Dumnezeu, Patrie, Famile

[Dalian]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dalian, Biserica lui Hristos, NU îngăduie războiul de apărare.
Dacă l-ar îngădui, ar greşi, dar NU îl îngăduie.

Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, care considera razboiul ca ceva rau si ingrozitor, are ingaduinta pentru razboiul de aparare, ca act de legitima aparare. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tul-80582.html

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dacă l-ar îngădui, ar fi menţionat în Biblie. Dar slavă Domnului că nu e biblic. Biblia, este pe ceea ce mă bazez eu, în majoritatea afirmaţiilor mele. Spre slava lui Dumnezeu.
Dacă greşesc, biblic, vă rog să mă ajutaţi.

Delirezi mai ceva ca un sectant sambatar, fratiware. Lasa tu biblia deoparte ca vad ca scoti doar erezii pe baza ei. Mai ai de trecut doar o granita cat un fir de par pentru a fi un sectant eretic de-a binelea. Crestinii nu cred doar in Biblie ci si in Sfanta Traditie.

Citeste cateva date luate de aici:
Epistola Sfântului Atanasie către monahul Ammun afirmă fără dubii că "nu este drept să omori, totuşi în război este legitim şi merituos să distrugi duşmanul"€[66]. Acest canon reprezintă o ilustrare clară a unei concesii obiective făcută de Biserică.

Pe de altă parte, canonul 13 al Sfântului Vasile cel Mare afirmă că „Părinţii noştri nu consideră omuciderile comise în cursul războaielor ca omucideri ca atare"

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Dalian

Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, care considera razboiul ca ceva rau si ingrozitor, are ingaduinta pentru razboiul de aparare, ca act de legitima aparare. http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tul-80582.html

Delirezi mai ceva ca un sectant sambatar, fratiware. Lasa tu biblia deoparte ca vad ca scoti doar erezii pe baza ei. Mai ai de trecut doar o granita cat un fir de par pentru a fi un sectant eretic de-a binelea. Crestinii nu cred doar in Biblie ci in Sfanta Traditie.

Citeste cateva date luate de aici:
Epistola Sfântului Atanasie către monahul Ammun afirmă fără dubii că nu este drept să omori, totuşi în război este legitim şi merituos să distrugi duşmanul[66]. Acest canon reprezintă o ilustrare clară a unei concesii obiective făcută de Biserică.

Pe de altă parte, canonul 13 al Sfântului Vasile cel Mare afirmă că Părinţii noştri nu consideră omuciderile comise în cursul războaielor ca omucideri ca atare"

Ţi-am spus: toate afirmaţiile mele se bazează strict pe Biblie.
Dacă Biblie minte, mint şi eu.

Hristos a fost Omul. Restul oamenilor, cu cât îi urmază mai puţin lui Hristos, cu atât sunt mai puţin oameni.
E limpede.
Acele legi ale unui stat X, trebuie respectate de către creştin, conform Biblie, atâta timp cât legile nu se ridică împotriva învăţăturii lui Hristos şi a Bisericii lui Hristos.
E clar.
Nu ştiu de ce trebuie să reamintesc asta.
Deci când legile se opun învăţăturii lui Hristos, creştinul are obligaţia(!) faţă de mântuirea lui, să nu se supună legilor statului.
Cum ar fi căsătoriile homosexualilor, sau jertfirea pentru idoli (azi idolii sunt laptopuri, smartphone-uri, iar jertfa e timpul nostru, dar ăsta-i alt subiect).

Deci cum există Sfânta Neascultare faţă de un ierarh sau preot care cade în erezie, aşa există şi Sfânta Neascultare faţă de legie statului care cad în erezie, adică se ridică împotriva Iubirii şi învăţăturilor lui Hristos.

Să reamintesc iar că în vremea Sfântului Maxim Mărturisitorul, doar el, Sfântul Maxim, mai era creştin?
Să reamintesc că atunci întreaga Biserică a lui Hristos era căzută în erezie?
Să reamintesc că numai datorită Sfântului Maxim, Biserica şi-a revenit şi a ieşit din erezie, dar totuşi Sfântul Maxim a devenit Sfânt Mucenic, constându-l viaţa, după ce i s-a tăiat limba şi mâna dreaptă? Numai fiindcă spunea că Hristos are o singură voinţă şi două lucrări, şi nu două voinţe şi două lucrări.

