Sinuciderea tinerilor si adolescentilor-cauze posibile

[Corinusha]

Problema e ca se pune prea mult accentul pe pedeapsa, si prea putin pe bunatate. Asa a fost si cand eram eu in scoala; 4/5 profesori puneau accentul pe pedeapsa, iad, suferinta; uitau sane mai vorbeasca si de bunatatea lui Dumnzeu.
In clasa a 2-a (n-o sa uit niciodaa separe faza asta), mergeam cu testul rezolvat in fata, la catedra, sa ii predau. Pe drum, m-am impiedicat de aer (cum am eu obiceiul) si am cazut. Profa s-a apucat sa imi spuna ca am cazut pentru ca sigur am facut ceva rau, am pacatuit, ca de-aia m-a pedepsit Dumnezeu si mi-a dat cazatura, ca sa nu mai fac. Si de acolo a pornit o intreaba teorie cum ca nu cadem din nimic, cane pedepseste Dumnezeu, daca ne musca un caine de pe strada e pentru ca asa ne atrage dumnezeu atentia ca am facut ceva rau si minunatii din astea cretine si de doi lei.

Culmea e ca tocmai in clasa a 12-a am prins un profesor super (pe care la vremea respectiva nu prea l-am bagat in seama), dar uitandu-ma retrospectiv, chiar am retinut, si fara sa vreau, lucruri folositoare spuse de el. Tin minte ca filozofam foarte mult pe anumite teme, si chiar, aca la momentul respectiv incercam sa il incurc si nu luam de bune explicatiile lui, totusi, au fost bune explicatiile lui. Culmea, profu' avea vreo 26 e ani, dar era ff bine pregatit si era un om foarte bun si saritor.

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Problema e ca se pune prea mult accentul pe pedeapsa, si prea putin pe bunatate. Asa a fost si cand eram eu in scoala; 4/5 profesori puneau accentul pe pedeapsa, iad, suferinta; uitau sane mai vorbeasca si de bunatatea lui Dumnzeu.
In clasa a 2-a (n-o sa uit niciodaa separe faza asta), mergeam cu testul rezolvat in fata, la catedra, sa ii predau. Pe drum, m-am impiedicat de aer (cum am eu obiceiul) si am cazut. Profa s-a apucat sa imi spuna ca am cazut pentru ca sigur am facut ceva rau, am pacatuit, ca de-aia m-a pedepsit Dumnezeu si mi-a dat cazatura, ca sa nu mai fac. Si de acolo a pornit o intreaba teorie cum ca nu cadem din nimic, cane pedepseste Dumnezeu, daca ne musca un caine de pe strada e pentru ca asa ne atrage dumnezeu atentia ca am facut ceva rau si minunatii din astea cretine si de doi lei.

Culmea e ca tocmai in clasa a 12-a am prins un profesor super (pe care la vremea respectiva nu prea l-am bagat in seama), dar uitandu-ma retrospectiv, chiar am retinut, si fara sa vreau, lucruri folositoare spuse de el. Tin minte ca filozofam foarte mult pe anumite teme, si chiar, aca la momentul respectiv incercam sa il incurc si nu luam de bune explicatiile lui, totusi, au fost bune explicatiile lui. Culmea, profu' avea vreo 26 e ani, dar era ff bine pregatit si era un om foarte bun si saritor.

Doar nu crezi ca la scoala, la toate materiile sunt profesori bine pregatiti, nu?

[Corinusha]

Adevarat graiesti, Aline...


@iustin, nu-s chiar asa sigur ca intocmai cum exemplifici mai sus; nu in toate cazurile oricum...

Oricum n-are nici un sens ca Dumnezeu sa stie de gandurile de sinucidere ale tinerilor si sa nu faca nimic, ca deh, las' sa moara si sa nu mai aiba nicio sansa de mantuire ca oricum sunt prea multi in rai. Sa fim seriosi. Aici nu ar exista niciun Dumnezeu drept si/sau milostiv; aici ar fi un Dumnezeu crud si nepasator, ceea ce nu prea cred ca e posibil. Nu cred ca prin faptul ca nu opresti un copil de 12-13 ani ela sinucidere se numeste acceptarea liberului sau arbitru, pentru ca un copil la anii aceia nu e perfect capabil sa hotarasca pentru el; nu degeaba pana la 18 esti minor, nu ai dreptul sa votezi, sa fumezi, sa bei si alte drepturi care le capeti can esti major...
Si salase Dumnezeu sa se intample o asemenea nenorocire ca sa ii pedepseasca pe parinti, iarasi nu are nici un sens. cu ce a gresit copilul acela daca prin el trebuie pedepsiti parintii? De ce a permis atunci sa se nasca?

