplu şi banal raţionament logic:

Conform cu ceea ce susţii tu, învăţătura BO ar fi că dacă un om e vrednic de mântuire, Dumnezeu îi trimite mijloacele în acest sens; conform cu aceleaşi susţineri, fără botez, împărtăşanie, nu există mântuire.

Iar de aici se desprinde concluzia logică, inevitabilă, că în orice loc de pe pământ NU AU EXISTAT OAMENI VREDNICI DE MÂNTUIRE ÎNAINTE SĂ AJUNGĂ LA EI ORTODOCŞII.

Vreau doar să-mi confimri dacă asta susţii tu că învaţă BO, iar dacă există o greşeală în raţionament, să o arăţi. Mulţumesc.

[AlinB]

Imi place cum sistematizezi :-)

[AlinB]

În prealabil postat de catalin2

"Se poate mântui omul în afara Bisericii?
Nu se poate mântui, pentru că Biserica este vistierul harului lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu se poate mântui, ca o mâna desprinsă de trup."

Catehism: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=47

Extra Ecclesiam nulla salus.
Sf. Ciprian al Cartaginei.

Nu e acelasi lucru cu "doar ortodocsii se mantuiesc".

E o carte, din pacate imi scapa titlul si autorul despre validitatea tainele eterodocsilor ( un teolog ortodox englez) in care spune ca in ciuda afirmatiei de mai sus, nu avem dreptul sa spunem cine se mantuieste si cine nu - judecata asta apartiine exclusiv lui Dumnezeu.

Aparent afirmatiile se contrazic dar dupa o logica defectuoasa - ca cea care o invoci tu.

Tot acolo era parca si o explicatie de ce totusi nu se contrazic aceste afirmatii.

[Igor_Paslusnik]

Alin B., eşti ERETIC. Te acuz de erezia ecumenismului. Pan-erezia secolului 21. Şi cea mai mare erezie a tuturor timpurilor.

Alin B., nu înţelegi că franco-latinii alias "romano-catolicii", NU SUNT ÎN BISERICĂ.

"Biserica" franco-latinilor - "romano-catolicilor", NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.

Extra Ecclesiam nulla salus. - Sf. Ciprian al Cartaginei.
Adică:
ÎNAFARA BISERICII NU EXISTĂ MÂNTUIRE.

Cine este Biserica ? Cine este creştinismul ?

"Biserica" lutheranilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" calvinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" zwingliniştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" metodiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" baptiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" panticostalilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" adventiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" martorilor iehovişti, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" nazarinenilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" franco-latinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.

BISERICA este azi, ORTODOXIA. Biserica Adevărată, a Adevărului, Mirelui Hristos.
Biserica Ortodoxă, este UNICUL şi SINGURUL CREŞTINISM, care mai există pe pământ. Creştinismul nu mai există în altă parte, decât în Ortodoxie.
Alte creştinismuri, nu este Biserica, nu este şi nu aduce harul, Duhul Sfânt şi mântuirea.

Ortodoxia, este Biserica lui Hristos, Mireasa cea Vie, pură, neprihănită, apostolică pe linie continuă, neîntreruptă de erezii, dătătoare de îndumnezeire, din HARUL ŞI ENERGIILE NECREATE.

Doar ORTODOXIA este dătătoare de MÂNTUIRE, de viaţă veşnică, de Împărăţia Cerurilor !

Alte adunări de oameni, ce se numesc denominaţiuni şi culte, confesiuni, creştin, NU SUNT CREŞTINE, ele nu sunt în Creştinism, ele sunt ca "Simon Magul", din Biblie, mincinoşi, care îşi închipuie, îşi imaginează, sub auspiciile şi asalturile demonilor, că au har şi mântuire.

