aspectele practice ale Spovedaniei

[Vitiate]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Frate Ioan, mulţumim Domnului, că e minunat Dumnezeu. Şi nu încetează să ne arate asta :-(

Mă întristez pentru răspunsurile la repezeală ale Mirelei.

Mirela, soră dragă, nu stă nimeni să numere de câte ori au avut uniri trupeşti soţul cu soţia.
E vorba de conştiinţă, să spui: draga mea, nu suntem animale. Uite Biserica ce învaţă, marţi şi joi. Suntem ai lui Hristos, ai Bisericii, vrem să trăim în curăţie, în cuminţenie, pe placul lui Dumnezeu. Deci ne vom cunoaşte intim, doar în aceste zile.
Şi în plus, de ce de mai multe ori pe zi? Hai că faceţi asta în primi ani ai căsniciei, de mai multe ori, marţea şi joia, dar spovedind păcatul, te opreşti. Fiindcă îţi pasă de mântuirea ta.

Dar tot ce am scris, la nelămuririre tale, ţie îţi par glume, fiindcă atâta timp cât nu simţi, nu trăieşti, nu citeşti Biblia şi Sfinţii, nu doreşti sfinţenia lor, vei fi departe de orice simţire duhovnicească, spre a ta pierzare.

Cât despre îndreptar, nu mergi cu el la duhovnic.

Îţi scrii din el păcatele, pe o foaie. Şi derivatele, păcate mai mici sau mai mari, care ies din fiecare punct de păcat amintit în îndreptar. Şi cu foaia mergi la spovedanie, ca să nu uiţi vreo unul.
Iar apoi, după câteva astfel de ture, depinde de mai multe criterii, dar vei putea opri folosirea lui, că ştii procedura, vei scrie tot păcatul, fiindcă vei fi conştient de el, dar mai ales, vei şti că dacă faci sau spui ceva, e păcat şi nu vei face.
Dar atunci când tu nu consideri că acelea sunt păcate... e grav... începe iadul înăuntrul nostru... :-(

Din nou, dacă nu-i simţire, nu-i trăire, nu-i nemurire, e vai şi-amar. "Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort." - Apoc. 3, 1. Să nu te încadrezi în aceste cuvinte, Mirela. Că tot mai mulţi oameni, au nume, fac fapte, merg pe stradă, dar sunt morţi, iadul fiind început înăuntrul lor, ucigându-le conştiinţa şi tot binele din ei, constant.

Recomand, îndreptarul care mi l-a recomandat şi mie părintele meu duhovnic şi l-am găsit cel mai bun, din cele vreo 3 care le-am studiat:

Părintele Atanasie Anastasiou, Stareţul Sfintei Mănăstiri a Meteorelor.

Paslusnice, cum sa fie pacat impreunarea dintre soti!? Ma indoiesc ca asa ar gandi Isus, daca ar mai trai. Iti dai seama ce scrii? Oamenii aceia au fost cununati de preot; unirea lor e absolut legitima. Ca probabil vreunui calugaras fanatizat, i-au trecut prin cap asa chestii de tot rasul curcilor, nu ar fi de mirare. Mediul monahal genereaza uneori extreme.