Astea-s niste lucruri care se bat cap in cap cand vine vorba de Dumnezeu, de judecata Lui si de actiunile Lui... prefer sa cred ca nu poate fi atent la toata lumea, decat Dumnezeu permite sa se intample norocirile (in special cele care implica minori- si nu ma refer la lucruri reparabile, cum ar fi un accident usor de masina, din care copilul victima si/sau agresor invata ceva, ci la boli incurabile, morti subite, sinucideri etc.) ca sa "proove a point", sau sa pedepseasca pe altcineva...

[AlinB]

În prealabil postat de Corinusha

Oricum n-are nici un sens ca Dumnezeu sa stie de gandurile de sinucidere ale tinerilor si sa nu faca nimic, ca deh, las' sa moara si sa nu mai aiba nicio sansa de mantuire ca oricum sunt prea multi in rai.

Serios? Asa gandesti tu? Ca pe altii nu i-am vazut sa scrie asta.

Sa fim seriosi. Aici nu ar exista niciun Dumnezeu drept si/sau milostiv; aici ar fi un Dumnezeu crud si nepasator, ceea ce nu prea cred ca e posibil. Nu cred ca prin faptul ca nu opresti un copil de 12-13 ani ela sinucidere se numeste acceptarea liberului sau arbitru, pentru ca un copil la anii aceia nu e perfect capabil sa hotarasca pentru el; nu degeaba pana la 18 esti minor, nu ai dreptul sa votezi, sa fumezi, sa bei si alte drepturi care le capeti can esti major...

Haha, Dumnezeu a pus limita cu 18 ani sau cum? SI la 18 ani, in noaptea in care i-a implinit, devine brusc responsabil si matur.
Ca sa vezi cum se schimba lucrurile peste noapte

Si salase Dumnezeu sa se intample o asemenea nenorocire ca sa ii pedepseasca pe parinti, iarasi nu are nici un sens. cu ce a gresit copilul acela daca prin el trebuie pedepsiti parintii? De ce a permis atunci sa se nasca?

Parintii se pedepsesc singuri si trag si copiii in alegerile lor.
Sau nici ei n-au liber arbitru si varsta maturitatii.

Astea-s niste lucruri care se bat cap in cap cand vine vorba de Dumnezeu, de judecata Lui si de actiunile Lui... prefer sa cred ca nu poate fi atent la toata lumea, decat Dumnezeu permite sa se intample norocirile (in special cele care implica minori- si nu ma refer la lucruri reparabile, cum ar fi un accident usor de masina, din care copilul victima si/sau agresor invata ceva, ci la boli incurabile, morti subite, sinucideri etc.) ca sa "proove a point", sau sa pedepseasca pe altcineva...

Astea sunt explicatii gasite de unii sau de altii.
De fapt si de drept, de cele mai multe ori, omul face niste alegeri si nu doar in dreptul sau, alegerile lui ii privesc intr-o anumita masura si pe cei din jur.

[anita]

În prealabil postat de Corinusha

Problema e ca se pune prea mult accentul pe pedeapsa, si prea putin pe bunatate. Asa a fost si cand eram eu in scoala; 4/5 profesori puneau accentul pe pedeapsa, iad, suferinta; uitau sane mai vorbeasca si de bunatatea lui Dumnzeu.
In clasa a 2-a (n-o sa uit niciodaa separe faza asta), mergeam cu testul rezolvat in fata, la catedra, sa ii predau. Pe drum, m-am impiedicat de aer (cum am eu obiceiul) si am cazut. Profa s-a apucat sa imi spuna ca am cazut pentru ca sigur am facut ceva rau, am pacatuit, ca de-aia m-a pedepsit Dumnezeu si mi-a dat cazatura, ca sa nu mai fac. Si de acolo a pornit o intreaba teorie cum ca nu cadem din nimic, cane pedepseste Dumnezeu, daca ne musca un caine de pe strada e pentru ca asa ne atrage dumnezeu atentia ca am facut ceva rau si minunatii din astea cretine si de doi lei.

