Continuare la "Fenomenul Posaga"

[poster_26102007]

Aproape in fiecare zi preotul Ioan pleca de dimineata sau mai spre amiaza cu masina la treburile pe care le avea de facut in alta parte decat in Posaga, si se intorcea seara, alteori mai repede, si aici vorbim de zilele din timpul saptamanii nu de duminica si sarbatori cand avea oameni si slujba de facut. Si in timpul saptamanii primea oameni cand venea de la treaba pe care o avusese de facut sau uneori dimineata- pe atunci el se straduia sa inceapa constructia la prima manastire din Remetea, cea cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. Cu toate acestea nici eu nu stiu cum de se puteau scorni atatea barfe chiar in mediul femeilor ce erau acolo pentru a fi calugarite in viitoarea manastire de maici de la Remetea. Cel mai adesea, din randul acestor femei, barfa extrem de deplasata pleca de la cele care nu erau inca vindecate complet de duhurile necurate. Eram foarte intrigat de comportamentul acestor femei insa am primit sfat bun si la timp de la femeile care erau sanatoase ca sa nu ma mai las influentat in nici un fel de cele cu probleme de duhuri necurate, caci asa au primit si ele sfat de la parintele Ioan, bolnavele erau bolnave si puteau nascoci tot felul de rautati datorita duhurilor necurate din ele. Trebuie sa intelegeti ca cele posedate erau tolerate intre femeile sanatoase pentru ca dragostea frateasca intru Iisus trebuie sa triumfe chiar si asupra duhurilor necurate si adesea chiar triumfa, dar cu foarte multa rabdare si rugaciune. Nu era o treaba deloc usoara sa locuiesti cu astfel de femei posedate si eu insumi eram incantat de curajul celorlalte sanatoase de a locui cu cele posedate si am inteles ca in fapt, cele posedate deveneau viclene si rele doar atunci cand se manifestau in ele duhurile necurate, caci manifestarea nu incepea brusc de fiecare data, ci vicleneste, intotdeauna incercand sa se scorneasca cearta, altfel, acele femei deveneau temporar cu totul sanatoase si foarte bune la suflet, dar ele plangeau adesea, pentru durerea care o resimteau in manifestarea demoniaca si pentru starea precara in care ajunsesera si cereau ajutorul Maicii Domnului si lui Iisus Dumnezeul si Creatorul a toate. Aceste manifestari erau variate: sasaituri ca de sarpe, sunete ca de curcan cumva, altele erau sunete guturale, puternice si ragusite, imposibil de redat de o femeie si la o asemenea intensitate, insotite de aruncari pe jos, trantituri, scuturaturi din cap ca si rockarii sau cine mai stie cum, dar erau dureroase si femeile plangeau cand isi reveneau. Cu timpul, la unele durata de manifestare se diminua si zgomotele sau racnetele scoase scadeau in intensitate. Intr-o seara am auzit la o femeie chiar o ultima manifestare de genul acesta si din si nu a mai avut probleme din acel moment, insa la acea ultima manifestare prin urletele venite din gura femeii duhurile il acuzau pe Ioan ca ii arde si-I obliga sa iasa din acea femeie.
Voi reveni.

[poster_26102007]

