Dumnezeu, Patrie, Famile

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

INTOLERANŢĂ

Vorba care vine de la cel care compara femeile cu gorilele.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PATRIOTISMUL

[TINERI PENTRU ROMANIA]

AŞTEPTARE
de Octavian Goga

Sat din margine de codru,
Răsfirat sfios în vale,
Tot mai jalnic cade-amurgul
Peste straşinile tale!
Frunza plopilor pe plaiuri,
Ochii stelelor pe creste,
Roua firelor de iarbă
Plâng duioasa ta poveste.

Ursitoare rele scris-au
Toţi voinicii să te lasă,
Şi-au orânduit să fie
Un pribeag în orice casă,
Azi, de cântece şi glume
Toată vatra ta-i orfană,
Şi-i atât prisos de jale
În micuţa ta poiană. […]

Mor azi cântecele-n pragul
Nopţilor la şezătoare,
Şi de feţi-frumoşi uitată,
Mândra Cosânzeană moare.
Azi voinici cu zmeii în luptă
Zare nu mai înspăimântă,
Şi pe pajiştea-nflorită
Niciun cântăreţ nu cântă.

Tot mai ostenită-i doina
Fluierului de la munte,
Tot mai părăsite-s astăzi
Bietele piscuri cărunte.
Doar arare, câteodată,
Vreun rătăcitor, departe,
Satului pierdut în umbră
Mai trimite câte-o carte.

Salba de căsuţe albe
Se-nsenin-atunci deodată,
La podmol, în fapt de seară,
Toată lumea-i adunată,
Şi, prin ochelarii umezi,
Spune popa din scrisoare,
Pân’ ce luminează luna
Fruntea celor arşi de soare.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

ISTORIE ŞI PATRIOTISM

-I-

Poate fi spectacol mai surprinzător ca acela al Poporului nostru luptând pentru viaţa sa după ce s-a lipsit singur de cele mai bune mijloace de apărare? Ne era necesară o administrare mai bună a patrimoniului şi o cultivare mai puternică a patriotismului. Nu am făcut nimic din toate astea. Puţini au procedat ca noi. Cu trecerea timpului pericolele la care ne expunem se înmulţesc. E nevoie de un program de protejare a fiinţei noastre naţionale.

Toţi ar trebui să medităm la ce spunea Montesquieu: „Unele Popoare au căzut [...] în ruină şi servitute pentru că s-au neglijat pe ele însele.” Să ne neglijăm pe noi înşine înseamnă înainte de toate s-o rupem cu istoria, cu strămoşii, cu sursa întremătoare a virtuţilor noastre şi cu efortul continuu de realizare a idealului naţional.

-II-

Istoria nu păstrează trecutul în stare de materie inertă, sterilă. Ea păstrează şi transmite viaţa, ea e un multiplicator al forţelor. Prin ea virtuţile şi energiile înaintaşilor se adaugă virtuţilor şi energiilor celor vii. Fără istorie am păstra în sufletele şi minţile noastre tendinţe vagi, vestigii aproape informe ale vieţii şi eroismului de odinioară. Moştenirea trecutului s-ar rezuma astfel doar la patrimoniul material. Istoria e trecut şi tradiţie adunate şi condensate. Toată comoara pe care ea a strâns-o o oferă minţilor noastre şi ne face stăpâni pe patrimoniul nostru spiritual. Datorită ei la transmiterea patrimoniului material se adaugă transmiterea sufletului.

Istoria face conştiinţă, ideal şi voinţă din ceea ce nu era decât vestigiu aproape şters, tendinţă sau instinct. Ea ne stimulează eroismul, trezeşte în noi întreaga virtute ereditară şi impune conştiiţelor noastre voinţa strămoşilor. Într-adevăr, prin idealul pe care-l menţine, prin viziunea pe care ne-o dă asupra ţelului colectiv, istoria ne asigură continuitatea generaţiilor.

