|
#121
|
|||
|
|||
Ba eu fac deosebire. In schimb tu il contrazici direct pe Sf Ioan Damaschin.
Si modul in care o faci, ma face pe mine sa cred ca pentru tine tocmai asta e persoana, o categorie supranaturala ca un fel de surplus adaugat naturii, ca o substanta aparte fata de natura sa. Ceea ce NU e in acord cu invatatura parintilor. Bineinteles ca exista o diferenta intre persoana si natura, dar in gandirea parintilor ea seamana mai degraba cu distinctia intre esenta si existenta, de care vorbeam. In cazul ipostasului lui Hristos, unul si acelasi ipostas are si fire divina si fire umana avand insusirile firilor sale, necreat dupa dumnezeire, creat dupa umanitate. Dar e vorba de un singur ipostas, unul si acelasi. Aici se vede clar modul in care gandirea crestina transcende logica aristotelica a tertului exclus. Si apare clar distinctia esenta-existenta de care vorbeam. |
#122
|
|||
|
|||
Hai ca am mai auzit una: teoria lui Capy : teologii greci > teologii rusi > teologii romani.
Filetism in toata regula. |
#123
|
|||
|
|||
In evanghelia dupa Ioan sta scris : "Si Cuvantul trup S-a facut".
Cuvantul in greceste este "sarx", care inseamna "carne". Deci Cuvantul s-a facut carne, s-a facut trup. Nu a luat doar un trup pe care l-a manevrat din afara, ca un fel de invelis, de scoica. Ci a devenit trup, a devenit carne. S-a transformat in carne. |
#124
|
|||
|
|||
Citat:
|
#125
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
În primul rând Cuvântul în limba greacă este "Logos", ci nu "sarx". Al doilea, tâlcuirea acelor versete din Evanghelia după Ioan nu este cea dată de tine. Tâlcuirea este că Logosul (Cuvântul) nu "S-a transformat în carne", ci S-a Înomenit, adică a luat firea omenească. Așadar, din PreaSfânta Născătoare de Dumnezeu a luat pârga frământăturii noastre, trup însuflețit de suflet rațional și cugetător / rațional și înțelegător / rațional și mintal. De aceea este Dumnezeu și Om deopotrivă, fiindcă posedă simultan două firi (divină și umană). Așadar, prin Întruparea Sa de la Sf. Duh și din Fecioara Maria, Logosul întrepătrunde cu firea Sa divină, firea Sa umană și astfel unește cele două firi în unicul Său Ipostas (fără schimbare, fără amestecare, fără despărțire și fără împărțire). |
#126
|
|||
|
|||
Mai Capy, atata rea vointa si nesimtire de cata dai dovada rar am vazut.
Te legi de faptul ca am uitat sa precizez cuvantul "trup" in greceste e sarx. Cuvantul este Logos, dar trup e sarx, adica carne. Apoi eu NU am zis nicaieri ca in Hristos sunt 2 persoane unite intr-una. Am spus o singura persoana cu insusirile celor 2 firi, exact expresia sf Ioan Damaschin. Iar Cuvantul si-a impropriat firea omeneasca, nu doar a luat-o ca pe ceva exterior. Logosul NU doar se foloseste de un trup ca de un instrument, ci Logosul este trupul Sau. Vezi ce spune si par Ioan Ica despre asta. Asa ca mai slabeste-ma cu prostiile tale. Tu nu stii despre ce vorbesti. Folosesti definitii pe care le selectezi dupa bunul plac si imi pare rau sa o spun : nu te duce capul sa pricepi mai mult. Asa ca eu am terminat discutia asta cu tine. Vorbeste singur daca vrei. |
#127
|
||||
|
||||
Multe neclaritati, "dureri logice" apar pentru ca nu ne aprofundam cognitia, pentru ca nu ne straduim sa realizam corect analitico-sintetic ce sunt:
-"trupul" ca sa intelegem "trupescul" -"lumea" ca sa intelegem "lumescul" -"eul" ca sa intelegem "persoana"/"fiinta" - elementul de legatura dintre "om" si "divin" -"particularitatea"/"distinctivul" ca sa intelegem "ipostasul" - "mintea" ca sa intelegem ce este "intelegerea insasi"/"ratiunea". Dar pentru fiecare va veni un timp cand le va intelege pentru el insusi.
