Modele de neiertare

[AlinB]

În prealabil postat de fallen

Nici eu nu pot sa mai iert.
Nici daca isi cer scuze, nici daca imi aduc flori sau bomboane...nici cand imi multumesc, nu pot sa spun ca imi face vreo placere ...
Uneori mai uit; cand cineva apropiat ma jigneste sau imi face rau, si nu recunoaste si nu se scuza pt ca sustine ca eu am gresit, ei bine il pot ierta""( aparent) si uita pe moment ofensa, abia in momentul cand uita si el sau iarta greseala facuta de mine si revine la sentimente mai bune, nu mai are nimic de reprosat, eventual are chiar vorbe de apreciere.
Mai sunt si alti care nu vb urat, jignesc, etc, sunt diplomati, si au numai vb de apreciere la adresa ta, dar indirect realizezi ca iti fac rau ( te abuzeaza si profita de tine, chiar daca pe fata te " pup"...). Nici pe astia nu pot sa spum ca ii iert pt raul si abuzul care mi-l fac...
Nu stiu ce as mai putea sa fac in sitiatia ata. N-am nici cea mai mica dorinta sa incrc macar sa iert. Stiu ca mi-e inchisa imparatia lui Dumnezeu, chiar nu stiu de unde atata ipocrizie sa-i mai cer inca ajutorul...atata vreme cat eu nu mai am nici cea mai mica dispozitie sa ajut pe altii ...
Da poate ca sa ceri ajutor pt tine e o chestie bazica de supravietuire, si de disperare de cauza, adica nu te mai gandesti ca poate nu meriti pt ca ar fi un gest sinucigas, nu ti'ar mai ramane nicio speranta daca ai ajunge la concluzia ca nu te mai poate ajuta nici macar Dumnezeu pt ca esti prea rau si prea pacatos....

Ba speranta este.
Uite: "Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi ....".

Deci Dumnezeu nu zice "nu te iert si basta". Zice "te iert, iarta si tu. Nu ierti, nu te iert".

Deci ai un instrument de supravietuire foarte la indemana, si ala e iertarea ta.
O acorzi, o primesti. Nu o acorzi, o pierzi si este un gest pur si simplu sinucigas.

Nu mandria e de vina cum zice Oaia, ci ura.

Omul uracios se judeca cu la fel de multa asprime cum judeca si pe altii. Si nu doar judeca. Ci si uraste. Asa cum ii uraste pe ei, se uraste si pe sine. Cum ii osandeste pe ceilalti la moarte, asa se osandeste si pe sine.

Este exact ce i s-a intamplat si lui Iuda - s-a judecat pe sine, s-a aflat vinovat si s-a osandit la moarte.

Petru in schimb, desi a facut acelasi lucru, s-a aflat pe sine vinovat de tradare, avand exercitiul iertarii din judecata cu altii, in loc sa se plece spre osandirea de sine, s-a aplecat spre pocainta si nadejdea iertarii.

Practic, e o ipocrizie ca in ecutia "ura de altii -> ura de sine -> moarte" sa cerem lui Dumnezeu sa intervina si sa rupa ceea ce noi cu buna stiinta facem rau.

E ca si cand ai spune "da, fumez, dar Dumnezeu o sa intervina sa nu fac cancer".

Gresit, ai sa faci pana la urma. Nu maine poate, dar se va intampla cu siguranta.

Poate nu vei muri chiar de cancer, poate o boala aparent fara legatura directa cu fumatul, dar poti fi sigur ca fumatul a avut si el un rol la subminare sanatatii tale, fie ea rapusa si de alta boala.

Deci vrei sa fii santoasa? Renunta la fumat.
Renunta la osandirea celorlalti, inlocuieste ura cu iertarea daca vrei sa-ti salvezi sufletul nu spera cu ipocrizie ca facand raul, sa-ti fie bine.