-III-

Omul nu dă forţă faptelor sale decât dacă le leagă unele de altele ca pe verigile unui lanţ. Dar aceasta nu se poate realiza decât printr-o gândire directoare, printr-un ideal ce cuprinde întregul plan al unei vieţi. Un Popor nu are unitate şi vigoare fără continuitate în acţiunea generaţiilor. Sarcina unui Popor e de a-şi închide activităţile în tiparele sau formele care-i sunt specifice şi de a face ca aceia care au fost să arate calea de urmat celor ce sunt.

Dar cum să nu vezi rolul istoriei? În efortul generaţiilor spre acelaşi ţel, ea păstrează viziunea ţelului şi gândirea directoare, idealul, ea dezvăluie cum s-a dezvoltat trecutul. Din ansamblul faptelor strămoşilor, din hotărârile lor, din atitudinile lor în familie, în muncă şi în momente grave, se degajă o gândire, o intenţie continuă, care e tradiţia. Istoria îşi însuşeşte această gândire, o aduce în sufletele tuturor, ea crează lumina şi forţa care ordonează activităţile nenumărate ale unui Popor spre împlinirea destinului său.

-IV-

Cultivarea patriotismului e o acţiune îndelungată şi grea, e constant o gigantică luptă între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Există printre noi oameni care se tem ca de o calamitate de revenirea la viaţă a sentimentului naţional. Patriotismul atinge toate anarhiile, toate formele de egoism. În ochii dezrădăcinaţilor şi apaticilor promotorii patriotismului vor apărea întotdeauna ca persoane supărătoare, inoportune. Datoria noastră e să acceptăm acestă luptă şi să punem Naţiunea, Ţara mai presus de orice. Cauza patriotismului va trebui să dispună de destulă constanţă şi de destulă forţă pentru a înfrânge inerţia şi interesele meschine .

Pentru a ne decide să facem acest efort să ne reamintim ce responsabilităţi avem. Facem parte dintr-o frăţie românească. Pentru românii de pretutindeni România e Patria de suflet. Noi le susţinem voinţa de a-şi păstra identitatea românească. Tresăririle noastre de mândrie le dau curaj. Lipsa noastră de reacţie la rău îi lasă fără speranţă.

Popescu Angela

https://luminapentrucandeladinsuflet...eamna-a-ierta/

Acum mi-am dat seama.

Acest thread este o mare reclama pentru "Comunismul Religios".

Cine mai erau patrioti pana la sange, si voiau sa fie cat mai independenti de toata lumea? Dap, comunistii. Numai ca in cazul acesta, este incurajata si religia.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SĂ NE ÎNVĂŢĂM COPIII

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

ISTORIE ŞI PATRIOTISM

-I- (text satanist, antihristic)

Poate fi spectacol mai surprinzător ca acela al Poporului nostru luptând pentru viaţa sa după ce s-a lipsit singur de cele mai bune mijloace de apărare? Ne era necesară o administrare mai bună a patrimoniului şi o cultivare mai puternică a patriotismului. Nu am făcut nimic din toate astea. Puţini au procedat ca noi. Cu trecerea timpului pericolele la care ne expunem se înmulţesc. E nevoie de un program de protejare a fiinţei noastre naţionale.

Toţi ar trebui să medităm la ce spunea Montesquieu: Unele Popoare au căzut [...] în ruină şi servitute pentru că s-au neglijat pe ele însele. Să ne neglijăm pe noi înşine înseamnă înainte de toate s-o rupem cu istoria, cu strămoşii, cu sursa întremătoare a virtuţilor noastre şi cu efortul continuu de realizare a idealului naţional.

IUBIRE ŞI ÎMPĂRĂŢIE

Antitext satanist, antitext antihristic :