Din pacate insa mai exista un numar foarte mic de femei cu totul rele si puse pe barfe la adresa lui Ioan, a femeilor si fetelor ce urmau a se calugari si care cautau tot timpul cearta, erau foarte orgolioase, mandre, inchipuite, unele chiar au incercat metode necurate cum ar fi vrajile, de a-l face pe preotul Ioan sa se culce cu ele sau chiar sa-l omoare prin otravirea cu mercur in mancare si bautura. Una chiar a facut vraji pe WC-ul din spatele casei parohiale incat a fost nevoit parintele sa-si mai faca un WC in plus doar pentru sine si cei ai casei sale si sa nu mai fie la comun cu toti oamenii. Mi se facuse greata cand am auzit ca i s-au facut magarii de acestea. Despre acea femeie voi mai povesti mai tarziu mai pe larg. Trebuie insa stiut ca aceste lucruri necurate, vrajile, aduc stare de ameteala, de rau, de pierderea concentrarii si alte ciudatenii, iar daca omul are rugaciune le simte ca un radar si cauta sa le evite, dar daca omul nu are rugaciune si nu s-a cait de pacate prin spovedanie la preot si dobandirea iertarii lui Dumnezeu, harul Domnului care devine in cazul nostru radarul omului, este inactiv, iar omul se incarca de maleficitatea pusa pe obiectul cu care vine in contact si e vai de el.
De bun augur, pentru a intelege fenomenul Posaga, trebuie sa completez cu niste date esentiale. Acest preot deosebit, Ioan, a incercat sa faca la Posaga un exemplu de viata asemanatoare celei din Muntele Athos, dar intr-un fel si adaptat sa zicem asa mirenilor, adica celor care nu sunt in manastire. Fete tinere absolvente de facultate sau unele femei mai in varsta si chiar unii barbati tineri si unii mai putin mai in varsta sau de alta pregatire, cunoscandu-l pe preotul Ioan si avand in sinea lor o sete de purificare a sufletului si de a-si dedica viata lui Dumnezeu, au facut o promisiune ca doresc sa se calugareasca si ii cereau preotului Ioan sa faca o manastire caci isi doreau o astfel de viata. Dorinta cea mai mare insa era din partea femeilor, care doreau o manastire de maici, dar si barbatii isi doreau o manastire de calugari. Preotul Ioan, impreuna cu acele fete si femei si barbatii evlaviosi si cu alti lucratori, au muncit cot la cot si au ridicat manastirea de la Remetea cea cu hramul Sfintii Arhangheli Gavriil si Mihail, chiar si eu am ajutat la facerea fundatiei acesteia si nu era nici o mirare sa vezi cum femeile carau caramizi, nisip, ciment si materiale de lucru sau zideau caramida, da acele fete si femei erau foarte harnice si munceau cu bucurie si dinamism demene de invidiat, ele isi implineau incet incet visul de a deveni surori, maici de manastire, calugarite.
Voi reveni.

[poster_26102007]

Mirenii sau oamenii care nu erau calugari, prin intermediul lui Ioan, luau contact cu un nou fel de a fi, acela de a te simti impacat cu tine insuti, cu constiinta ta si in primul rand cu Dumnezeu…si inecepeai sa simti acest lucru functie de sinceritatea si straduinta ta. Astfel, curajul sau, pragmatismul, respectarea sfintelor canoane si indeosebi dorinta de a se mantui oamenii prin misiunea sa de preot ucenic al Domnului Iisus Hristos, parintele Ioan devenise un model viu de spiritualitate demn de urmat, in spirit apostolic. Au aparut insa, odata cu aceasta reputatie si foarte multe barfe, pe langa cele de la neteologi, au aparut cele din cadrul unor oameni din biserica, care, vazand magnetismul spiritual tot mai crescand la preotul Ioan, magnetism care atragea tot mai multi oameni din toate paturile sociale, au inceput chiar sa-l urasca, sa-l declare vrajitor, amagitor de fete tinere, etc. Caci inteleg acum si de ce, fie ei nu credeau cu adevarat in Iisus si in harul Sau ca s-ar putea manifesta prin credinta si viata spirituala a unui om, fie ca poate ca ei preferau doar ca sa aiba enoriasi caldicei care sa le pupe manutele si sa li se ploconeasca sau cine mai stie de ce, fie poate erau extrem de rau informati de catre altii si cumva erau mintiti ei insisi de catre cunoscutii lor care la randul lor auzisera barfe sau, in cel mai frecvent caz, datorita unei inertii materiale teribile a oamenilor si ura sau ignoranta sau chiar bataia de joc fata de orice e sau ar putea fi sfant. Trebuie amitit ca Iisus Insasi era, este si va fi un miracol in sine si ca dintre cei de pe vremea Lui, dintre farisei il considerau un magician, oare de ce? De aceea pentru ca realiza lucruri cu o putere supranaturala si atragea mase mari de oameni prin cuvantarile Sale, golind astfel sinagogile “academicienilor de atunci”. Iisus le-a promis ucenicilor si urmasilor lor ca minuni mai mari de cat El vor putea face prin credinta in El. Cam asa era si cu parintele Ioan, care se straduia sa fie un ucenic cat mai fidel al Domnului. Oamenii veneau in numar tot mai mare la Posaga de Jos, atrasi de harul lui Dumnezeu ce lucra prin preotul Ioan si incepuse sa se incetateneasca ideea printre oameni cum ca “ma duc sa ma spovedesc la preotul Ioan”, sau “vreau sa ma fac ucenicul lui”. Pai ce, ii lua Ioan cu arcanul, ii aducea cu duba la Posaga?In nici un caz. Cred ca si parintele Ioan se mira uneori de multimea tot mai mare de oameni care venea sa capete vindecare, alinare, certitudine, credinta in Dumnezeu. Practic, oamenii seriosi in credinta simteau o schimbare asa de importanta in viata lor prin interactiunea cu acest preot si sfaturile sale incat le ramanea in inima ca un foarte bun prieten drag, asa cum si eu aveam sa-l simt. Aceasta era magia lui, ca fiind sincer cu oamenii si ajutandu-i sincer, inima acestora capata forta de a gandi, de a face, de a vorbi, de a simti si de a crede Binele, Iisus si ce frumos era ca vazand oameni tristi intrand la preot pentru sfat, ii vedeai cum ieseau unii zambind, iar altii plangand dar linistiti si cu incredere mare in rezolvarea marilor lor probleme si care se rezolvau, cam indiferent de gravitatea lor: boala, afaceri, primejdie, rautati de la dusmani, etc. Si parintele Ioan cam pe aceasta puncta: <vreti vindecare si rezolvare a problemelor, atunci impacati-va cu Dumnezeu> si <La Posaga sa veniti la Hristos si la rugaciune nu la preotul Ioan, caci si preotul Ioan este sluga si om cu pacate care primeste harul Domnului>. Cu toate aceste vorbe, bucuria oamenilor se citea pe fetele lor cand venea acest preot in mijlocul lor. Sa fim extrem de bine intelesi, toti care au trecut pragul la preotul Ioan, trebuiau sa isi doreasca vindecarea, mantuirea si sa treaca la faptele de credinta ce necesitau indreptarea…ca nu poti sa fii si escroc si sa mergi pe calea Domnului, nu poti sa furi si sa corupi pe Dumnezeu, ci in mod categoric trebuie sa repari greselile facute, hotiile facute, nedreptatile facute altora, si pentru asta tai in tine raul, incepi sa te caiesti de ticalosiile facute si treci la gandirea si facerea binelui, cu ascultare de un om experimentat si facand rugaciunea canon pentru indreptarea ta…canonul de rugaciune are un rol insemnat in a-ti porni motoarele constiintei sa lucreze pentru impacarea cu Dumnezeu. Cu siguranta, unele persoane au venit la parintele Ioan si ca la un vrajitor si ghicitor in carti pentru a-i ajuta in afaceri murdare, dar nu au primit ajutor pentru asa ceva, cu siguranta insa au primit un avertisment sau sfatul de a nu merge pe acea cale rea ca vor ajunge rau si chiar mai tarziu auzeam ca dadeau de rau acei oameni pentru raul lor lor intentionat…in fapt ei isi alesesera singuri acea cale.
Voi reveni.