Părintele Rafail Noica:

Spune Hristos: şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta, şi pre acelea trebuie să le aduc. Acestea sunt în puterea lui Dumnezeu. Vedem că un Apus, care de 1000 de ani că n-a mai cunoscut Biserică, de când Roma s-a despărţit de Biserică, şi a căzut în ereziile, socotesc eu, cele mai cumplite din istorie. Am văzut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceaste erezii, în mii de feluri: am văzut în literatură, am văzut în toată cultura apuseană, am văzut-o în politică, am văzut-o în toate lucrurile cu care am avut noi de-a face.

Dar, când zic că ortodoxia este firea omului, multora dintre voi o să vă fie greu să înţelegeţi această. Eu am trăit-o (iarăşi v zic) tot pe pielea mea, că am tot căutat, cât am fost în protestantism, şi intrând înapoi în Biserică, revenind la Biserică, după prima spovedanie şi împărtăşanie, a început în mine să trăiască o viată şi să-mi dezvăluie nişte lucruri de unde am înţeles că numai în mediul acesta poate înflori ceva duhovnicesc în om. Acesta este pământul în care pot trăi plantele acestea, sufletele, pământul pe care toţi îl caută, drept sau strâmb.

Ortodoxia este răspunsul tuturor căutărilor omului, prin care ne găsim identitatea. Ce este omul? Identitatea pe care ne-a arătat-o Hristos; dacă Dumnezeu a trebuit să se întrupeze şi, prin cinstit sângele Lui să ne descopere ce este omul, apoi trebuie să băgăm de seamă să nu pierdem ortodoxia. A fi ortodox înseamnă a iubi lumea întreagă, tot cosmosul, Universul, tot ce a zidit Dumnezeu, cu dumnezeiască dragoste, până şi pe vrăjmaşi. Nu ne încumetăm, la nivel ascetic, să-i iubim pe draci sau aşa ceva, asta fac doar pustnicii, fiindcă sunt prea puternici faţă de noi, şi riscăm să cădem în plasele lor, aşa cum a suferit din căderea în plasele lor Sfântul Paisie Aghioritul. Foarte interesante experienţe ne-a dezvlui el (las carte să ne spună mai departe), insă în nevoinţa noastră ne limităm la lucruri mai pe măsură noastră. Cu harul lui Dumnezeu, sfinţii ajung la măsura, unde, cum zice Sfântul Siluan Athonitul: Sfinţii înconjoară şi Iadul cu dragostea lor. E o dragoste ne-silnică, care nu sileşte pe cei care vor pierzania, ca "fiul pierzaniei", cum zice Hristos despre Iuda Iscarioteanul. Nu-i sileşte să iasă dintre acea pierzanie. I-ar dori cu preţul jertfei, i-ar dori mântuiţi, dar nu-i obligă."

Sfântul Sofronie Saharov: Un Ortodox a fost în istorie, şi pe Acela l-au răstignit.

Homiakov: Omul din Biserică nu poate judeca în afara Bisericii. Tot ce lucrează Dumnezeu în afara Bisericii este subiect de iconomie dumnezeiască.

Recomand articolele:

http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/

http://www.apologeticum.ro/2011/07/m...pot-fi-sfinti/

http://poruncaiubirii.agaton.ro/arti...ricii-ortodoxe

[Igor_Paslusnik]

SF. IGNATIE BRIANCIANINOV DESPRE DE CE DOAR ORTODOCŞII SE MÂNTUIESC ?

Scrisoarea adresată de Sfântul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu acceptă că sunt "mulţi chemaţi şi puţini aleşi" şi că aleşii sunt tocmai adevăraţii ortodocşi.

Citiţi textul următor cu atenţie ... sunt răspunsuri convingătoare pentru multe întrebări pe care le aveam şi eu.

CONŢINUTUL SCRISORII

Ce spectacol vrednic de plâns şi de plâns în hohote: creştini care nu ştiu în ce constă propriu-zis creştinismul! Privirea noastră întâlneşte acest spectacol neîncetat; rareori vedem câte o excepţie, rareori putem întâlni, în numeroasă gloată a celor ce se numesc creştini, unul care e creştin nu doar cu numele, ci şi de fapt. Întrebarea: "De ce să nu se mântuie păgânii, mahomedanii şi aşa numiţii eretici?" a devenit o întrebare obişnuită astăzi. "Printre ei se găsesc oameni cât se poate de buni. A-i pierde pe aceşti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu! Mai mult, această e contrar chiar raţiunii umane sănătoase! Doar ereticii sunt şi ei creştini. Să te socoti mântuit iar pe membrii altor credinţe - pierduţi, este o nebunie, este o trufie fără margini!"