Deci, "să stăm bine, să luăm aminte, sfintele sfinţilor."

Acel articol STATUL este o cacelama, fără autor, fără bibliografie, un fel de catehism inventat, unde îşi bat joc de Biblie, încearcă să găsească o justificare pentru crimă, în Noul Testament. Dar n-au găsit-o. Articolul vorbeşte despre "dumnezeu păcii" care instigă la războiul "drept" sau "just", care îţi dă voie să omori dacă... trebuie, nu? Sigur! (ironie)

Adică articol de o mare şi gogonată minciună.

Iar Sfântul Atanasie, se referă la războiul nevăzut, împotriva demonilor, nu împotriva oamenilor.
Dar dacă vrem cu din-adins să raportăm acel război la oameni, cum că Sfântul Atanasie ar îndemna la război între oameni, va rezulta că e doar în mintea noastră, că Sfântul Atanasie nu obligă, nu îndeamnă, nici sfătuieşte, doar aminteşte că "în război, este legitim şi merituos să-ţi distrugi duşmanul". De aici nu reiese să ucizi alţi oameni, apărând o bucată de pământ! Hristos spune: "îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Deci am spune că ne cheamă Hristos la război? Nicidecum. E doar în mintea noastră. Vedeţi ce absurd e? Dar la ce ne cheamă?
Ne cheamă la biruirea patimilor lumeşti. Că zice: "împărăţia Mea, nu este din lumea aceasta". Deci nu avea nevoie de pământul vre-unei ţări. În altă parte, în Biblie zice: "din pricina lăcomiei voastre, se pornesc războaiele voastre".
E clar, nădăjduiesc.

Iar Sfântul Vasile cel Mare, întocmai arată un canon de oprire de la împărtăşanie 3 ani, ca să dovedească că este greşit războiul de "apărare".
Împărăţia Cerurilor, nu are nevoie de apărare.
Şi ultimul şi de nezdruncinatul argument, Hristos este mai presus decât Sfinţii. Sfinţii pot greşi, deşi şi prin ei vprbeşte Duhul Sfânt, şi valoarea scrierilor lor, este precum Biblia. Dar şi Biblia are legea talionului, pe care Hristos a desfiinţat-o. Aşa că Hristos e măsura. Sfinţii sunt Sfinţi, numai după ce s-au umplut de Hristos. Sfânta Maria Egipteanca nu era sfântă când desfrâna. Sfântul Ştefan cel Mare, nu era Sfânt, când era beţiv, curvar şi criminal. Sfântul Prooroc David, nu era sfânt când desfrâna cu nevasta lui Urie, pe care l-a trimis la moarte. Şi exemple mai sunt. Sfinţenia, este tocmai lepădarea vieţii păcătoase şi urmarea desăvârşită a lui Hristos. Atunci omul are scrieri insuflate de Duhul Sfânt, ca şi Sfântul Apostol Pavel, aşa şi alt Sfânt.
Hristos n-a greşit cu nimic, niciodată. A spus clar: "iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă fac rău, aruncaţi cu pâine în cine aruncă în voi cu pietre, întoarceţi şi obrazul celălalt, dacă cineva cere haina ta, dă-i şi cămaşa ta, dacă cineva cere să mergi o milă cu el, tu să mergi două". Deci nu poţi să-l ucizi, fiindcă-l iubeşti. Şi punct.

Deci NU, nici unui tip de război material: "căci lupta noastră nu este contra trupului şi sângelui, ci contra domniilor stăpânirilor, puterilor întunericului" - Efeseni 6, 12.

Doamne, ai milă, nu ne lăsa în nebunia lipsirii de Tine. Amin.

