Intrebare

[Demetrius]

În prealabil postat de anonima17

Vreau sa ma spovedesc si nu stiu daca sa pun acest lucru ca pacat sau nu. Mi-au trecut uneori in minte ganduri de indoiala in privinta credintei, insa nu le-am dat niciodata frau liber, imediat cum mi-au venit in cap mi-am spus ca sunt prostii si nu am stat sa le analizez sau sa starui nici macar cateva minute asupra lor. Este pacat sau nu, pentru ca nu pot spune ca personal am avut indoieli, doar ca mi-au venit gandurile astea in minte?

7. Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.
8. Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine, că este bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât, având amândouă mâinile sau amândouă picioarele, să fii aruncat în focul cel veşnic.(Mt18,7-8)

Smintelile(gândurile) trebuie să vină orice ai face, dar poti să le eviți. De ce trebuie sa vina? Pentru ca ele vin ca sa verifice puterile sufletesti de a le evita, care deja ti-au fost date inainte; deci mai inainte Dumnezeu te-a intarit, ca mai apoi sa permita tentatiei sa te incerce unde erai slaba mai demult.
Niciodata nu vei fi supusa la încercari mai mari decat cele pentru care deja ai puterea de a te opune, de aceea ele trebuie să vina.

Si Iisus a avut sminteli, a fost tentat de necuratul, Iisus e fara de pacat cu toate ca nu S-a spovedit; asadar ispita nu e pacat, dar cercetarea ispitei, ”cochetarea” cu ea si intoarcerea ei pe toate fetele(analiza sau frau liber-dupa cum spui tu), deja este ”convietuire”, adica pacat.

Faptul ca ti-au venit gandurile astea in minte demonstreaza ca aici trebuie sa dovedesti puterea de €a taia€ imediat gandurile.

Faptul ca eu spun ca nu trebuie sa tii cont de ele la spovada, cred ca poti sa-l ignori si, pentru siguranta si verificare, poti sa-i spui duhovnicului despre dilema asta, sa vezi ce spune si sa inveti ce-i de facut in viitor.
Noi, aici pe forum, ne dam cu parerea pentru ca asa vrem noi, fiind foarte binevoitori cu noi insine, fara sa fim creditati de Hristos.