Creştinii nu vor spectacole, nu vor lucruri surprinzătoare, fiindcă durerea necredinţei şi materialismul oamenilor îi dor îndeajuns de mult. Războiul contra începătoriilor şi stăpâniilor, domniilor întunericul, adică dracii, pe care creştinul îl poartă zilnic, e prea dezastruos, ca să aibe timp şi de altceva.
Poporul lui Dumnezeu, nu are steag, nu are imn, nu are motto, nici deviză, nu poate trăda, şi nu poate fi trădat, Poporul lui Dumnezeu, Cetăţenii Împărăţiei Cerurilor, Biruitorii, nu se tem de moartea materiei trupului lor. Ei doar cred şi iubesc. Le e deajuns să mute munţii. Fizici şi munţii patimilor lor, ca să se sfinţească.
Poporul lui Dumnezeu, nu are nevoie de apărare a celor materiale, oricum sunt muritoare. Patrimoniul creştinului e în ceruri, căci acolo unde e inima ta, acolo-i şi comoara ta.
Mulţi se numesc creştini, dar ce puţini creştini sunt... Ce mult materialism, ce multă erezie, ce puţină încredere, ce puţină ascultare, ce mare-i depărtarea oamenilor de iubirea incomensurabilă a lui Dumnezeu.
Cu trecerea timpului suntem mai aproape sau mai departe de Împărăţia lui Dumnezeu, de iubirea faţă de toţi oamenii şi de mântuire.
Fiinţa noastră nu este naţională, nu poate fi, căci pentru Dumnezeu, naţiunea unei limbi e doar o ceată, din marea turmă a gândirii Noului Testament, a sfinţilor, a biruitorilor. Lui Dumnezeu nu-i pasă că eşti român, neamţ, rus, american, vrea să fi creştin, vrea să fi mulţumit cu ţara în care te-ai născut şi nimic să nu pui mai sus în inima şi viaţa ta, decât creştinismul, cel nestricat de secole, cel viu şi blând şi luminos, cel puternic şi smerit, cel limpede şi responsabil, creştinismul ortodox.

Toţi ar trebui să medităm la ce spunea Hristos: "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu.
13 Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.
14 Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.
15 De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.
16 Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu.
17 Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unul pe altul.
18 Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte."

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-II- (text satanist, antihristic)

Istoria nu păstrează trecutul în stare de materie inertă, sterilă. Ea păstrează şi transmite viaţa, ea e un multiplicator al forţelor. Prin ea virtuţile şi energiile înaintaşilor se adaugă virtuţilor şi energiilor celor vii. Fără istorie am păstra în sufletele şi minţile noastre tendinţe vagi, vestigii aproape informe ale vieţii şi eroismului de odinioară. Moştenirea trecutului s-ar rezuma astfel doar la patrimoniul material. Istoria e trecut şi tradiţie adunate şi condensate. Toată comoara pe care ea a strâns-o o oferă minţilor noastre şi ne face stăpâni pe patrimoniul nostru spiritual. Datorită ei la transmiterea patrimoniului material se adaugă transmiterea sufletului.

Istoria face conştiinţă, ideal şi voinţă din ceea ce nu era decât vestigiu aproape şters, tendinţă sau instinct. Ea ne stimulează eroismul, trezeşte în noi întreaga virtute ereditară şi impune conştiiţelor noastre voinţa strămoşilor. Într-adevăr, prin idealul pe care-l menţine, prin viziunea pe care ne-o dă asupra ţelului colectiv, istoria ne asigură continuitatea generaţiilor.

Antitext satanist, antitext antihristic:

Hristos a venit la plinirea vremii. Adică în timpul ISTORIC PERFECT, pentru omenire, umanitate, să-L primească, să-L înţeleagă, să-L accepte, să-L trăiască, ca să se mântuiască. Nu a forţat mâna oamenilor, nici a pregătirii lor, a aşteptat peste 5500 de ani, de la facerea lumii, ca omenirea să fie pregătită să-L primească, să ne arate drumul spre mântuire, El Mântuitor fiind şi arătânduni-l, ca să fim iarăşi în fericirea veşnică, de data asta, fără ispitiri, căci îndumnezeirea prin energiile şi harul necreate, le cunoaştem deja prea bine.