[Corinusha]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

G Maihai,
Nu, nu-i apăr. Pentru că-i iubesc pe amândoi. Şi pe agresor şi pe mamă, soţie, copil. Aşa mă învaţă Hristos. Să-mi iubesc duşmanii. "Nu puteţi face nimic fără Mine." Putem să ucidem cu Hristos? Dumnezeu este Iubire. Nu putem.
Altfel creştinismul nu ar mai fi cea mai înaltă credinţă şi mărturisire, cunoscută de om.

sincer, mi-e mila de viitoarea ta nevasta si mi-e sila de tine in cazul strict mentionat mai sus.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, logodnica mea, cunoaşte gândirea mea şi îmi este alături, fiindcă e creştină, nu doar cu numele de creştină şi cu fapte de păgân şi ateu.
Dacă va fi ucisă, ştie că merge la Hristos, pentru blândeţea şi iubirea ei, şi eu la fel. Nădăjduim. Ţinându-ne cât mai bine de poruncile lui Hristos, fiindcă aşa Îl iubim, împlinind poruncile Lui, cum El spune.

Când "vrăjmaşii Romîniei, se vor abate" la noi, bolnavi de lăcomie, suferind din pricina orbirii lor, după un pământ pe care oricum nu îl luăm cu noi în Împărăţia Cerurilor, pentru că e muritor şi va trece şi el, ca şi noi, de ce să vrem să-i ucidem? Să ne facem mai răi ca ei? "Nu răspunde răului cu rău", spune Biblia. Vor pământ? Să-l ia. De ce? Păi simplu: e al nostru pământul? Nu e al nostru, e al lui Dumnezeu. Totul e al lui Dumnezeu. Şi însuşi trupurile noastre sunt ale lui Dumnezeu, conform Bibliei.

Dar ce e al nostru? Al nostru e a urma lui Dumnezeu. A fi blânzi, iubitori, smeriţi, rugători, "lumini între oameni, sarea pământului", sfinţi, drepţii pământului. "Fericiţi cei blânzi, căci aceia vor moşteni pământul". Care pământ îl vor moşteni? Ăsta? Nu. Pământul Împărăţiei Cerurilor. Spune Hristos: "Împărăţia Mea, nu este din lumea aceasta. Oare nu ar fi putut Tatăl Meu, să-mi trimită 12 legiuni de îngeri?" Ar fi şters de pe faţa pământului, Imperiul Roman întreg, în câteva minute.

pacat de viitoarea ta sotie; poate se trezeste si nu se mai casatoreste cu tine; eu siguir nu as face-o; nu cu un barbar care nu m-ar apara la nevoie; nu cu un baebat care si-ar sacrifica copiii.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dalian, Biserica lui Hristos, NU îngăduie războiul de apărare.
Dacă l-ar îngădui, ar greşi, dar NU îl îngăduie.
Dacă l-ar îngădui, ar fi menţionat în Biblie. Dar slavă Domnului că nu e biblic.

Biblia, este pe ceea ce mă bazez eu, în majoritatea afirmaţiilor mele. Spre slava lui Dumnezeu.
Dacă greşesc, biblic, vă rog să mă ajutaţi.

daca doar pe biblie te bazezi esti la fel de sectar ca oricare altul. Cum ramane cu Sfanta Traditie si Sfintii Parinti?! Sau ele sunt neortodoxe?!
Oare vrei sa fci tu o noua ortodoxie?

[Igor_Paslusnik]

Mulţumesc Corina, că ţi-e milă de mine şi de viitoarea mea soţie.

Viitoarea mea soţie, nu se uită la "50 shades of grey", cum ai spus că te uiţi tu. Încă nici n-ai văzut nimic greşit în fapta ta...