[poster_26102007]

In continuare vreau sa fac niste precizari foarte promte despre ce inseamna a fi crestin. In primul rand acesta este definitia ucenicului lui Iisus Hristos care este Fiul Lui Dumnezeu, adica omul trupesc Iisus este manifestarea fizica, intrupata a Tatalui Ceresc care este insasi Iubirea din sanul Divinitatii si deci crestinul este un ascultator, iubitor si lucrator al iubirii si ordinii lui Dumnezeu, deci un om care s-a pus din proprie vointa, uzand de liberul sau arbitru, in slujba Celui Preasfant, din iubire si dorinta de comuniune cu El. A fi crestin inseamna responsabilitate fata de tine insuti, Dumnezeu si semenii tai, acestea 3 merg mana in mana. A fi crestin e un lucru deosebit de inteligent caci efectiv ajungi sa iti cunosti tot mai mult masura, rolul pe pamant si destinatia ta dupa moartea trupului fizic si Cine te-a creat si ce scop ti-a dat. Ca putere de a te proteja o ai negresit si explicit pe cea a Lui Insusi Dumnezeu, dar cu toate acestea, aceasta putere deosebita nu trebuie sa ti-o insusesti ca un nesimtit sau sa ti-o arogi, caci e a Lui si nu e a Ta, El ti-o ofera in dar ca si gratie, har, dar cu conditia recunoasterii Sursei sale si in special a iubirii Tatalui Preasfant. Acest minunat Dumnezeu insa, te va studia neancetat daca esti vrednic de un har mai mare, te va pune la incercari de El stiute care nu de putine ori, comporta o stare de agitatie foarte mare mai ales in persoanele din vecinatea ta, in cunoscutii tai, si prin care si din care raul va incerca sa te atace si sa-ti impuna agresiv sa te schimbi in rau, sa vrei sa faci, sa gandesti si sa devii rau. Insa Dumnezeu e langa tine, nevazut, si te va salva dupa putin timp. E bine destiut ca aceasta lupta duhovniceasca, apare adesea ca un amestec de elemente trupesti si sufletesti, caci, in corpul tau fizic, nervii simt o suprasolicitare- o incordare a nervilor- si adesea ca ceva arzator si totodata, cei din jurul tau devin mai agresivi cu tine, iti cauta nod in papura din orice, te jicnesc, si parca sunt plini de rautate. “Cand te rogi lui Dumnezeu pregateste-te de ispita” scrie undeva prin Sfintele Scripturi, caci intradevar, la un moment dat va apare acel stres duhovnicesc menit de a-ti testa vointa, alegerea binelui sau a raului, de a-ti recalibra si adapta nervii pentru energii mai pure si care te pregatesc de a te schimba in mai bine decat pana atunci. Dupa momentele de “lupta” sau stres va veni pacea dulce si foarte placuta ce iti va da un gand inaltator si te vei simti partas al unei vieti vesnice reale, de aici din trup si pana dincolo in eterul spiritual, inima si mintea vor fi inundate de simtaminte de evlavie si de dorinta de slavire a Lui Dumnezeu. Intotdeauna se mizeaza pe iubirea de Dumnezeu, caci e calea cea mai sigura si mai usoara. Ritul formal al rugaciunii fara participare ca sentiment de iubire din inima devine efectiv ceva sec, de fatada si care in loc sa te elibereze te constrange, in loc sa-ti dea libertatea iubirii neingradite, te subjuga unor bariere psihologice formale si exterioare, fara de iubire, de viata si de traire interioara.
Voi reveni.

