O poveste de dragoste între sfinţi: Grigorie şi Teosevia

[Mihailc]

În prealabil postat de DragosP

Eu te-am rugat mai demult să te retragi din retragere.

Aşa e... , dar până acum n-am avut nimic mai deosebit de împărtăşit.

Să începem cu ceea ce se vede. Sfinţii Grigorie şi Teosevia apar rareori împreună în icoane. Am găsit doar două versiuni pe internet cu amândoi şi acelea redactări recente.





Mai sunt zugrăviţi uneori în soborul sfinţilor familiei lui Vasile del Mare.



Teosevia este prima din rândul doi, iar Grigorie ultimul din rândul de jos. (de la stânga la dreapta).

[GMihai]

În primele două icoane sfânta apare cu un ulcior în mână. Ce reprezintă ?

Care este provenienţa celei de-a treia icoane ?

[Mihailc]

În prealabil postat de GMihai

În primele două icoane sfânta apare cu un ulcior în mână. Ce reprezintă ?

Care este provenienţa celei de-a treia icoane ?

Este un vas cu Sfântul Mir, semn al slujirii diaconale, întâlnit şi în reprezentările femeilor mironosiţe. Acuma ca să-ţi spun sincer, nu-mi dau seama de ce au pictat vase aşa de mari. De regulă se fac mai mici şi mai suple.
De ce are Teosevia un vas cu Sfântul Mir în mâini? În primul rând pentru că a fost diaconiţă, printre funcţiunile cinului său fiind şi mirungerea baptismală a femeilor proaspăt încreştinate. În al doilea rând, fiincă era ea însăşi "amforă a darurilor Sfântului Duh" (cum este numită într-o stihiră) al căror mediator sacramental este Sfântul şi Marele Mir.

A doua icoană este o frescă zugrăvită într-un paraclis din Atena după ce la 4 septembrie 1998 Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a hotărât să dedice o duminică specială prăznuirii solemne a familiei Sfântului Vasile cel Mare ca exemplu pentru sfinţenia şi unitatea familiei creştine.

[GMihai]

Multumesc, Mihailc.

Am întrebat despre a treia icoană pentru că mi se pare deosebit modul de reprezentare a fizionomiei; respectă pe de o parte erminia bizantină, şi în acelaşi timp duce foarte mult spre realism (e corect cuvântul realism în acest context?). A se vedea în special primul sfânt din stânga jos. Pare aproape copiat după o fotografie.

[Mihailc]

În prealabil postat de GMihai

Multumesc, Mihailc.

Am întrebat despre a treia icoană pentru că mi se pare deosebit modul de reprezentare a fizionomiei; respectă pe de o parte erminia bizantină, şi în acelaşi timp duce foarte mult spre realism (e corect cuvântul realism în acest context?). A se vedea în special primul sfânt din stânga jos. Pare aproape copiat după o fotografie.

Lucrarea a fost cu siguranţă comandată de Sfântul Sinod, prin urmare meşterul a mers pe un drum bine bătătorit ca să nu producă niciun fel de surprize privirii evlavioase. Iar în Grecia cel mai bătut drum în arta bisericească este cel inaugurat de marele maestru Manuil Panselinos.

Desigur, nu putem vorbi de naturalism fiindcă persoanele reprezentate se uită la noi din cosmosul transfigurat al Împărăţiei. Însă există o expresivitate reţinută a chipului, trăsătură stilistică specifică lui Panselinos. Dacă vă uitaţi cu atenţie, soborul are o unitate fizionomică formidabilă care pune în lumină comuniunea dintre ei şi a tuturora cu Hristos şi Maica Domnului. Este o lucrare cuminte, fără pretenţii prea mari, dar corespunzătoare evenimentului pentru care a fost zugrăvită.

[Ioan_Cezar]

Şi povestea?
Ca de obicei....
Nu-i bai.

[Mihailc]

Poate era mai nimerit un preambul despre (ne)răbdare. N-am prevăzut că declanşez o stare de aşteptare atât de frenetică.

Povestea întreagă cu introducere, cuprins şi epilog, o vom savura când e gata cartea. Până atunci ne mulţumim cu pregustări, atâta cât ne dă bucătarul. Lucrarea are la bază o argumentaţie multidisciplinară foarte solidă din punct de vedere ştiinţific, nu este o ficţiune romanţată construită din indicii vagi. De pildă, aflăm multe lucruri interesante despre ethosul epocii, fundalul mentalitar general, cadrele culturale ale căsătoriei şi iubirii, istoria unei prietenii între nişte oameni care vor influenţa decisiv identitatea dogmatică a Bisericii etc.

Cu siguranţă aş fi nespus de fericit să pot conversa toată ziua (şi noaptea) despre lucruri de-astea frumoase şi odihnitoare, dar, ca orice sclav al capitalismului postmodern demn de acest nume, am de executat propriul slalom printre nimicurile vieţii cotidiene.