__________________
Last edited by florin.oltean75; 21.04.2015 at 20:56:41. |
#128
|
|||
|
|||
Căci ce poate fi mai mare decât ca Dumnezeu să se facă om? Și Cuvântul s-a făcut fără schimbare trup din Duhul cel Sfânt și din Maria Sfânta Pururea Fecioară Născătoarea de Dumnezeu. Și singurul iubitor de oameni se face mijlocitor între om și Dumnezeu , fiind zămislit în preacuratul pântece al Fecioarei, nu din voință sau din poftă sau din legătură bărbătească sau din naștere voluptuoasă, ci de la Duhul Sfânt și în chipul celei dintâi faceri a lui Adam. Și se face supus Tatălui, prin luarea firii noastre, vindecând neascultarea noastră și făcându-ni-se pildă de ascultare, în afară de care nu este cu putință să dobândim mântuire. (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica)
Căci unul este Hristos și una este persoana Lui, adică ipostasa. Și totuși are două firi, a Dumnezeirii și a omenirii Lui. Așadar, din Dumnezeire decurge în chip firesc slava care a fost comună fiecăreia din cele două firi din pricina identității ipostasei, iar din trup cele smerite, care sunt comune fiecăreia din cele două firi. Căci unul este și același cel care este aceasta și aceea, adică Dumnezeu și om, și ale aceluiași sunt atât cele ale Dumnezeirii cât și cele ale omenirii. Dumnezeirea săvârșea minunile, dar nu le săvârșea fără trup; trupul, însă, pe cele smerite, dar nu fără Dumnezeire, în timp ce trupul pătimea, Dumnezeirea era unită cu El, cu toate acestea rămânea impasibilă și săvârșea patimile cele mântuitoare. Și în timp ce Dumnezeirea Cuvântului lucra, sfânta Lui minte era unită cu ea, gândind și știind cele ce se săvârșeau. Așadar Dumnezeirea împărtășește corpului măririle sale proprii, dar ea nu participă patimilor trupului. Căci n-a suferit trupul Lui prin Dumnezeire așa după cum Dumnezeirea a lucrat prin trup. Trupul n-a fost decât un instrument al Dumnezeirii. Așadar, chiar dacă din primul moment al zămislirii n-a fost nici cea mai mică despărțire între cele două firi, ci faptele fiecăreia din cele două firi au fost continuu ale unei singure persoane, totuși cu nici un chip nu amestecăm pe acelea care s-au săvârșit în mod nedespărțit, ci cunoaștem din calitatea faptelor ale cărei din cele două firi este fiecare faptă. Prin urmare, Hristos lucrează potrivit fiecăreia din cele două firi ale lui și fiecare fire din cele două lucrează în El cu participarea celeilalte. Cuvântul, în virtutea stăpânirii și puterii Dumnezeirii, lucrează cele ce sunt ale Cuvântului, toate câte sunt domnești și împărătești. Iar corpul lucrează pe ale sale, potrivit voinței Cuvântului, care s-a unit cu el și căruia îi aparține. Corpul nu se mișcă spre efectele firești, nici nu se îndepărta și evita de la sine pe cele dureroase sau pe cele care veneau din afară, ci corpul lui lucra așa potrivit firii sale, prin faptul că voia Cuvântul și îngăduia în vederea mântuirii să pătimească aceasta și să săvârșească propriile sale activități pentru ca, prin faptele firii sale, să fie învederat adevărul. Dar după cum, în chip supraființial, a luat ființă născându-se din Fecioară, tot astfel lucrează și cele omenești mai presus de om, mergând cu picioare pământești pe apă nestatornică, nu pentru că apa s-a prefăcut în pământ, ci pentru că, prin puterea suprafirească a Dumnezeirii Lui, apa și-a pierdut