În prealabil postat de poster_26102007

Aceste manifestari erau variate: sasaituri ca de sarpe, sunete ca de curcan cumva, altele erau sunete guturale, puternice si ragusite, imposibil de redat de o femeie si la o asemenea intensitate, insotite de aruncari pe jos, trantituri, scuturaturi din cap ca si rockarii sau cine mai stie cum, dar erau dureroase si femeile plangeau cand isi reveneau. Cu timpul, la unele durata de manifestare se diminua si zgomotele sau racnetele scoase scadeau in intensitate. Intr-o seara am auzit la o femeie chiar o ultima manifestare de genul acesta si din si nu a mai avut probleme din acel moment, insa la acea ultima manifestare prin urletele venite din gura femeii duhurile il acuzau pe Ioan ca ii arde si-I obliga sa iasa din acea femeie.
Voi reveni.

http://adevarul.ro/locale/alba-iulia...c0b/index.html

In aceste materiale sunt descrise unele manifestari stranii, cu totul nefiresti.
As vrea sa precizez ca astfel de comportamente sunt frecvent intalnite in practica psihiatrica, mai ales la camera de garda. Ele apar de obicei la pacientii (in majoritate femei) care sufera de isterie, precum si in anumite forme de psihoza si chiar in dementa senila. Tratamentul medicamentos aplicat prompt usureaza criza iar uneori tratamentul administrat in mod corect, pe o durata adecvata, poate aduce chiar vindecarea. Aplicata la momentul potrivit, psihoterapia poate fi deasemenea de real ajutor.
A vorbi despre femei posedate de duhuri necurate in astfel de cazuri este, cred, si o chestiune de interpretare si de limbaj. Cel putin uneori.
Pur si simplu acesti oameni pot fi vindecati sau ameliorati prin terapie medicala specializata (medicatie psihotropa).
Unii pacienti insa se dovedesc nevindecabili sau necomplianti la tratament.
Nu pot sustine ca in materialul comentat nu e vorba despre oameni posedati de duhuri necurate. In fapt, mai toti traim astfel de posesiuni sau de influente, chiar daca nu constientizam aceasta.
Ceea ce am vrut sa spun este ca medicina si psihologia sunt o alternativa, cu rezultate deja suficient de bune, la terapia descrisa in materialul topicului. Din pacate, in Romania atat psihiatria cat si psihoterapia sunt privite cu indoiala si cu teama, din nenumarate "ratiuni", nu toate indreptatite. Iar terapia duhovniceasca e confundata adeseori cu magia (poate si din motivul ca efortul si renuntarile presupuse de prima sunt mult mai neplacute fata de comoditatea sau pasivitatea presupuse de a doua).
Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti!

Referitor la "aruncarile pe jos" pomenite in descrierile de mai sus, precizez ca exista o forma foarte spectaculoasa de saritura din pat, din pozitia orizontala, pe spate, cu o arcuire uluitoare, specifica sindromului isteric. Fapt uimitor, pacientii nu se ranesc, de obicei. Personal am asistat de doua ori la acest fenomen straniu, aparut la pacienti internati si aflati sub tratament provizoriu.