Ea merge la Sfânta Biserică şi dimineaţa şi seara, mai des ca mine de multe ori, are un canon de rugăciune de 2 ore în fiecare zi, asta în condiţiile în care e angajată 8 ore pe zi şi nu, nu face canonul la servici.
Se trezeşte la 6.30, la 7.30 e la Biserică, la 8 e la servici. La 16 vine acasă, face curat sau aşa, şi la 18 e la Biserică înapoi. Şi nu, nu cântă în strană, e doar simplă creştină, care merge la Sfintele Slujbe. La 19 vine acasă, face mâncare şi de la 20.30 la 22.30, face Canonul de rugăciune (rugăciuni care ea şi le-a ales şi o parte sunt la comun, ne rugăm împreună) şi apoi se pune la somn şi doarme 8 ore, ca un nou născut.
Şi eu nu sunt nici jumate din ea, de cele mai multe ori.
Şi nu, nu am făcut dragoste, vom face după nuntă. Şi nu locuim împreună.
Spune rugăciunea inimii de câteva mii de ori pe zi. Nu vrea să-mi zică de câte mii de ori.
Şi fiecare zi de vineri, din cele 52 de săptămâni ale anului, e post negru la ea. M-am deprins şi eu cu astfel de obicei, m-a învăţat şi pe mine şi mă simt minunat. Vrem să punem şi miercurea de post negru. Dar asta mai târziu.
Sâmbăta (înafara Sfintelor Slujbe) mai vorbim subiecte teologice sau filosofice, găteşte mâncare delicioasă, vreo două feluri şi vreo prăjitură pentru Sfânta Duminică, mai ieşim prin parc sau la cumpărături (preferabil de la piaţă de la ţarani noştri scumpi şi dragi), sau mergem pe la rude sau prieteni, sau vin ei, sau ne mai uităm la un film, care eu îl selectez cu atenţie şi îmi zice că nu dau greş niciodată.
Şi alte lucruri sfinţite cu rugăciune.
Duminica citeşte cât e ziua de lungă (înafara Sfintelor Slujbe) din Biblie, Vieţile Sfinţilor din timpul săptămânii care va veni, Scrierile Sfinţilor Părinţi, chiar dacă le-a citit la fel, în fiecare an, spune că mereu e uimită şi are alte simţiri minunate. Mai citeşti şi din Vieţile Sfinţilor contemporani, sau care nu sunt trecuţi în calendare.
Precum vezi, nu, nu suntem habotnici, ci suntem creştini... Fără erezie, ortodocşi.
Şi alte lucruri mai face, care nu le voi menţiona aici şi poate niciodată să le spun.

Spre slava lui Dumnezeu !

Dar eu totuşi, îţi doresc să găseşti un soţ, măcar jumate din cât e viitoarea mea soţie. Să te mai curăţeşti şi tu puţin, că cine ştie ce fapte scârboase şi demonice mai faci, să te aducă la lumină, din mâzga minţii, de întunericul inimii care zace în tine, prin filme, şi alte fapte urâtoare de Dumnezeu şi blestemate. Să te ajute soţul să te sfinţeşti prin el, să fi-ţi lumină între oameni, sarea pământului.
Să-ţi dea Dumnezeu un soţ bun. Amin.
Care să nu se răzgândească în privinţa ta toată viaţa, cum îmi doreşti tu mie, ci să te ia, să rămâneţi luaţi şi să vă sfinţiţi. Amin.

Cu alte cuvinte, creştinismul nu este un concept teoretic, de la care se poate face eschive şi compromisuri, de "siguranţă", încălcând poruncile lui Hristos, că... aşa trebuie...
Greşit. Astea-s faptele iadului. Cei ce fac aşa, sunt "fiii blestemului", cum spune Scriptura.
Asta nu înţeleg "creştinii" patrioţi şi naţionalişti.

Da, Biserica e împotriva naţionalismului şi toată lumea ştie asta. Naţionalism care de fiecare dată naşte orori şi coşmaruri.

Sfinţii Părinţi nici unde nu învaţă la războaie de "apărare". Singurele două exemple, ce s-au scremut unii să le găsească, sunt doar aluzii, şi din ambele reiese că războiul şi uciderile NU sunt bune, nici mântuitoare.

Sfinţii Părinţi sunt în armonie cu Biblia, nu e nimeni sectar dacă îi compară pe Părinţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a se vedea că şi ei au Cuvântul lui Dumnezeu şi sunt de aceaşi valoare, fiind de aceaşi inspiraţie de la Duhul Sfânt Dumnezeu. Biblie, care are peste 200 de versete, împotriva practicilor "războaielor" contra altor oameni, sub indiferent ce motiv şi circumstanţă. Sfinţii Părinţi, învaţă la fel şi ei, insuflaţi de acelaşi Duh Sfânt Dumnezeu în Sfânta Treime. Amin.

Hristos în mijlocul nostru.