calitatea ei de a mai curge și n-a cedat greutății picioarelor materiale. Nu săvârșea în chip omenesc pe cele omenești, căci nu era numai om, ci și Dumnezeu. Pentru aceea și patimile Lui sunt de viață făcătoare și mântuitoare. Și nici nu lucra în chip dumnezeiesc pe cele dumnezeiești, căci nu era numai Dumnezeu, ci și om. Pentru aceea săvârșea minunile prin pipăit, prin cuvânt și prin cele asemenea. (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica) Hristos lucrează potrivit fiecăreia din cele două firi ale Lui, și: fiecare din cele două firi lucrează în Hristos cu participarea celeilalte. Prin urmare firea dumnezeiască participă corpului care lucrează, prin faptul că prin bunăvoința voinței dumnezeiești i se îngăduie să sufere și să facă cele ale Sale și prin faptul că activitatea trupului este negreșit mântuitoare. Aceasta din urmă nu este opera activității omenești, ci a celei dumnezeiești. Trupul participă la Dumnezeirea Cuvântului, care lucrează, pentru că săvârșește lucrările cele dumnezeiești prin corp ca printr-un instrument și pentru că unul este cel care lucrează atât dumnezeiește cât și omenește în același timp. (Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica) Last edited by Capy; 21.04.2015 at 21:46:05. |
#129
|
|||
|
|||
Citat:
Numele lui si esenta lui este "Eu sunt". De aceea, daca la oameni sau la alte creaturi putem spune ca este un anume lucru, este "aceasta" sau este "aceea", la Dumnezeu nu putem spune asta fiindca "El este pur si simplu", fara nici o adaugire. A trebuit sa rumeg un pic la ideea ta, dar in final, da, iti dau dreptate. |
#130
|
||||
|
||||
Citat:
"Daca cineva nu marturiseste ca cel care a suferit in carne este Cuvantul lui Dumnezeu, ca El a gustat moartea in carne, ca a fost intaiul nascut dintre morti (Col 1:18), incat ca Dumnezeu este atat viata cat si datatorul de viata, sa fie anatema" Sursa: http://patristica.net/denzinger/#n100 Deci, Dumnezeu a suferit si a gustat moartea, potrivit Hotararilor Sinoadelor Ecumenice si talcuirilor Sfintilor. Iar cei care persista cu obstinatie in eroare, chiar si dupa ce au fost confruntati cu sursele credintei noastre, sunt eretici afurisiti de Sfintele Sinoade si, cazand chiar prin aceasta de la comuniunea Bisericii, sunt sectanti. Ei interpreteaza Scriptura dupa ureche. Nu numai ca Dumnezeu a suferit si a murit pe Cruce, dar suferinta Lui a fost teribila, nedepasita de nicio alta suferinta. Aceasta nu atat din cauza lucrurilor care au provocat suferinta, fiindca poate am putea gasi, in alte cazuri, agenti cauzatori ai suferintei mai mari in intensitate ori durata decat in cazul patimilor Domnului nostru, ci din cauza ca trupul Sau era perfect. Muschii Sai erau perfecti. Pielea Sa era perfecta. Nervii Sai erau perfecti, ei transmiteau durerea cu mai mare iuteala si acuratete decat in cazul bolnavilor, batranilor sau pur si simplu al oamenilor obisnuiti. O lovitura de bici sau un cui infipt in Preasfantul Trup a fost resimtita de DumnezeulOm mai intens decat aceeasi lovitura de bici sau acelasi cui infipt ar fi fost resimtit de un diabetic, de un betiv, de un uremic sau pur si simplu de un varstnic ori chiar de un om de varsta lui Cristos, aparent sanatos.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com Last edited by Mihnea Dragomir; 23.05.2015 at 10:53:43. |
|