Intrebare

[AlinB]

În prealabil postat de anonima17

Vreau sa ma spovedesc si nu stiu daca sa pun acest lucru ca pacat sau nu. Mi-au trecut uneori in minte ganduri de indoiala in privinta credintei, insa nu le-am dat niciodata frau liber, imediat cum mi-au venit in cap mi-am spus ca sunt prostii si nu am stat sa le analizez sau sa starui nici macar cateva minute asupra lor. Este pacat sau nu, pentru ca nu pot spune ca personal am avut indoieli, doar ca mi-au venit gandurile astea in minte?

Cred ca ar trebui totusi sa stai sa te intrebi de unde vin..

Daca nu exista o sursa "lumeasca" este o ispita de la cel rau, dar poti sa-ti dai seama ca e vorba de televizor, presa, anumiti prieteni, etc. si atunci trebuie sa tratezi cauza.

Oricum si ispitele sunt un prilej bun de a-ti intari credinta, poti sa-ti faci o evaluare, in ce crezi, de ce crezi, sa-ti gasesti si adancesti propriile motivatii in actul credintei care nu este un dat static si definitiv, ci ceva care se construieste, imbogateste, infrumuseteaza pe parcursul intregii vieti.

[fallen]

Eu cred ca e posibil ca toti dintre noi sa mai avem sau sa fi avut candva momente de indoiala...unii poate le avem chiar destul de frecvente; poate chiar acum in preajma marilor sarbatori sa ne vina ispite care sa ne zdruncine credinta din temelii....si e posibil ca cei care le avem, si nu am scapat de ele pana la un anumit moment al vietii, sa nu mai scapam niciodata de ele ( indoieli)...

Chiar mi-a spus azi cineva, mi-a sugerat ca ar fi bine daca e un conflict intr-o familie, adica unul crede si altul nu crede, si se intampla sa mai aiba si copii, ar face bine sa se puna de acord in sensul ca unul din ei sa renunte la credinta lui, de dragul copilului, spre a nu-i crea confuzii...adica macar sa se hotarasca ce anume ii spun copilului, ca exista Dumnezeu sau nu exista, alminteri cred ca fiecare in sinea lui poate sa creada ce vrea; atata doar ca pt un credincios pare imposibil si de neacceptat sa-si invete copilul ca nu exista Dumnezeu, la fel cum si pt un ateu e imposibil si de neacceptat contrariul....mai ales ca aceste lucruri le mai poate auzi copilul si din alta parte, scoala, media, alte persoane, etc, ceea ce oricum ii va crea confuzii...asa ca habar n-am cum se poate proceda, poate ar fi mai bine sa nu mai aiba nmeni indoieli si sa se puna de acord toata lumea, dar asta desigur nu se va intampla niciodata...

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Chiar mi-a spus azi cineva, mi-a sugerat ca ar fi bine daca e un conflict intr-o familie, adica unul crede si altul nu crede, si se intampla sa mai aiba si copii, ar face bine sa se puna de acord in sensul ca unul din ei sa renunte la credinta lui, de dragul copilului, spre a nu-i crea confuzii...adica macar sa se hotarasca ce anume ii spun copilului, ca exista Dumnezeu sau nu exista, alminteri cred ca fiecare in sinea lui poate sa creada ce vrea; atata doar ca pt un credincios pare imposibil si de neacceptat sa-si invete copilul ca nu exista Dumnezeu, la fel cum si pt un ateu e imposibil si de neacceptat contrariul....mai ales ca aceste lucruri le mai poate auzi copilul si din alta parte, scoala, media, alte persoane, etc, ceea ce oricum ii va crea confuzii...asa ca habar n-am cum se poate proceda, poate ar fi mai bine sa nu mai aiba nmeni indoieli si sa se puna de acord toata lumea, dar asta desigur nu se va intampla niciodata...

Ce prostii iti mai trec si tie prin cap...

Originale totusi, n-am mai auzit pe cineva sa vina cu astfel de "minuni".

Ti le sugeaza cineva sau iti vin asa pur si simplu?