Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Cinstind „nunta cinstită şi patul neîntinat”, Biserica condamnă relaţiile premaritale şi în afara căsătoriei, considerându-le păcate. „Desfrânarea nu poate fi socotită căsătorie, scrie Sfântul Vasile cel Mare, şi nici chiar începutul ei.” Bărbatul care întreţine relaţii sexuale cu o femeie, chiar dacă această persoană este logodnica lui, nu are dreptul să fie ridicat la treapta preoţiei (Regula 68 a Sfântului Vasile cel Mare).
Drept consecinţe ale relaţiilor premaritale sunt sarcinile pierdute, naşterea pruncilor morţi, copiii cu handicap, destrămarea căsniciei.
Ceea ce i se poate trece cu vederea unui necredincios nu i se poate ierta unei persoane credincioase: cui i se dă mult, i se cere mult. De obicei, cei care nu se păstrează curaţi până la căsătorie nu reuşesc să păstreze căsnicia. Unui eretic convertit la ortodoxie i se permite să devină preot, dar nu şi creştinului care a căzut în păcatul desfrânării sau care s-a căsătorit a doua oară (canonul 17 din Pravilele Apostolice, regula 12 a Sfântului Vasile cel Mare).
Tinerii ortodocşi trebuie să evite relaţiile premaritale. Această regulă se referă şi la persoanele care au hotărât să se căsătorească a doua oară. Vom mai spune o dată: relaţiile sexuale întreţinute înainte de căsătorie, chiar şi cu viitorul soţ, pot fi comparate cu săvârşirea Liturghiei în lipsa harului preoţiei. Pe prima o numim desfrânare, pe a doua – blasfemie. Această comparaţie este legitimă, întrucât relaţiile dintre soţi se aseamănă cu cele dintre Hristos şi Biserică.
(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, p. 207)

[cristiboss56]

Link permanent catre articolul complet

http://www.cristiboss56.blogratuit.r...a-b1-p2413.htm
Alcatuite pe baza operelor Sfintilor Parinti si ale nevoitorilor bunei credinte:



1. Intrebare: Depinde, oare, mantuirea noastra de imprejurarile exterioare?



Raspuns : Mantuirea noastra nu depinde de nimic exterior; important nu este faptul ca cineva este renumit sau nu, ca este bogat sau sarac, ci ca este virtuos, ca are credinta, ca se ingrijeste de izbanda duhovniceasca si ca Il iubeste pe Dumnezeu.(Clement Alexandrinul)



2. Intrebare: Cum trebuie sa vietuim ca sa ne mantuim?



Raspuns : Fiecare fapta a bunei credinte si a iubirii crestine - citirea cartilor sfinte, gandurile bune, discutiile cu folos, sfanta ascultare, multumirea in ispite si in necazuri, iertarea ocarilor - poarta pecetea rugaciunii si raspandeste un miros placut inaintea lui Dumnezeu.Cu toate acestea trebuie sa stim, sa ne verificam in toate si caile rasfatului sa le inchidem si atunci osteneala si evlavia vor intra in obiceiul nostru.(Staretul Ioan Tritki).



3. Intrebare: Care sunt cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu?



Raspuns : Pocainta si impartasania sunt cele mai mari dintre toate darurile lui Dumnezeu.(Sfantul Varsanufie cel Mare)



4. Intrebare: De ce trebuie sa se fereasca omul duhovnicesc?



Raspuns : Nevoitorul virtutii trebuie sa se indeparteze cu orice chip de gandurile care ii intra in minte si ii alinta inima.Satana este foarte inventiv cu privire la faptele rele:atunci cand pe oamenii renumiti in evlavie nu-i poate abate de la viata si purtarea pretuite de ei si nu-i poate inclina spre ceea ce voieste el, incearca sa-i loveasca prin alt mijloc.Ii lauda ca pe niste oameni care au atins desavarsirea, apoi ii proslaveste ca pe niste sfinti si ii fericeste ca pe unii care au devenit deja prietenii lui Dumnezeu si au ajuns la culmea tuturor virtutilor.Si, astfel, nascand in ei patima mandriei, ii starneste la vrajmasie impotriva lui Dumnezeu si, in cele din urma, ii smulge din radacina ca pe o planta.De aceea, asa cum am zis, trebuie sa ne departam de gandurile patimase care ne alinta mintea si inima.