Creştinilor! Voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos - singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărată învăţătură despre acest obiect, învăţătură Sfintei, Universalei Biserici: mântuirea constă în restituirea părtăşiei cu Dumnezeu. Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a protopărintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinţe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoşi, cât şi a răufăcătorilor.

Ne zămislim în fărădelegi, ne naştem în păcat. "Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad" zice sfântul patriarh Iacov despre el însuşi şi despre sfântul sau fiu Iosif, cel cast şi minunat. Coborau în iad, după sfârşirea pribegiei pământeşti, nu doar păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omeneşti. Acesta e preţul virtuţilor firii noastre căzute! Că să se refacă comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, că omul să obţină mântuirea era necesară răscumpărarea. Răscumpărarea neamului omenesc a fost săvârşită nu de un înger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinţă şi mai înalta dar mărginită şi creată - ci a fost săvârşită de însuşi nemărginitul Dumnezeu.

Pedepsele - partea neamului omenesc, au fost înlocuite cu pedeapsa luată de El; lipsa meritelor omeneşti a fost înlocuită de vrednicia Lui infinită. Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogoratoare în iad, au fost înlocuite cu o singură fapta bună, plină de putere: credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: "Ce să facem că să facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a răspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeţi în Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar întru mântuire: credinţă; credinţă că lucrare. Prin credinţă, numai prin credinţă, putem intră în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetati şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intră în comuniune cu Dumnezeu! Nu! Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni care credeau în Răscumpărătorul ce urmă să vină pogorau în iad, cum va închipuiţi că păgânii şi mahomedanii care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor capătă mântuirea numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, va repet, un singur mijloc şi acesta este credinţă în Răscumpărător!

Creştini! Cunoaşteţi pe Hristos! Înţelegeţi că voi nu-L cunoaşteţi, că va lepădaţi de El socotind mântuirea posibilă fără El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mântuire posibilă fără credinţă în Hristos este renegat de Hristos şi, poate din neştiinţă, cade în păcatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Căci cugetăm" - zice Sfântul Apostol Pavel - "că omul se adevereşte prin credinţă fără faptele legii. Căci adevărul lui Dumnezeu prin credinţă lui Iisus Hristos în toate şi asupra tuturor credincioşilor este: fără deosebire. Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slavă lui Dumnezeu: suntem însă iertaţi în dar, prin harul Lui, cu izbăvirea întru Hristos Iisus". Veţi replică poate: "Sfântul Apostol Iacov cere neapărat fapte bune. El învaţă că credinţă fără fapte e moartă". Cercetaţi ce cere Sfântul Apostol Iacov şi o să vedeţi că el cere, că şi toţi insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinţă, iar nu faptele bune ale firii noastre căzute. El cere credinţă vie, învederată de faptele omului nou, şi nu faptele bune ale firii noastre căzute!

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta în care s-a învederat credinţă dreptului: iar fapta aceea constă în a aduce jertfă lui Dumnezeu pe fiul sau unul născut. Să-ţi înjunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta bună după firea omenească: e o fapta bună că împlinire a poruncii lui Dumnezeu, că fapta de credinţă.

