|
#1
|
|||
|
|||
Pogorârea la iad
M-am mirat foarte tare când am constatat că pe forum nu există un topic dedicat unui praznic de o importanță covârșitoare pentru destinul naturii umane și a fiecăruia dintre noi: Pogorârea la iad.
Contestat de ideologiile religioase protestante și neoprotestante, aproape ignorat de catolici, evenimentul ce ocupă intervalul saturat de mister metafizic al Sâmbetei celei Mari mai are unele ecouri din ce în ce mai timide în oikumena ortodoxă. Deși sunt aproape sigur că postez în zadar, lansez o provocare tuturor forumiștilor să încercăm împreună o tatonare discretă și respectuoasă a înțelesurilor tainice care deschid Sâmbătei Mare un orizont eshatologic uimitor. Avem pentru început trei întrebări: - Pogorârea la iad este importantă doar pentru "drepții" veterotestamentari începând cu Adam și Eva? - Este Pogorârea la iad un eveniment "consumat"? - De ce Biserica a considerat dintotdeauna icoana "Pogorârii la iad" drept icoana principală a praznicului Învierii? Pentru ajutor și inspirație avem mai jos o versiune a Pogorârii cu foarte multe sugestii și aluzii surprinzătoare.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 10.04.2015 at 13:28:49. |
#2
|
|||
|
|||
Ca un titlu de parere ,nu foarte documentata
Asa cum invierea a fost o singura data , si coborarea la iad a fost o singura data ,si a avut aceiasi putere ca si invierea. Daca invierea Unuia singur ne-a dat tuturor viata , prin aceea ca moartea a fost invinsa, la fel si coborarea la iad a zdrobit odata pentru totdeauna portile locuintei mortilor Dar ,asa cum acum nu vedem invierea trupului ci o asteptam cu speranta ,s,tiind ca ea va veni la momentul hotarat de Domnul , la fel si coborarea la iad,chiaer daca s-a petrecut o singura data , ne da speranta ca Domnul e alaturi de noi,indiferent unde vom fi . Singurul lucru important este dragostea noastra oentru El , caci El va venio dupa noi si in adancurile pamantului daca va fi nevoie O asemenea speranta a exprimat-o si David, si iata ca Domnul l-a ascultat si nu l-a uitat. |
#3
|
||||
|
||||
Maica Siluana:
Când ai gustat iadul în tine și nu îl mai proiectezi pe ceilalți, nu mai poți să uiți și nu mai poți să-L cauți decât pe Dumnezeu și cum uiți să zici Doamne ajută-mă, Doamne miluiește-mă, cum năpădește groaza aceea pe tine din nou și o vezi în tine. Chiar când te uiți la celălalt care face ceva rău, tot înlăuntrul tău o simți. Pentru lumea secularizată în care trăim „iadul” este un cuvânt „de groază” care face parte mai degrabă din terminologia hollywoodiană, decât a vieții reale. Pentru omul creștin însă, iadul este o realitate de la care, de multe ori, pornește chiar viața noastră duhovnicească. Și dacă pentru lumea secularizatã „iadul” este un capăt de drum, pentru lumea creștină iadul poate fi chiar începutul unui drum a cãrui continuare este, paradoxal, bucuria.
__________________
,,Cu Dumnezeu nu-i nevoie să fii politicos; pur și simplu, varsă-ți inima ta în fața Lui." Pr Sofronie Saharov |
#4
|
||||
|
||||
Aș spune că este un eveniment atemporal, și deci nu poate fi privit ca fiind consumat sau nu.
Dar dacă întrebarea se referea la consecințele acestui eveniment, raportate la existența unor persoane umane prezente sau viitoare, atunci nu, nu este consumat. Hristos se pogoară și se va pogorî, deși atemporal pentru El, pentru drepții de ieri, de astăzi și de mâine, la care n-a ajuns Evanghelia. |
#5
|
|||
|
|||
Iustin10: Învierea ca fapt istoric s-a petrecut o singură dată, dar ca realitate duhovnicească este reiterată mereu la fiecare "praznic al praznicelor" și în toate duminicile de peste an.
Mâine la Sfânta Liturghie unită cu Vecernia se vor citi trei stihiri care încep cu "Astăzi iadul strigă suspinând....[...]" și încă una cu "Ziua de azi a închipuit-o cu taină...[...]". Iar Pogorârea este un eveniment din afara istoriei, unde repere temporale ca trecut, prezent și viitor își pierd consistența fenomenologică. Din capul locului țin să precizez că rostul acestei discuții nu este acela de a vâna certitudini ci de a contempla, atâta cât ne stă în putere, o mare taină a iconomiei dumnezeiești.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) |
#6
|
|||
|
|||
Citat:
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi) Last edited by Mihailc; 10.04.2015 at 16:21:34. |
#7
|
|||
|
|||
Citat:
Cred ca toate ideile pana acum au fost ca aceste evenimente se petrec intr-un prezent continuu. Sau mai exact,toate par a se fi intamplat o singura data,dar consecintele lor sunt permanente. Asa ca nu repetabilitatea evenimentelor pare a conta , ci izbanda care au aduso |
#8
|
||||
|
||||
Nu știu dacă pogorîrea la Iad e un fapt consumat, dar cred că e. A fost și s-a terminat la Înviere. Locuitorii Iadului I-au auzit predica și au făcut o alegere.
Ceea ce știu sigur este că RĂSTIGNIREA care aparent a durat șase ore, de fapt cuprinde toată istoria. Pentru Hristos, agonia și suferința Crucii a fost de fapt prezența Lui în fiecare clipă a vieților voastre în starea aceea de Jertfă pentru a lua asupra Lui relele umanității. A-Și asuma păcatele și fărădelegile nu simbolic, ci trăind la propriu oroarea prin care bietele creaturi umane și demonice au indus-o. Cu alte cuvinte, Hristos Cel răstignit este prezent acum și aici împreună cu mine și cu tine, oriunde, oricînd și cu oricine. Cînd comitem păcatul să ne amintim că El ne vede și suferă pentru asta. Și cînd spun că suferă nu mă refer la tortura fizică, nu. E gustarea răului, trăirea răului, o experiență de bunăvoie care a fost necesară pentru ca Omul fără de păcat să ne poată împăca pe noi cu Tatăl. Ca exemplu, cine poate să fie martor de bunăvoie la comiterea unei crime? A violului împotriva unui copil? A robirii pînă la moartea prin epuizare unui sclav? Înțelegeți acum în ce constă de fapt suferința Crucii? Așa, cu aproximație, cît putem și noi pricepe...
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#9
|
|||
|
|||
Eu am citit o opinie (ortodoxa) conform careia Mantuitorul nu s-a pogorat in iad in sensul de gheena, loc al chinurilor vesnice, ci in Sheol, un fel de loc unde erau sufletele celor adormiti.Mie, acest subiect, fundamentat pe versetele din I Petru, mi-se pare foarte dificil de analizat, din mai multe motive.
|
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Se poate sti cu siguranta ce s-a intamplat? |
|