5. Intrebare: Care este cel mai important lucru pentru un crestin?



Raspuns : Cel mai important lucru este sa invete adevarata credinta.(Sfantul Ambrozie al Mediolanului)



6. Intrebare: Cum sa dobandim dreapta cugetare?



Raspuns : Inceputul chipului drept al gandurilor este ascultarea si citirea Cuvantului lui Dumnezeu si cuvintelor Sfintilor Parinti.(Sfantul Efrem Sirul)



7. Intrebare: Ce suntem datori sa cunoastem?



Raspuns : Toti trebuie sa cunoastem voia lui Dumnezeu si care fapte sunt virtuti si care sunt pacate.Si cine nu face aceasta greseste inaintea lui Dumnezeu.De aici reiese ca cel ce ramane in intuneric si in nestiinta, greseste de doua ori: prin faptul ca nu cunoaste voia lui Dumnezeu si prin faptul ca nu foloseste mijloacele necesare pentru a o afla si intr-adins ramane in intuneric.(Sfantul Teofan Zavoratul)



8. Intrebare: Cum sa ne intarim in Biserica?



Raspuns : Prin indrumarea parintelui duhovnic, prin legatura permanenta cu el, prin impartasirea deasa, prin pregatirea atenta pentru impartasire, prin frecventarea dumnezeiestii slujbe, prin rugaciunea de acasa, prin citirea zilnica a Evangheliei, prin citirea cartilor cu continut religios, prin tinerea sarbatorilor si a posturilor anului bisericesc, prin prietenia si legatura cu oameni credinciosi.



9. Intrebare: Dumnezeu ii trimite intotdeauna pe oameni la noi?



Raspuns : Nu, uneori nu Dumnezeu, ci diavolul ii trimite la noi.



10.Intrebare: Cum sa invatam viata duhovniceasca?



Raspuns : Vietuind in singuratate, ma hranesc din Dumnezeiestile Scripturi, dupa poruncile Domnului si din talcuirea lor si, de asemenea, din predaniile apostolesti, din vietile si invataturile Sfintilor Parinti si ascult de ele;si ceea ce este pe masura intelegerii mele spre a-I face pe plac lui Dumnezeu si spre folosul meu sufletesc, transcriu si invat; in aceasta constau viata si suflarea mea.Va sfatuiesc sa faceti la fel.Eu va dau sfatul acesta spre binele sufletului, propunandu-va ceea ce pentru mine insumi socotesc a fi folositor.(Sfantul Nil Sorski)

[cristiboss56]

Cât aş dori, bucuria mea, ca tu să afli acest izvor de har şi să te întrebi neîncetat: „Este Duhul Sfânt cu mine?”. Dacă este, slăvit să fie Domnul! Nu trebuie să fiu neliniştit, chiar dacă judecata cea din urmă ar fi mâine, eu sunt gata. Căci scris este: ”în ce stare te voi găsi, în aceea te voi judeca„.
Dacă însă n-ai certitudinea că eşti în Duhul Sfânt, trebuie să afli pricina pentru care te-a părăsit şi să-L cauţi fără răgaz până ce-L vei găsi din nou, pe El şi harul Său. Trebuie urmăriţi vrăjmaşii care ne împiedică de a merge înspre El până la înfrângerea lor definitivă. Proorocul David a zis: „Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele” (Psalmul 17,41-42).
Aşa trebuie să fie. Neguţătoriţi cu virtuţile. Împărţiţi darurile harului celor ce le cer, călăuzindu-vă după următorul exemplu: o lumânare aprinsă nu îşi pierde din lumină dacă din ea se aprinde alta. Dacă aceasta este proprietatea focului pământesc, ce să zicem de focul harului Sfântului Duh? Bogăţia pământească împărţită se împuţinează.
Bogăţia cerească a harului se înmulţeşte la cel ce o împarte. A spus lucrul acesta Însuşi Domnul în convorbirea cu samarineanca: „Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va înseta în veac, ci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă care curge spre viaţă veşnică” (Ioan 4,13-14).