Adânciţi-va în cercetarea Noului Testament şi în general a întregii Sfintei Scripturi: veţi găsi că se cere împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, că numai această împlinire este numită fapta, că numai prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu credinţă în Dumnezeu se face vie, că una ce e lucrătoare; fără această e moartă, lipsită fiind de orice mişcare. Şi dimpotrivă, veţi găsi că pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepădate! Dar tocmai drăgălaşele acestea de fapte bune va şi plac la păgâni şi mahomedani! Pentru ele, măcar de-ar fi şi cu renegarea lui Hristos, dumneavoastră vreţi să le acordaţi mântuirea. Ciudată e judecată dumneavoastră despre raţiunea sănătoasă. De unde, cu ce drept o găsiţi, o descoperiţi în dumneavoastră? Dacă sunteţi creştini trebuie să aveţi noţiuni creştine cu privire la acest obiect şi nu altele, după capul dumneavoastră sau agăţate cine ştie de pe unde!

Evanghelia ne învaţă că prin cădere noi ne-am agonisit o raţiune pervertită, că raţiunea firii noastre căzute, oricât de valoroasă ar fi prin natură, oricât de ascuţită ar fi prin învăţătură lumească, îşi păstrează caracterul căpătat prin căderea în păcat, continuă să rămână o raţiune pervertită. Trebuie să o lepezi, să te dai pe mâna călăuzitoare a credinţei şi, sub această conducere, la timpul sau, după o însemnată nevoinţă întru evlavie, Dumnezeu dăruieşte robului Sau credincios raţiunea Adevărului sau Judecată Duhovnicească. Această raţiune poate şi trebuie să fie recunoscută a fi raţiune sănătoasă; ea este credinţă căpătată din cercetarea lucrurilor, aşa de strălucit descrisă de Sfântul Apostol Pavel în al patrulea capitol al epistolei sale către evrei. Temelia judecăţii duhovniceşti este Dumnezeu. Pe piatră această neclintită se naltă ea, şi întru această nu se clatină şi nu cade. Ceea ce numiţi dumneavoastră raţiune sănătoasă noi, creştinii, cunoaştem că este o raţiune atât de bolnăvicioasă, atât de întunecată şi rătăcită, încât vindecarea ei nu poate avea loc decât prin retezarea cu paloşul credinţei a tuturor ştiinţelor şi cunoştinţelor care o compun, şi prin lepădarea lor. Dacă însă vom socoti raţiunea că sănătoasă, considerând-o astfel pe baza a ceva necunoscut, şovăielnic, nedeterminat, mereu schimbător, atunci ea, că "sănătoasă", va renega neapărat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecată dumneavoastră, raţiunea dumneavoastră sănătoasă? Că a recunoaşte pieirea unor oameni buni, care nu cred în Hristos este un fapt potrivnic raţiunii dumneavoastră sănătoase! Şi nu doar atât! Ci că o asemenea pieire a oamenilor virtuoşi e potrivnică milosteniei unei Fiinţe atât de atotbune că Dumnezeu. Aţi avut cumva o revelaţie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar şi nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Însă raţiunea dumneavoastră sănătoasă va spune asta! Ah, raţiunea dumneavoastră sănătoasă! Atunci, cu raţiunea dumneavoastră sănătoasă, de unde aţi scos că puteţi înţelege, cu pătrunderea omenească limitată, ce este şi ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

[Igor_Paslusnik]

Îngăduiţi-mi să va expun gândul nostru. Evanghelia, altfel spus învăţătură lui Hristos, sau Sfânta Scriptură sau Sfânta Biserica Universală ne-a descoperit tot ce poate şti omul despre milă lui Dumnezeu, ce întrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omenească de pătrundere, rămânând inaccesibilă pentru înţelegerea oamenilor. Deşartă e rătăcirea minţii omeneşti când caută să-L pătrundă pe nepătrunsul Dumnezeu! Când caută să explice inexplicabilul, să-L supună consideraţiilor sale pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea întreprindere e o întreprindere satanică! Tu, care te numeşti creştin şi nu ai habar de învăţătură lui Hristos! Dacă din această învăţătură harismatică, cerească, nu ai învăţat că Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la şcoală şi trage cu urechea să auzi ce învaţă copiii! Lor profesorii de matematică le explică, în teoria infinitului, că infinitul, că mărime nedeterminată, nu se supune acelor legi cărora li se supun mărimile determinate - numerele, că rezultatele operaţiilor cu el pot fi total opuse operaţiilor cu numerele. Iar tu vrei să determini legile acţiunii milei lui Dumnezeu şi zici: asta e conform cu El - asta îi repugnă! E conform sau nu e conform cu raţiunea ta! Cu noţiunile şi cu simţurile tale! Urmează din această că Dumnezeu e obligat să înţeleagă şi să simtă cum înţelegi şi simţi tu? Dar tocmai asta şi pretinzi tu de la Dumnezeu! Iată cea mai nesăbuită şi mai trufaşă întreprindere! Nu învinui dar judecăţile Bisericii de lipsa de bun simt şi de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfânta Biserica, nu face decât să urmeze neabătut învăţăturii lui Dumnezeu despre lucrările lui Dumnezeu, cele descoperite ei de către Dumnezeu însuşi!