Înaintaşii noştrii, Sfinţii, ne-au arătat că se poate, mântuirea e personală, diferită, colorată, pentru vieţile diverse ale oamenilor, e unică la fiecare, dar temeliile mântuirii la fiecare, sunt aceleaşi, piatra cea din capul unghiului, Hristos, pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii.
Fărăr dovada sfinţirii lor, am păstra în sufletele şi minţile noastre, tendinţe vagi, pierderea timpului, ca toate celelalte religii ale oamenilor, sortite pieirii şi ruinei, lipsite fiind de Hristos.
Sfinţii şi Martirii, sunt adevăraţii eroi, care nu au luat arma în mâini şi nu au apărat un trup oricum muritor, urând şi ucigând pe alţii, sub orice motiv.
Comoara şi patrimoniul nostru sunt Sfânta Biblie, Sfinţii Părinţi, sunt săracii, care pururea îi avem cu noi, ei ne sunt cheile spre Ceruri, Sfintele Sinoade, Sfintele Canoane, ei ne sunt poarta, ei sunt Hristos, prin ei, deci prin Hristos, întrăm în nemurire, în fericirea cea mai presus de minte.
Datorită lor, suntem azi aici, datorită sfinţilor, nu datorită criminialilor din armatele fiecărei politici şi fiecărei opere lipsite de iubire şi de Dumnezeu, de-a lungul secolelor.

Istoria este conştiinţă, ideal, voinţă, din ceea ce nu era decât păgânism şi minciună a barbarilor. Ea ne stimulează sfinţenia, trezeşte în noi întreaga virtute ereditară, şi arată spre alegere conştiinţelor noastre, voinţa lui Dumnezeu prin sfinţii Lui. Într-adevăr, prin idealul pe care-l menţinem şi e tot mai fragil pentru mulţi, prin misiunea pe care ne-o dă asupra ţelului colectiv, istoria ne asigură continuitatea sfinţeniei.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-III- (text antihristic, text satanist)

Omul nu dă forţă faptelor sale decât dacă le leagă unele de altele ca pe verigile unui lanţ. Dar aceasta nu se poate realiza decât printr-o gândire directoare, printr-un ideal ce cuprinde întregul plan al unei vieţi. Un Popor nu are unitate şi vigoare fără continuitate în acţiunea generaţiilor. Sarcina unui Popor e de a-şi închide activităţile în tiparele sau formele care-i sunt specifice şi de a face ca aceia care au fost să arate calea de urmat celor ce sunt.

Dar cum să nu vezi rolul istoriei? În efortul generaţiilor spre acelaşi ţel, ea păstrează viziunea ţelului şi gândirea directoare, idealul, ea dezvăluie cum s-a dezvoltat trecutul. Din ansamblul faptelor strămoşilor, din hotărârile lor, din atitudinile lor în familie, în muncă şi în momente grave, se degajă o gândire, o intenţie continuă, care e tradiţia. Istoria îşi însuşeşte această gândire, o aduce în sufletele tuturor, ea crează lumina şi forţa care ordonează activităţile nenumărate ale unui Popor spre împlinirea destinului său.

Antitext antihristic, antitext satanist:

Dumnezeu, nu omul, dă forţă faptelor creştinului, iubitorului, legându-le unele de altele spre veşnicie, şi exemplu oamenilor. "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor". Dar aceasta nu se poate realiza, decât prin conclucrarea cu pronia lui Dumnezeu, prin liberul nostru albitru, dat nouă încă din Rai, şi prin voinţei noastre în lucrarea şi săvârşirea a tot binele, acestea sunt roadele pe care le căuta Hristos la smochinul cel neroditor. Să rodim în orice vreme, căci puterea nu e a noastră şi nu e de la noi.
Poporul lui Dumnezeu, nu are unitate şi vigoare, fără continuitate în acţiunea faptelor sfinţeniei, la fiecare generaţie. Sarcina poporului lui Dumnezeu este de a fi exemple, de a se face vase ale lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu vrea să încalce libertatea noastră, este de a-şi deschide activităţile în tiparele cât mai multor oameni cu putinţă, şi a face ca aceia care au fost, să arate calea de urmat celor ce sunt.