Sfântul Serafim de Sarov

[cristiboss56]

Cu cel ce nu te ascultă cu poftă nu te întinde la convorbiri lungi, ca să nu-l dezguşti şi să nu-l faci a te urî, cum e scris: „Cel ce înmulţeşte cuvinte va fi urât” (Sirah 20, 7).
Nu vorbi aspru şi cu glas tare, pentru că amândouă sunt foarte urâte şi produc suspiciunea că eşti gol şi prezumţios. Nu vorbi de tine, de afacerile tale ori de relaţiile tale, decât la mare trebuinţă; iar atunci, cât mai scurt şi mai concis posibil. Dacă ţi se pare că alţii vorbesc de dânşii prea mult, nu te sili a-i imita, chiar presupunând că ale lor cuvinte ar fi smerite.
Vorbeşte cât mai puţin de aproapele tău şi de cele ce-l privesc pe dânsul, acolo şi când este nevoie pentru binele lui (când vorbeşti adu-ţi aminte să păzeşti porunca Sfântului Talasie: „Alege din cele cinci feluri de vorbire numai trei. De al patrulea nu te folosi des, iar de al cincilea fugi” – Filocalie, p. 460).
Cele trei feluri de vorbire, după Nicolae Katascliepinos, sunt „da”, „nu” şi „desigur”. Al patrulea este „îndoiala”, iar al cincilea „obscurul”.
Vorbeşte despre lucrurile ce ştii că sunt adevărate ori neadevărate, evidente (clare), iar despre cele dubioase şi necunoscute nu vorbi.
Ori, cum spune Vlemide în Logica lui, sunt cinci feluri de cuvinte: „numire”, când numim pe cineva; „întrebare”, cu care întrebăm; „rugare”, cu care ne rugăm; „hotărâtor”, când hotărâm şi vorbim în mod sigur şi „poruncire”, când poruncim în chip autoritar. Foloseşte în vorbirea ta numai primele trei, iar modul hotărâtor şi poruncitor să nu-l foloseşti.
Despre Dumnezeu vorbeşte cu toată înclinarea ta! Mai ales de dragostea şi bunătatea Lui! Dar cu frică, având în vedere că şi atunci poţi cădea în greşeală. De aceea, să preferi a asculta când alţii vorbesc despre acestea, păzind cuvintele lor în cele mai dinăuntru ale inimii.
Iar despre celelalte când vorbesc, glasul lor numai să atingă auzul tău, dar mintea să stea ridicată la Dumnezeu. Chiar când e nevoie să asculţi pe cel ce vorbeşte ca să-l înţelegi şi să-i răspunzi, ridică-ţi mintea la Cer, unde locuieşte Dumnezeul tău: cugetă la înălţimea Lui şi gândeşte-te că vede totdeauna nimicnicia ta.
Cercetează bine toate lucrurile care-ţi vin în inimă a le vorbi, înainte ca ele să treacă pe limbă şi vei afla multe cărora e mai bine să nu le dai drumul din gură. Dar în legătură cu aceasta să ştii că și din cele ce ţi se par bune de spus sunt multe care e mai bine a le îngropa în tăcere. De aceasta îţi vei da seama după ce va trece acea convorbire.
Sfântul Nicodim Aghioritul

[cristiboss56]