Copiii ei adevăraţi merg după ea cu supunere, luminându-se cu credinţă, călcând în picioare raţiunea trufita ce se răscoala asupra lui Dumnezeu! Credem că putem şti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere! Dacă ar există un alt drum către cunoaşterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sforţări, nu ne-ar fi fost dată descoperirea dumnezeiască. Ea ne-a fost dată însă pentru că ne este strict necesară. Deşarte sunt dar şi mincinoase propriile autocugetari şi rătăcirile minţii omeneşti. Dumneavoastră ziceţi: "ereticii sunt aceiaşi creştini că şi noi". De unde aţi scos una că asta? Doar poate vreunul care se numeşte creştin şi nu ştie nimic despre Hristos, datorită nemărginitei sale ignoranţe se va arată de acord să se recunoască tot atât de creştin că şi ereticii, fără să deosebească sfânta credinţă creştină de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judecă cu privire la această adevăraţii creştini! Numeroasele soboare de sfinţi au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene şi îndelungi chinuri, închisoarea, exilul decât să-şi dea acordul la partasia cu ereticii în învăţătură lor hulitoare de Dumnezeu.

Biserica Universală a recunoscut întotdeauna erezia că un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna că omul molipsit de boală groaznică a ereziei e mort sufleteşte, străin de har şi de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul şi cu pieirea lui. Erezia e mai degrabă un păcat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nscocirea lui, e o nelegiuire apropiată de închinarea la idoli. Părinţii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia - rea credinţă; în închinarea la idoli diavolul îşi ia sieşi partea dumnezeiască de la oamenii orbiţi, iar prin erezie el îi face pe aceşti oameni orbiţi părtaşi ai păcatului sau de căpătai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atenţie "Faptele apostolilor" se va convinge uşor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor făţărnicie, trufia nemăsurată, va vedea un comportament alcătuit din minciună neîntreruptă, va vedea cât sunt de robiţi celor mai diferite şi josnice patimi .... Cu deosebire se remarcă la ei ura neîmpăcată către fiii adevăratei Biserici ....

Erezia se conjugă cu încrâncenarea inimii, cu o groaznică întunecare şi stricare a minţii, erezia se menţine cu încăpăţânare în sufletul molipsit de ea şi cât de trudnică este vindecarea omului de această infirmitate! Orice erezie conţine intrinsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie huleşte o dogmă a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neapărat huleşte Duhul Sfânt. Esenţă oricărei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge mărturisirea adevăratei credinţe, a pronunţat hotărârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în următoarele cuvinte:

"Eutihie, până acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins şi vădit că părtaş al rătăcirilor lui Valentin şi Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât şi prin explicaţiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încăpăţânată a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici măcar n-a luat în seama sfaturile noastre şi poveţele către primirea învăţăturii sănătoase. Şi, de aceea, plângând şi suspinând pentru pieirea lui definitivă, declarăm în numele Domnului nostru Iisus Hristos că el a căzut în hulire de Dumnezeu, că e deposedat de orice cin preoţesc, de partasia cu noi şi de conducerea asupra mănăstirii sale, dând tuturor de ştire că de acum încolo, cine va stă la sfat cu el sau îl va vizită, va cădea el însuşi sub afurisenie."