Dar cum să nu vezi faptele sfinţeniei în istorie? Sfinţii Părinţi sunt covârşitori în iubirea lor. În efortul lor, spre acelaşi ţel, Împărăţia Cerurilor, ea păstrează misiunea Evangheliei şi gândirea directoare, mântuirea, ea dezvăluie tot ce trebuie şi încă mult mai mult, oricărui om vrea să primească să fie creştin. Din ansamblul Vieţilor Sfinţilor, din hotărârile lor, din atitudinile lor în familie, în virtuţi şi în momente grave, se arată gândirea îndumnezeită, intenţia continuă spre Împărăţia Cerurilor. Creştinismul, în istorie, îşi însuşeşte această gândire, o aduce în sufletele tuturor, care o vor primi, ea primeşte Lumina şi forţa necesară care ordonează activităţile Popporului lui Dumnezeu, spre împlinirea chemării sale.

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

-IV- (text antihristic, text satanist)

Cultivarea patriotismului e o acţiune îndelungată şi grea, e constant o gigantică luptă între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Există printre noi oameni care se tem ca de o calamitate de revenirea la viaţă a sentimentului naţional. Patriotismul atinge toate anarhiile, toate formele de egoism. În ochii dezrădăcinaţilor şi apaticilor promotorii patriotismului vor apărea întotdeauna ca persoane supărătoare, inoportune. Datoria noastră e să acceptăm acestă luptă şi să punem Naţiunea, Ţara mai presus de orice. Cauza patriotismului va trebui să dispună de destulă constanţă şi de destulă forţă pentru a înfrânge inerţia şi interesele meschine .

Pentru a ne decide să facem acest efort să ne reamintim ce responsabilităţi avem. Facem parte dintr-o frăţie românească. Pentru românii de pretutindeni România e Patria de suflet. Noi le susţinem voinţa de a-şi păstra identitatea românească. Tresăririle noastre de mândrie le dau curaj. Lipsa noastră de reacţie la rău îi lasă fără speranţă.

Popescu Angela

Antitext antihristic, antitext satanist:

Trăirea creştinismului e o acţiune îndelungată şi grea, e constant o gigantică luptă între bine şi rău, între adevăr şi minciună. Existe printre noi mulţi oameni, care se tem de credinţa lor, se îndoiesc, îşi slăbesc iubirea, şi înlocuiesc binele şi tot felul de iluzii şi minciuni, precum naţionalismul, patriotismul sau alte fapte urâte şi blestemate de Dumnezeu şi ucigaşe de om. În ochii dezrădăcinaţilor de Hristos, şi apaticilor de mântuire, promotorii sfinţeniei, vor apărea întotdeauna ca persoane supărătoare, inoportune. Datoria creştinilor, este de a accepta provocarea de-a iubi pe toţi oamenii, cu blândeţe cu voioşie, chiar dacă ne pun pistolul la tâmplă şi ne ameninţă, ştim că dacă ne vor ucide, ne vom reuni cu Hristos, ce bucurie mai mare are creştinul, alta decât moartea trupului muritor? Drumul lui către Hristos, va lua sfârşit, mai ales Sfânt Mucenic fiind, el pune Împărăţia Cerurilor şi Sfânta Treime, mai presus de orice.
Cauza mântuirii, va trebui să dispună de multă constanţă, de un program al mântuirii, făcut de fiecare pentru el, prin duhovnic şi scrierile Părinţilor, în acord cu Biblia, să dispună de destulă forţă, pentru a înfrânge inerţie şi interesele meschine ale demonilor.

Pentru a ne decide să rămânem constanţi, în acest efort, să ne reamintim ce responsabilităţi avem. Facem parte, prin Botez, din Poporul lui Dumnezeu. Pentru noi, creştinii de pretutindeni, Împărăţia Cerurilor, e Patria de suflet. Noi ne susţinem unii pe alţii pentru a putea ajunge acolo, cu fraţii noştrii, care ne aşteaptă nevăzut, zâmbind la biruinţele noastre sau întristaţi la căderile noastre.
Tresăririle noastre de smerenie le dau curaj în rugăciunea pentru noi. Lipsa noastră de reacţie la rău, îi lasă în neputinţa de a ne ajuta, fără să dorim să primim ajutorul lor.

Igor Paslusnik

[TINERI PENTRU ROMANIA]