Nestorieni - A suferit Dumnezeu pe cruce?

[Capy]

În prealabil postat de EzioAuditore

Sunt de acord cu tine. Dar vezi tu ... asta ne situeaza in nestorianism...

Câteva explicaţii mai pe larg despre nestorianism din cartea: "Teologie Dogmatică şi Simbolică II / Nikolaos Matsoukas - Bucureşti: Ed. Bizantină, 2006":

O parte a Şcolii din Antiohia, poate radical diferenţiată de cea din Alexandria, a insistat mai mult decât ar fi fost necesar asupra laturii morale a mântuirii, cu o importanţă specială acordată întâietăţii acestui factor. Filozofia morală, într-un mod sau altul, pătrunde în erminia evenimentului întrupării, adică a modului unirii celor două firi în Hristos. În această parte sunt încadrate aşa numitele trei capitole ale lui Theodor din Mopsuestia, Teodoret al Cirului şi Ivas al Edessei, mari teologi ai Şcolii Antiohiene. Însă dacă aceşti trei teologi au negat taina Întrupării, cercetarea asupra temei este împărţită în două. Totuşi şi în spaţiul acelor opoziţii dure şi, în acelaşi timp personale şi lumeşti, cei trei teologi au dat cel puţin motive pentru neînţelegerile care accentuau la extrem diferenţierea dintre Şcoala din Antiohia şi cea din Alexandria.

Totuşi, este mai mult ca sigur faptul că Nestorie promovează consecinţele extreme ale acestei laturi şi ajunge la o învăţătură concretă despre cele două firi ale lui Hristos şi despre modul unirii acestora. Nestorie nu poate accepta unirea reală şi esenţială a celor două firi ale lui Hristos; el insistă asupra tăioasei lor distincţii. Nu neagă desâvârşirea şi integritatea firii umane, care are trup şi suflet raţional, dar o confruntă cu firea dumnezeiască astfel încât aceste două firi sau cele două ipostasuri sau cei doi fii (omul Iisus şi Logosul) să fie lucuri total distincte şi unite prin juxtapunere sau printr-o legătură morală şi volitivă. Această juxtapunere şi legătură morală au o analogie cu relaţia dintre conducător şi vehicul, astfel încât să existe o unire, însă una pur exterioară. În final, cei doi fii care se unesc după Nestorie, precum conducătorul cu vehiculul, sunt consideraţi drept un ipostas unitar, din moment ce concordă voliţional între ei. Nestorie introduce o dualitate pe care în final nu reuşeşte să o depăşească. Omul Iisus şi Cuvântul, două ipostasuri diferite, cu toate că se unesc după o relaţie morală şi voliţională, constituie două lucruri separate şi distincte. Această împărţire a fost considerată eretică şi blasfemie 40. După Nestorie, Dumnezeu Cuvântul doar a trecut prin Maica Domnului ca să-l facă pe omul Iisus locuinţă, vehicul sau templu, purtător sau veşmânt. De aceea, Iisus nu a fost Dumnezeu, ci doar teofor (purtător de Dumnezeu). Simpla juxtapunere sau relaţie morală a celor două firi sau a celor două ipostasuri sau fii, a lui Iisus şi a Logosului, se aseamănă cu două scânduri succesive. Totuşi, răspunzând atacurilor violente, acceptă nu doar relaţia morală, dar şi unitatea într-o închinare lui Iisus Hristos. În final, din cauza unei singure cinstiri faţă de cei doi fii, stabileşte o singură închinare. Dar firile rămâneau deosebite 41.

Această erezie hristologică a avut consecinţe serioase asupra modului considerării persoanei Născătoarei de Dumnezeu în spaţiul Bisericii, lucru ce însemna că s-a schimbat sau trebuia să se schimbe poziţia credincioşilor în ceea ce priveşte acordarea cinstirii Maicii lui Hristos. Deci Nestorie, în acord cu premisele de mai sus, ajunge la concluzia firească şi de la sine înţeleasă că Preasfânta a născut un om comun, înaintat să ajungă locuinţa sau vehiculul dumnezeirii. În acest om a venit şi S-a sălăşluit Logosul. Este vorba aşadar în mod fundamental despre locuirea dumnezeirii în umanitate şi nu despre unirea acestor două realităţi. A existat opinia că, după Nestorie, mai întâi S-a născut omul comun din Maria şi apoi S-a sălăşluit Logosul 42. Se pare totuşi că Nestorie accepta această juxtapunere a celor două firi deja din pântecele Mariei. Dar în final a avut obiecţii ireconciliante în ceea ce Îl priveşte pe Hristos dacă este Dumnezeu-Om (Theanthropos). De aceea îi îndemna pe teologi şi pe toţi creştinii să nu o numească pe Maria, pe Maica lui Hristos, Născătoare de Dumnezeu (Theotókos)43. Această negare, după cum, de altfel, era şi firesc, a provocat simpatia comunităţii şi tulburarea a început imediat în Constantinopol, la tronul lui Nestorie. Teologii şi creştinii au înţeles că era ceva nelalocul lui în obsesia lui Nestorie de a o numi pe Născătoarea de Dumnezeu, Născătoare de Hristos (Hristotókos), pentru că ereziarhul dădea acestui cuvânt înţelesul cuvântului născătoare de om (Anthropotókos). Cu alte cuvinte, Nestorie a falsificat şi a transformat sensul cuvântului Născătoare de Dumnezeu pentru că acest cuvânt exprimă dogma ortodoxă: Hristos este Cuvântul Întrupat şi, prin urmare, Maria L-a născut pe Hristos, Dumnezeul Om şi în mod corect este numită Născătoare de Dumnezeu şi Născătoare de Hristos (Hristotókos). Falsificarea ce a atacat dogma hristologică şi a denaturat experienţa vieţii bisericeşti, a provocat, după mărturia istoricilor, tulburări sângeroase 44. Se pare că tulburarea ajunsese la un punct incredibil, pentru că în final Nestorie, cel puţin aparent, şi-a retras această teorie despre numele Maicii Domnului 45.