Această hotărâre e un mic exemplu al părerii obşteşti a Bisericii Universale asupra ereticilor; această hotărâre e recunoscută de întreagă Biserica şi confirmată de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie constă în aceea că el nu mărturisea în Hristos, după întrupare, cele două naturi, cum mărturiseşte Biserica, ci admitea numai o singură natură, natură dumnezeiască. Veţi spune: numai atât!... Amuzant prin ignoranţa, şi demn de plâns prin caracter şi urmări, este răspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi către sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariană. Această suspusa faţă sfătuia pe patriarh să păstreze pacea, să nu pornească dezbinarea, atât de potrivnică duhului creştinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, căci el nu găseşte nimic vrednic de osânda în învăţătură lui Arie -care diferă întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor şi atâta tot! Aceste diferenţe de formulare a cuvintelor, observă istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât că neagă Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos - nu mai mult!

Naruiesc aşadar toată credinţă creştină - şi atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor măşti schimbătoare tindeau către un acelaşi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului şi deformau dogmă întrupării. Cele mai noi năzuiesc mai degrabă să nege lucrările Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiască Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunoştea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementări omeneşti - şi încă mai neruşinat: superstiţii, rătăcire!

Desigur dumneavoastră nu vedeţi în erezie nici tâlhărie nici hoţie! Poate nici nu o socotiţi un păcat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat şi hulit Duhul Sfânt - nu mai mult! Cel care a primit şi se ţine de o invatatur hulitoare de Dumnezeu, cel care huleşte pe Dumnezeu cu gură, acesta nu tâlhăreşte, nu fură, face chiar faptele bune ale firii căzute - ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu să-i refuze mântuirea?!... Toată cauza ultimei dumneavoastră nedumeriri, că şi a tuturor celorlalte, constă în adâncă necunoaştere a creştinismului ! Să nu credeţi că o asemenea necunoaştere e un defect lipsit de importantă! Nu! Urmările lui sunt nimicitoare, mai ales astăzi, când în societate umblă nenumărate cărţi cu titluri creştine şi conţinut satanic. Prin ignorarea adevăratei învăţături creştine, sunteţi întrutotul expus să primiţi un gând mincinos, fals, amăgitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevărat, să vi-1 însuşiţi şi, odată cu el, să va însuşiţi şi pieirea veşnică. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastră sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilităţilor dumneavoastră de mântuire.

Esenţă nedumeririlor acestora este lepădarea de Hristos! Nu va jucaţi cu mântuirea, nu va jucaţi! Căci altfel veţi plânge veşnic. Apucaţi-va de lectură Noului Testament şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii ortodoxe (...) studiaţi în scrierile Sfinţilor Părinţi, cum trebuie înţeleasă corect Scriptură, ce vieţuire, ce gânduri şi ce simţăminte se cuvine să aibă un creştin. Studiaţi din Scripturi şi din credinţă vie pe Hristos şi creştinismul. Mai înainte să bată ceasul, ceasul de spaima în care va trebui să va prezentaţi la judecată în faţă lui Dumnezeu, agonisiţi-va îndreptăţirea (achitarea) dată de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Creştinismului.

AMIN !

[Igor_Paslusnik]

Sfântului Ioan de Kronstadt faţă de confesiunile neortodoxe:
"Biserica adevărată rămâne una şi neseparată, şi singura Biserică ce poate oferi mântuirea. Aceasta este Biserica Ortodoxă Răsăriteană.
Nici o altă confesiune creştină, în afară de Ortodoxie, nu poate să-l aducă pe creştin la desăvârşirea vieţii creştine, la îndumnezeire şi să întregească curăţirea de păcate, arătându-i calea spre nestricaciune, deoarece celelalte religii ţin nedreptatea drept adevăr (Romani 1, 18). Ele au amestecat superstiţia şi minciuna cu adevărul şi nu pot deţine acele mijloace date de Dumnezeu pentru curăţire, pentru sfinţire, pentru renaştere şi reînnoire, pentru că le-au schimbat, mijloace pe care le deţine, din nefericire pentru atâţia oameni, numai Biserica Ortodoxă."