Culmea e ca tocmai in clasa a 12-a am prins un profesor super (pe care la vremea respectiva nu prea l-am bagat in seama), dar uitandu-ma retrospectiv, chiar am retinut, si fara sa vreau, lucruri folositoare spuse de el. Tin minte ca filozofam foarte mult pe anumite teme, si chiar, aca la momentul respectiv incercam sa il incurc si nu luam de bune explicatiile lui, totusi, au fost bune explicatiile lui. Culmea, profu' avea vreo 26 e ani, dar era ff bine pregatit si era un om foarte bun si saritor.

Corinusha ,Dumnezeu ne-a dat un inger pazitor care sa ne pazeasca.
Si tot El spune in Sf.Evanghelie ca nimic nu misca fara voia Lui.
Dar sa vezi in ceea ce ni se intampla rau o pedeapsa divina mi se pare o lipsa de maturitate duhovniceasca.
Nu stii ca la Psaltire spune "intru necaz m-ai desfatat"?
Din ceva rau poate sa iasa ceva bun pana la sfarsit.

[Mihnea Dragomir]

Eu nu am auzit de copii de pana la 8-9 ani sa se sinucida. In cazul lor, prevaleaza instictul de conservare, sadit in om (ca si in animale). Este un adevarat instinct, adica este innascut (mai corect spus, prezent inca din viata intrauterina, fiindca inregistrarile ecografice arata cum embrionul se opune chiuretajului).

Odata cu varsta intelegerii apare libertatea. Si cu ea, posibilitatea sinuciderii. Pentru ca sinuciderea sa corespunda definitiei, ea trebuie sa fie un act de libera alegere. Prin urmare, adolescentii despre care e vorba aleg in mod liber sa se sinucida. Iar cel mai mare ajutor pe care parintii, nasii, celelalte rude, profesorii etc il pot aduce pentru ca asemenea lucruri sa nu se intample este dezvoltarea sensului pacatului, intarirea ideii ca un om este o fiinta unica, cu care Dumnezeu are un plan unic. Motiv pentru care i-a daruit viata. A-si lua viata este actul de a-I arunca lui Dumnezeu darul in obraz si, totodata, taierea oricarei posibilitati de iertare. Este supremul pacat contra Spiritului Sfant.

Adolescentii (ca si adultii) care aleg sa Il scuipe astfel pe Dumnezeu in fata ajung aici fiind victime ale invataturilor gresite, potrivit carora fie Dumnezeu nu exista, fie se vor reincarna in vreo viata viitoare. Ignoranta si absurdul contribuie decisiv la ajungerea in robia pacatului deznadejdii, care precede sinuciderea. Diavolul ispiteste, omul ii spune "Da" sau "Nu", dupa caz. In cazul lui Cristos, cand a fost ispitit sa se arunce de pe templu, El a spus "Nu". La fel raspund toti cei care Il urmeaza. Din pacate, nefiind integrati sau iesind, la varsta protestului, din viata de credinta a Bisericii, nebeneficiind de mediamentele supranaturale ale sale, intrand in situatii periculoase in care nu trebuiau sa intre si neavand suficient ajutor din partea parintilor, scolii, anturajului, care ofera copiilor ce nu ar trebui si nu ofera ceea ce ar trebui, se ajunge aici.
Cauza antecedenta a sinuciderii este deznadejdea, cauza intermediara e lipsa iubirii, cauza prima este lipsa credintei.

[fallen]

Poate mai e si varianta in care crezi ca Dumnezeu va intelege gestul tau, ca nu ai mai putut face fata solicitarilor si rautatilor acestei lumi, sau ca ai esuat lamentabil in implinirea menirii, misiunii tale pe aceasta lume ( de ex, ca tanar adolescent, nu ai resuit sa iei bacul sau sa intri la facultate; ca tanara mama, intr-o clipa fatala de neatentie ti-ai pierdut sau vatamat grav pruncul ; ca tanar profesionist, dintr-o nebagare de seama ai facilitat accidentarea grava sau moartea mai multor persoane, fereasca-ne Dumnezeu) ; sau ai devenit o povara pentru ceilalti ( somer, bolnav, handicapat fizic sau emotional, incapacitat , eventual tot din vina ta ) si poate crezi ca in acest context Dumnezeu te va ierta si te va primi la El, ca un parinte bun care este si care ne primeste intotdeauna inapoi pe toti cei care gresim, spre deosebire de semenii si parintii nostri lumesti, care nu o fac intotdeauna....