[Florinvs]

Nu sunt specialist in teologie si ca orice om am pacatele mele, dar omeneste si normal mi se pare sa-ti aperi familia, copii sau sotia/partenera in cazul unei agresiuni, inclusiv prin folosirea fortei si in caz extrem inclusiv prin a lua viata agresorului!
NImeni nu-si doreste sa ajunga intr-un astfel de caz extrem, dar daca vreodata as fi pus intr-o astfel de situatie, nu as ezita nici o secunda.
Cred ca orice barbat care-si iubeste familia, copii sau sotia/partenera, daca ar fi obligat sa aleaga intre a salva viata ori integritatea fizica a acestora si de a nu lua viata unui agresor, va alege prima varianta!

In privinta nationalismului, exista doua feluri de nationalism

-una este nationalismul luminat, manifestat prin iubirea si atasamentul fata de patria si poporul tau, si promovarea valorilor nationale, dar care nu exclude respectul si dorinta de colaborare pe baze reciproc avantajoase si a respectarii principiului neamestecului in treburile interne, fata de alte state si popoare

-si cu totul alta este un nationalism exacerbat, manifestat prin dorinta de asuprire sau cotropire a altor state si popoare

De remarcat ca statul roman modern nu a dus razboaie de agresiune (cu exceptia discutabila a continuuarii razboiului din 1941-1944 dincolo de linia Nistrului) astfel

-In 1877/1878 razboiul de independenta purtat de Romania a fost unul drept, pentru obtinerea independentei de stat fata de Imperiul Otoman
-Participarea la al doilea razboi balcanic (1912/1913) s-a facut in urma cererii de ajutor militar a Greciei, care era atacata de Bulgaria
-Participarea la primul razboi mondial (1916/1918) a fost un act drept si just din partea Romaniei, vizând realizarea unirii cu tara a stravechilor teritorii romanesti
-Participarea la interventia militara impotriva regimului comunist maghiar a lui Bela Kun din 1919/1920 s-a facut in legitima aparare din partea Romaniei si Cehoslovaciei, dupa ce comunistii maghiari atacasera militar aceste doua state

-Desi Romania nu a participat la interventia militara antisovietica din anii 1918/1919 (asa cum de altfel solicitasera Franta) si nici in razboiul civil din Rusia , cu toate aceste, guvernul sovietic a adoptat o atitudine ostila fata de Romania (desi chiar V.I.Lenin recunoscusera dreptul la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostul Imperiul tarist, iar unirea Basarabiei cu Romania s-a facut prin vointa liber exprimata a populatiei din Basarabia)

-Participarea la al doilea razboi mondial , intr-o prima faza, s-a facut pentru eliberarea teritoriilor ocupate in 1940 de catre URSS. In momentul in care generalul Ion Antonescu a spus Ostasi, va ordon treceti Prutul!, s-a bucurat de sprijinul intregii populatii a Romaniei, si de asentimentul regelui Mihai intai, si a liderilor principalelor partide politice de atunci- PNT si PNL.
-Continuuarea razboiului dincolo de Nistru s-a facut in conditii discutabile, si desi de preferat ar fi fost ca trupele romane sa se opreasca la Nistru (cum a facut armata finlandeza, care, dupa recuperarea teritoriilor ocupate de URSS, nu a participat la asediul Leningradului), in contextul de atunci, nu cred ca acest lucru era posibil! Daca Ion Antonescu ar fi ordonat armatei romane sa se opreasca la Nistru, reactia lui Hitler ar fi fost ocuparea militara a Romaniei si impunerea unui guvern-marioneta legionar.
-Dupa 23 august 1944, participarea militara a Romaniei la razboiul impotriva Germaniei naziste si Ungariei hortiste a fost o actiune justa si dreapta, vizând eliberarea nord-vestului Transilvaniei de sub ocupatie maghiara , si apoi participarea la invrangerea finala a germaniei naziste.

-In fine, in 1968, prin vocea lui Nicolae Ceausescu, Romania condamna ferm si refuza sa participe la invazia tarilor tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia, atitudinea Romaniei fiind un act de demnitate nationala. Atunci exista pericolul real ca si Romania sa fie invadata de tarile tratatului de la Varsovia (trupele sovietice erau masate la Prut si gata de interventie), iar atitudinea lui Ceausescu atunci- avand alaturi intreg poporul- a fost una demna si de apreciat.