Sfântul Atanasie cel Mare:
"Nu există Ortodoxie nici în învăţăturile şi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinos şi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se ţină de credinţa sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci” (Simbolul de credinţă, catehism, al Sfântului Anastasie cel Mare).

Biserica vesteşte (în duminica Ortodoxiei din Postul Mare):

€œCei ce şi-au predat cugetul lor în ascultare faţă de descoperirea dumnezeiască, slujind-o pe ea, pe aceştia să-i fericim şi să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu, Carele aşteaptă întoarcerea şi căinţa lor, dacă n-au voit să urmeze Sfintelor Scripturi şi Tradiţiei Bisericii Soborniceşti, să fie excomunicaţi şi predaţi anatemei.
€œCelor ce neagă existenţa lui Dumnezeu şi susţin că această lume s-a autoorganizat şi că toate se petrec fără ajutorul providenţei dumnezeieşti, aşa, ca din întâmplare: anatema!€€™,
€œCelor ce afirmă că Dumnezeu nu este Duh, ci materie şi care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv, Preaînţelept, Atotştiutor, rostind alte asemenea blasfemii: anatema!;
€œCelor ce îndrăznesc să declare că Fiul lui Dumnezeu n-ar fi de o fiinţă cu Tatăl, deasemenea Duhul Sfânt, Carele este de conceput: că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt n-ar fi Unul Dumnezeu: anatema€;
€œCelor care spun că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat, patimile Sale de bunăvoie, moartea şi învierea Sa nu sunt necesare izbăvirii de păcate şi mântuirii noastre: anatema!;
€œCelor care nu acceptă harul răscumpărării propovăduit de Evanghelie, ca singurul nostru mijloc de îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu: anatema!;
€œCelor care se îndoiesc de fecioria Preacuratei Fecioare Măria înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere: anatema!;
€œCelor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe prooroci şi pe apostoli şi a prevestit prin gura lor adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni, mărturisind că Duhul şi acum sălăşluieşte în inimile adevăraţilor creştini şi-i călăuzeşte spre orice adevăr: anatema!€;
€œCelor care nu recunosc nemurirea sufletului, sfârşitul acestui veac, judecata ce va să vină, răsplata cerească pentru faptele cele bune şi osânda pentru păcate: anatema!;
€œCelor care refuză Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos: anatema€;
€œCelor care nu recunosc Sinoadele Sfinţilor Părinţi şi Predaniile lor, în conglăsuire cu revelaţia dumnezeiască şi păstrate cu sfinţenie de către Biserica Ortodoxă şi Sobornicească: anatema!â€

PAVEL:

I Timotei 1, 19-20: Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă; dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

I Corinteni 16, 22: Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!

Galateni 1, 8-9: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o€“ să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit să fie anatema!

Înţelepciunea dumnezeieştii Revelaţii se păstrează întreagă şi neştirbită doar în sânul Bisericii Ortodoxe.

Spuneam eu, că turma este mică, deci nu se pot mântui mulţi, calea este strâmtă şi îngustă şi grea, deci nu se pot mântui mulţi.
De aceea, doar ortodocşii se vor mântui.
Azi, 2015, doar aproximativ 400 de milioane de oameni, se vor mântui, de ortodocşi, câţi sunt pe pământ. Şi nici dintre ei nu toţi.
Şi categoric, din alte confesiuni, nici unul, pentru că ei nu mai sunt în Biserică.

MI-E CUMPLIT ŞI FOARTE GREU SĂ-MI REAMINTESC ACESTEA, DAR ORI DE CÂTE ORI TREBUIE, ACESTEA SE VOR REAMINTI.

Iertaţi.

