Să nu fii o povară pentru viitoarea ta soție / viitorul tău soț !

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de fallen

Si stiti unde se ajunge? In cele din urma esti nevoit sa renunti la activitatea care o faceau cu atata pasiune,

Pai daca activitatea care o faceai cu pasiune era cariera, poti sa scurtezi
durata pregatirii si sa intrii in cariera respectiva cu cele invatate pana atunci.
Si asa faci si bani de pe urma pasiunii tale si valorifici timpul pierdut cu
pregatirea.

[fallen]

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai daca activitatea care o faceai cu pasiune era cariera, poti sa scurtezi
durata pregatirii si sa intrii in cariera respectiva cu cele invatate pana atunci.
Si asa faci si bani de pe urma pasiunii tale si valorifici timpul pierdut cu
pregatirea.

Ar fi bine, dar uite ca nu e chiar asa :) . ( daca esti medic rezident, de ex, crezi ca pui capat rezidentiatului si iti deschizi cabinet de specialitatae cand consideri tu ca ai invatat destul :D ?)

Ca sa-i raspund si Sophiei, daca ai studiat medicina nu e musai ca ai automat si cabinet, si salariu, si castigi tu toti banii pe care ii dau clientii :)...
Sunt sanse foarte mari ca primii n ani de cariera sa fii nevoit sa faci voluntariat sau munca necalificata ( sa stergi mese, sa stergi pe jos, etc), pe bani putini evident. Pna cand ? Pana cand la un moment dat poate cedezi, fie ca nu mai ai tu rabdare, fie ca te imping si ceilalti, si renunti si incerci sa cauti altceva, orice din care ai putea castiga putin mai bine, chiar si sofer de taxi...

Ganditi-va si la rezidentii nostri ( cei care termina medicina umana), ce ii asteapta : 5-6 ani de aproape voluntariat, salariu minim sau putin peste, daca au ocazia si au de la cine, acolo unde nimeresc, sa invete ceva, bine, daca nu...e timp pierdut, unde mai pui ca nu e musai sa gaseasca loc la specializarea care le-ar placea si sa mearga la alta cu care sa constate ca nu se inteleg neam; si apoi, la sfarsitul acestor ani, ce-i asteapta ??? Nici o garantie ca vr avea un post asigurat ! Cati nu sunt care sunt nevoiti ie sa renunte la rezidentiat, fie dupa ce-l termina sa se reorienteze spre industria farmaceutica, cel mai frecvent? Cunosc destui care dupa rezidentiat au petrecut ani buni in aceasta forma de comert, sau in structuri ale statului ( directia sanitara), inclusiv medicul cu care o sa nasc eu,, pna au gasit posturi pe specializarea lor sau si-au deschis cmi, acolo unde se poate...mare lucru mi se pare ca nu au renuntat la " prima dragoste"si au avut rabdare atatia ani...insa cei mai multi, nu au mai revenit...unii au nimerit bine si au facut cariera in domeniile in care s-au reorientat, de obicei in vanzari, altii...ori nu au avut talent, ori nu au avut noroc, si au mers din prost in mai prost...ca iarasi nu e musai nici daca ai tu o afacere a ta personala, sa-ti mearga intotdeauna bine, si nici celui pentru care lucrezi, si daca lui nu-i merge, clar ca nici tie...

[fallen]

PS : citind mesajul lui Johny, ma apuca asa o nostalgie...are dreptate omul, asa e ...
Mergand una din weekendurile trecute pe o strada la mine in cartier, pana la hipermarket, intr-o dupaamiaza frumoasa de sambata sau duminca, am vazut la fiecare scara de bloc, pe cate o banca, cate in batran singur...la ultima banca erau doua babe, stateau impreuna. Cand m-am intors de la market, li se alaturase si unul din batrani. M-am bucurat. Insa primul mos, din capul strazii, era tot singur pe banca lui...cine stie, poate ar fi putut merge si dansul la ceilalti, dar nu a vrut, a preferat sa stea acolo singur ? Oricum mi-a inspirat mila si totodata...poate teama ?
Asa vedeam si pe sosele, pe la tara, la unele port cate 2-3 persoane adunate, dar la altele, cate una singura privind la drum....( si asta acuma, vara, oare iarna ce-or face ???)

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Ar fi bine, dar uite ca nu e chiar asa :) . ( daca esti medic rezident, de ex, crezi ca pui capat rezidentiatului si iti deschizi cabinet de specialitatae cand consideri tu ca ai invatat destul :D ?)

Ca sa-i raspund si Sophiei, daca ai studiat medicina nu e musai ca ai automat si cabinet, si salariu, si castigi tu toti banii pe care ii dau clientii :)...
Sunt sanse foarte mari ca primii n ani de cariera sa fii nevoit sa faci voluntariat sau munca necalificata ( sa stergi mese, sa stergi pe jos, etc), pe bani putini evident. Pna cand ? Pana cand la un moment dat poate cedezi, fie ca nu mai ai tu rabdare, fie ca te imping si ceilalti, si renunti si incerci sa cauti altceva, orice din care ai putea castiga putin mai bine, chiar si sofer de taxi...