[Igor_Paslusnik]

Florin, dacă nu eşti "specialist" în Teologie, măcar eşti creştin şi cunoşti cât de cât Biblia şi Părinţii.

Ştii ce spune Hristos, nu? Nu mai amintesc.

Tu ai amintit doar nişte fapte istorice, mai mult sau mai puţin lăudabile.
Mai precis, fapte istorice, care, slavă Domnului nu au ajuns la crime, din partea noastră, ci din partea altora. Dar au avut cine să le comită.

Şi nu, nu există mai multe tipuri de naţionalism.
Există naţionalism, şi atât. Naţionalim care, mai devreme sau mai târziu, tot va ajunge la crimă. Garantat.
Şi nu numai crimă, ci şi violuri, sau prostituţie, sau jafuri, tâlhării, adică tot ce e împotriva lui Hristos.
Nu întâmplător.

Să ne ferească Dumnezeu.

[TINERI PENTRU ROMANIA]

SOFIŞTII

-I-

Iubirea de Patrie, îndeplinirea îndatoririlor cetăţeanului faţă de ea nu se discută. Pe ele se bazează viaţa naţională. Puse sub semnul întrebării, Naţiunea se va dezintegra. Apărarea lor de orice atac se impune cu necesitate. Loialitatea datorată Patriei e condiţia existenţei noastre ca Popor. Cu cât e mai mare, cu cât e mai statornică, cu atât vom fi mai puternici, mai prosperi. Aceia care nu şi-au mai iubit Patria, care nu şi-au mai făcut datoria faţă de ea, au dispărut.

Patria a fost contestată doar de Naţiunile aflate în anarhie morală şi gata să se prăbuşească sub povara viciilor lor. În republicile greceşti în declin, în Roma vlăguită şi coruptă, sofiștii susţineau că Patria nu contează şi că singurul lucru important pentru om e plăcerea. Ei au împins Grecia şi Roma spre o moarte crudă şi dezonorantă sub jug străin.

Popoarele moderne, România, îşi au sofiştii lor. Ei predică o globalizare dizolvantă şi un cult al plăcerii distructiv care ne pot nimici. Dacă-i ascultăm, s-a terminat cu noi. Descompunerea internă, preluarea teritoriului Ţării de către alţii, ambele poate, vor pune capăt existenţei noastre de două milenii.

-II-

Patriotismul e mereu egal, mereu acelaşi. Sentimentul Patriei, nu se schimbă, nu evoluează, cum spun unii. El e astăzi ce era la Atena pe vremea lui Pericle, ce era la Roma pe vremea măreţiei ei, ce era în Dacia lui Decebal. Grecul Phocion, condamnat fără temei la moarte şi pregătindu-se să bea cucută, îi spune fiului său: „Îţi recomand să slujeşti Patria cu tot zelul şi credinţa sufletului tău şi mai ales să uiţi că o moarte nedreaptă a fost preţul pentru serviciile mele.” E îndemnul unui patriot. El e valabil în toate timpurile şi în toate Ţările. Dacă omorârea de către consulul Brutus a fiilor săi vinovaţi de conspiraţie contra Romei ne pare în acelaşi timp eroică şi sălbatică, aceasta nu înseamnă că în prezent patriotismul e mai slab şi că dezaprobarea trădătorilor e mai mică, ci că moravurile au devenit mai blânde, că drepturile morale şi legale ale tatălui au fost limitate.

-III-

Ce înţeles dau sofiştii umanităţii? În niciun caz cel de omenie, de dragoste faţă de oameni, oricare ar fi ei. Umanitatea, înţeleasă ca omenie, e recomandată de Religie. Ea e perfect compatibilă cu îndatoririle faţă de Patrie. Prin urmare cuvântul umanitate înseamnă pentru sofişti ansamblul oamenilor trăind pe pământ, omenirea.