Toate astea sunt...bisericisme. Echivalentul eclezial al ideei de marketing: "Numai la noi produsul este autentic si la pretul cel mai potrivit! Daca luati de la concurenta, luati teapa!".
E un impuls uman stravechi de a spune/crede/predica ca esti doar tu in posesia adevarului unic/calitatii supreme, pe cat de banal si frecvent, pe atat de devastator cand este dus pana la ultimele lui consecinte.
Cum obisnuiesc eu sa zic, pana la saturatia urechilor/ochilor interlocutorilor, impulsul acesta nu se deobeste cu nimic de aglutinarea unor viermi tubifex. In sine, orice multime sau organizatie nu este o dovada ca detine sau are acces la adevar si/sau mantuire.
Ce mi-e un ortodox fanatic, ce mi-e un adept al lui David Koresh.

[Igor_Paslusnik]

"BARSAUMAS", În primul rând ce am scris acolo, pleacă din BIBLIE, reamintesc:

I Timotei 1, 19-20: Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă; dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

I Corinteni 16, 22: Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!

Galateni 1, 8-9: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o€“ să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit să fie anatema!

Înafara Ortodoxiei, NU există mântuire.

Mă rog să prindă moartea, pe cât mai puţini oameni posibil, înafara Bisericii, înafara Ortodoxiei, ca să se mântuiască.

Reafirm, Adevărul:

"Biserica" lutheranilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" calvinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" zwingliniştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" metodiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" baptiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" panticostalilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" adventiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" martorilor iehovişti, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" nazarinenilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" franco-latinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.

BISERICA este azi, ORTODOXIA. Biserica Adevărată, a Adevărului, Mirelui Hristos.
Biserica Ortodoxă, este UNICUL şi SINGURUL CREŞTINISM, care mai există pe pământ. Creştinismul nu mai există în altă parte, decât în Ortodoxie.
Alte creştinismuri, nu este Biserica, nu este şi nu aduce harul, Duhul Sfânt şi mântuirea.

Ortodoxia, este Biserica lui Hristos, Mireasa cea Vie, pură, neprihănită, apostolică pe linie continuă, neîntreruptă de erezii, dătătoare de îndumnezeire, din HARUL ŞI ENERGIILE NECREATE.

Doar ORTODOXIA este dătătoare de MÂNTUIRE, de viaţă veşnică, de Împărăţia Cerurilor !

Alte adunări de oameni, ce se numesc denominaţiuni şi culte, confesiuni, creştin, NU SUNT CREŞTINE, ele nu sunt în Creştinism, ele sunt ca "Simon Magul", din Biblie, mincinoşi, care îşi închipuie, îşi imaginează, sub auspiciile şi asalturile demonilor, că au har şi mântuire.

BARSAUMAS, Sfântul Ignatie Briancianinov, e un fanatic?
Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade, sunt fanatice ?

OPRIŢI GÂNDIREA ECUMENISTĂ ! ESTE EREZIE.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Alin B., eşti ERETIC. Te acuz de erezia ecumenismului.

Aline, ai cam îmbulinat-o. Te acuză Emilian. Nu simţi aşa, nişte fiori reci pe şira spinării ? Poţi să te iei e mână cu Fericitul Augustin şi să mergeţi în iad, ereticilor, unde vă e locul.

Şi să ştii că Augustin are măcar circumstanţa atenuantă că n-a susţinut cipurile. (bine, asta dacă nu se mai screme puţintel Emilian să-i interpreteze scrierile, că poate găseşte pe acolo şi ceva despre cipuri).

Iar tu, Remus Botoş Emilian, care susţii mincinos că nu eşti Remus Botoş Emilian, aşa să ştii, că ai dat un citat care ar fi trebuit să te pună pe gânduri şi să te oprească să scrii (mă rog, să dai copy paste) la restul postării.

Citatul este acesta: Homiakov: Omul din Biserică nu poate judeca în afara Bisericii. Tot ce lucrează Dumnezeu în afara Bisericii este subiect de iconomie dumnezeiască.

Ia-ţi pastila de după-amiază, şi mai citeşte acest citat de vreo sută de ori. După aia uită-te în oglindă.