[AlinB]

Nu stiu ce e de inteles...

Crezi ca daca ai plecat nefericit si bolnav sufleteste din lumea asta, ceva miraculos se va intampla dincolo si vei deveni instant fericit?

Din ceea ce stim, omul poate opera schimbari la nivelul asta atat timp cat este in viata..

[Corinusha]

Mai, si cu mintea mea nufoartestralucitalacapitolulcredinta tot nu vad rostul unei sinucideri si nu pot concepe asa ceva. Pe langa faptul ca lasi in urma ta oameni care isi vor pune o tona de intrebari si cae se vor simti vinovati chiar daca poate n-au avut nicio treaba cu decizia ta idioata, mai dai dovada si de o lasitate crunta; in loc sa lupti alegi "calea usoara" afara din joc, care mie mi se pare calea cea grea, pentru ca alegi sa nu mai fi si gata. Daca ai si un minim de credinta mai si sti clar ca iadul te asteapta fara sansa de scapare...

Si mie mi-au trecut prin cap idei idioate cand eram adolescenta, dar niciodata serios; adica, daca tot esti lasat pe Pamant, stai si lupta si trage pana la capat, ca nu ai fost lasat pe pamant chiar degeaba. Consider ca toti avem o menire pe Pamantul asta, fie ea cat de mica si nesemnificativa in aparenta, chiar daca avem impresia ca de fapt noi am ajus pe pamant degeaba... Ca am dreptate sau nu, nu stiu, dar raman la opinia mea legata de acest lucru.
Io n-as avea curajul si lasitatea (paradoxal, huh?) sa fac asa ceva si nici nu mi-au mai trecut prin cap asemenea ganduri de muuult. Dde ce sa fie actiunile mele cauzatoare de atata suferinta si zbucium, cand alte actiuni pot fi cauzatoare de bucurie si liniste?! De ce sa incerc sa opresc ceva ce are sanse egale de a avea un sfarsit rau si bun? Acele 50% sanse de sfarsit bun si frumos mie personal mi-a dat intotdeauna putere sa merg mai departe si sa lupt sa fie bine...

Si nu vad cum ar putea intelege Dumnezeu faptul ca tu ai aruncat darul care ti L-a dat: viata; esuam lamentabil in fiecare zi la cate ceva, rautate este si, sa nu fim ipocriti, nici noi nu suntem bunatatea intruchipata, important e sa ne mai dam o sansa, sa mergem mai departe si sa incercam sa fie mai bine, si mai bine, in fiecare zi.
Pana la un punct consider ca si accidentele sunt cu un rost; si zic pana la un punct, pentru ca daca cineva ii perde viata, deja nu ma vad niciun rost in accidentul respctiv; pana la un punct, consider ca tot ce se intampla, se intampla cu un scop, sa ne ajute pe noi (si pe altii) si realizam ceva, sa avem acel click care sa ne puna pe ganduri si sa schimbam ceva in viata noastra (in bine).

Sorry for the long post...

[AlinB]

Sinuciderea nu e un act rational ci mai mult emotional, a unei persoane care a trecut prin niste traume MAJORE - tu n-ai avut asa ceva, asa ca n-ai ce sa intelegi.

Uneori diferenta intre un sinucigas si un om care isi duce viata mai departe si poate e un om normal mai tarziu, sunt doar niste circumstante.
Sinucigasul a avut intr-un moment de paroxism emotional la indemana mijlocul sa o faca fara a intra intr-un conflict prea brutal cu instinctul de conservare.
De ex. a lua niste pastile e asociata cu ideea de "vindecare", omul nu o percepe ca o amenintare imediata la adresa vietii sale desi ideea care il impinge sa o faca, este categoric una.
Nu stiu daca intelegi.

In ceea ce priveste vinovatia,
Daca se simte cineva vinovat e f. probabil ca are motive sa se simta asa, si de obicei nu se simte nici pe jumatate din cat ar trebui.