Ganditi-va si la rezidentii nostri ( cei care termina medicina umana), ce ii asteapta : 5-6 ani de aproape voluntariat, salariu minim sau putin peste, daca au ocazia si au de la cine, acolo unde nimeresc, sa invete ceva, bine, daca nu...e timp pierdut, unde mai pui ca nu e musai sa gaseasca loc la specializarea care le-ar placea si sa mearga la alta cu care sa constate ca nu se inteleg neam; si apoi, la sfarsitul acestor ani, ce-i asteapta ??? Nici o garantie ca vr avea un post asigurat ! Cati nu sunt care sunt nevoiti ie sa renunte la rezidentiat, fie dupa ce-l termina sa se reorienteze spre industria farmaceutica, cel mai frecvent? Cunosc destui care dupa rezidentiat au petrecut ani buni in aceasta forma de comert, sau in structuri ale statului ( directia sanitara), inclusiv medicul cu care o sa nasc eu,, pna au gasit posturi pe specializarea lor sau si-au deschis cmi, acolo unde se poate...mare lucru mi se pare ca nu au renuntat la " prima dragoste"si au avut rabdare atatia ani...insa cei mai multi, nu au mai revenit...unii au nimerit bine si au facut cariera in domeniile in care s-au reorientat, de obicei in vanzari, altii...ori nu au avut talent, ori nu au avut noroc, si au mers din prost in mai prost...ca iarasi nu e musai nici daca ai tu o afacere a ta personala, sa-ti mearga intotdeauna bine, si nici celui pentru care lucrezi, si daca lui nu-i merge, clar ca nici tie...

Chestiile astea trebuie sa le stii cat de cat inainte de a candida la medicina.
De fapt, nu exista meserie in sistemul capitalist care sa nu aiba o doza de risc vs. angajare/salariu.
Sigur, riscurile difera, si de asta e bine sa te gandesti bine inainte de a te angajat la ceva anume.

Majoritatea insa cred ca pleaca de la premiza "mi-ar place sa.." si cred ca realitatea se va plia pe dorintele lor.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Chestiile astea trebuie sa le stii cat de cat inainte de a candida la medicina.
De fapt, nu exista meserie in sistemul capitalist care sa nu aiba o doza de risc vs. angajare/salariu.
Sigur, riscurile difera, si de asta e bine sa te gandesti bine inainte de a te angajat la ceva anume.

Majoritatea insa cred ca pleaca de la premiza "mi-ar place sa.." si cred ca realitatea se va plia pe dorintele lor.

Culmea e ca nici chiar familiile nu se gandesc la aspectele astea...in fudulia lor se bucura ca au copil la medicina, sau ca prietena/prietenul baiatului/fetei e student la medicina, ca nici nu se mai gandesc cati ani va trebui sa ii sustina financiar, ba chiar au impresia ca din prima zi cum va obtine licenta va face prima spaga ( substantiala, la vreo 100 de lei, daca nu de euro, nu asa cate 5-10 lei, ca aia poate-i faci si-n facultate, daca impingi pe cineva cu caruciorul, dar ii mananci tu, nu-i duci acasa...).....

Si intr-adevar in orice meserie exista un risc, sa nu-ti gasesti de lucru sau sa ramai somer...fie ca nu te descurci, fie ca asa se intampla, nu merge treaba acolo unde te angajezi, sau merge o vreme chiar bine dupa care se strica, si nu din vina ta, evident.,,sau te imbolnavesti si nu mai poti lucra, si atunci nu devii automat o povara pentru familia ta ???
( daca ramai somer, nu mai aduci nici un ban, ajutorul de somaj e o chestie foarte relativa,'care in putine cazuri de " disponibilizare" chiar ti se ofera, in majoritatea fiind tu silit sa iti semnezi demisia, iar concediul medical este o suma derizorie, 75-85% din sal minim pe economie ( de obicei); ori o famile are intotdeauna cheltuieli si nevoi mai mari; chiar si numai cu utilitatile, daca are locuinta proprietate personala, sau chiar daca sta cu parinti ( eu cand stateam cu ai mei in 4 camere, eram 5 insi, doar eu si mama lucram si aveam intretinerea cca 500 lei, eu castigam 700 si mama undeva tot pe acolo)i; daca nu, fie stai cu chirie ( 100-200 euro, sau mai mult), fie ai credit si rate la banca, care din cate am vazut ajung tot pe la 200-250 euro...si daca cumva ai fost " disponibilizat" pe motiv ca ai dezvotat o afectiune medicala incompatibila cu jobul, si nu mai dai randament ( fie o hernie de disc, sau hipertensiune,cauzate de efort fizic intens, fie alte afectiuni cauzate de stres, fizice sau psiho-somatice), nu stiu cum te poti " forta" sa le depasesti, pt ca fizic e imposibil, ca sa nu pieri, tu si ai tai, mai ales daca ai apucat sa te casatoreti si sa ai copii, care se bazau pe jobul si pe banii castigati de tine, ca si cap de familie ( tata sau mama)....