Dacă voieşti să birui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cinstirile, nici hainele scumpe, nici locurile de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpotrivă, să te bucuri când eşti ocărât şi necinstit şi să te mustri pe tine însuţi că eşti mai păcătos decât toţi păcătoşii.
Dacă vrei să înfrângi trufia, despre nimic din ceea ce faci să nu zici că se face prin ostenelile tale sau prin puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol, fie că te îndeletniceşti cu cântarea psalmilor, fie că faci multe metanii până la pământ, să zici: „Numai cu ajutorul Lui şi cu ocrotirea lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea şi nu cu strădania mea”. (Sfântul Efrem Sirul)

[cristiboss56]

̶ Părinte, este păcat ca doi tineri să stea împreună, dar ei, totuşi, să trăiască curaţi înaintea lui Dumnezeu?
̶ Sigur că este păcat. Doi tineri, adică necăsătoriţi. Doi tineri însemnând un băiat şi o fată ̶ pentru că de la o vreme trebuie să fim atenţi cu termenii. Ce să mai trăiască curaţi, dacă stau împreună... se poate, am văzut eu câteva cazuri, dar este un pic complicat.
Dacă doi tineri ̶ băiat şi fată ̶ vor să trăiască împreună, în aceeaşi casă, în aceeaşi cameră, şi vor să se păstreze curaţi înaintea lui Dumnezeu, n-avem nimic împotrivă, dar noi spunem altceva: este foarte riscant. De ce? Pentru că Dumnezeu a lăsat în om mai multe substanţe chimice, adică hormoni de la mai multe glande, cum ar fi glanda hipofiză. Noi ne rugăm Tatălui nostru: „Şi nu ne duce pe noi în ispită”, în sensul „nu ne lăsa pe noi în ispite mai puternice decât puterea noastră de rezistenţă”.
Atunci, dacă facem aşa (locuim împreună), este o vitejie pe care ne-o asumăm, iar dacă biruim suntem nişte eroi; dacă picăm suntem nişte proşti. Trebuie să fim atenţi: şi nu ne duce pe noi în ispită, că ne ducem noi înşine!
Dacă trăirea celor doi tineri este aşa de puternică, încât aceste aspecte nu-i lezează, nu ne deranjează. Dacă ştim – şi aici este problema – că ei sunt necununaţi, în nici un caz nu ni se poate „servi pe tavă” ideea că ei trăiesc în curăţie şi sunt bineplăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Deci, pentru sminteala ce o pot aduce altora sau pentru evitarea smintelii lor, acest lucru nu trebuie făcut aşa.
Părintele Nicolae Tănase

[cristiboss56]

Atunci când copiii sunt sănătoşi, normali, cum să ne comportăm în mod corect pentru ca ei să crească în continuare cât se poate de sănătoşi psihic?
Primul şi cel mai important lucru este pacea din familie, iar pacea din familie se dobândeşte printr-un singur mijloc: cineva din familie trebuie să se smerească.
În al doilea rând, arătaţi-i copilului credinţa voastră în Dumnezeu. Mergeţi cu el la biserică, citiţi împreună cu el cărţi bune.
În al treilea rând, părinţii şi copiii trebuie să trăiască în sinceritate, aşa încât copiii să nu se înveţe să înşele, să mintă, să linguşească. Asta se obţine doar prin exemplul personal. Să nu spuneţi că nu cumpăraţi blugi pentru că n-aveţi bani, ca după aceea să cheltuiţi pe altceva. Trebuie să spuneţi cinstit că bani sunt, dar nu puteţi să-i daţi pe blugi fiindcă este nevoie de ei pentru un alt lucru, mai necesar. Este foarte important ca în familie să nu ne purtăm cu viclenie, să nu înşelăm. (Preotul Gheorghe Romanenko)
* Părintele Gheorghe Romanenko este parohul bisericii din satul Borisovo, regiunea Moscovei. Pe lângă asta, Părintele Gheorghe este un medic cunoscut, specialist în psihiatria pediatrică.