Cum poate fi opusă iubirea pentru omenire iubirii, devotamentului faţă de Patrie? Când se spune că trebuie iubiţi toţi oamenii, nimeni nu are nimic de obiectat. Dar când se spune că ataşamentul pentru Ţară, datoria de a o sluji, de a o apăra, nu-şi mai au rostul pentru că nu vor mai exista frontiere, pentru că vom fi cetăţeni ai lumii, e cu totul altceva. Se justifică printr-un argument echivoc şi năucitor abandonarea îndatoririlor civice. E ca şi cum i-am îndemna pe copii să-şi iubească părinţii la fel ca pe toată lumea şi să-şi asume faţă de ei aceleaşi obligaţii vagi ca faţă de toţi ceilalţi oameni. E ca şi cum l-am îndemna pe soţ să-şi iubească soţia şi copiii la fel ca pe oricine altcineva, să considere că nu are faţă de ei mai multe îndatoriri ca faţă de alţii, adică, de fapt, să considere că nu datorează nimănui nimic. Antipatriotismul tinde deci să nege nu doar îndatoririle naţionale, ci orice îndatorire.

La ce ne obligă iubirea pentru omenire? La nimic. Omenirea nu e o fiinţă organizată, o persoană faţă de care să ne asumăm îndatoriri precise. Cetăţenia lumii încurajează prin urmare egoismul. Egoişti, fără responsabilități, nu vom mai forma Popoare, ci turme imense supuse celor mai rele instincte, celor mai degradante patimi. Civilizaţia nu poate exista fără idea de datorie, fără nobilul sentiment al iubirii de Patrie.

-IV-

Un fost preşedinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt (1858–1919), e autorul unor pagini despre antipatriotism pline de un bun-simţ robust şi de o ironie muşcătoare, care merită să fie cunoscute. Nu pot cita aici decât un scurt text scris de el: „Unele persoane, spune Theodore Roosevelt, prezintă patriotismul ca pe ceva rău şi se străduie cu mediocrele lor puteri să ne vâre în cap în locul lui un fel de cosmopolitism „apă cu lapte”. Aceşti indivizi „binevoitori” nu au un caracter puternic sau o personalitate impozantă şi teza lor însăşi nu merită respect. Câţiva reformatori buimaci pot pretinde că, într-un viitor foarte îndepărtat, patriotismul şi căsătoria firească dintre un bărbat şi o femeie vor deveni virtuţi inutile, perimate. Dar, în ce priveşte prezentul, omul care iubeşte celelalte Ţări la fel ca pe a sa e un membru al societăţii la fel de dăunător ca acela care iubeşte nefiresc sau ca acela care iubeşte celelalte femei la fel de mult ca pe soţia sa. Iubirea de Ţară e o virtute elementară ca iubirea de Familie sau ca onestitatea şi curajul.”

-V-

În timp ce alţii luptă pentru măreţia Patriei lor, noi, românii, trebuie să ne apărăm fiinţa naţională. Avem prin urmare tot dreptul să le spunem celor care atacă patriotismul în această perioadă dificilă a existenţei noastre: „Dacă nu vă iubiţi Ţara, dacă nu sunteţi hotărâţi s-o slujiţi din toate puterile, s-o apăraţi, să-i apăraţi drepturile, interesele, onoarea, dacă nu sunteţi dispuşi să veniţi sub drapel când vă va chema, vă rugăm mult plecaţi acolo unde nu vi se impune nicio îndatorire. Aici patriotismul e imperios.”

Dordea Cosmin

[Igor_Paslusnik]

Ţări fără absolut nicio forţă militară.


1. Andorra - De apărarea ţării sunt responsabile Frana şi Spania. Tratate similare au fost întocmite cu ambele naţiuni pe 3 iunie 1993.
2. Costa Rica - a fost prima ţară care a eliminat formal forţele militare. Constituţia acesteia a interzis din 1949 formarea unei armate permanente. Este centrul Curţii Inter-Americane a Drepturilor Umane şi a Universităii Păcii a Naţiunilor Unite.
3. Dominica - Nu a avut armată propriu-zisă din 1981 din cauza unui atentat de lovitură de stat. Apărarea cade sub responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
4. Grenada - Nu a avut armată din 1983 din cauza unei invazii conduse de americani. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
5. Haiti - Armata Haitiului a fost desfiinţată în iunie 1995, dar rebelii au cerut restabilirea acesteia. Poliţia Naţională Haitiană, cu 9.000 de oameni, menţine câteva unităţi paramilitare; acestea sunt considerate a fi mai mari decât este necesar, considerând armatele mult mai mici a unor ţări învecinate.
6. Insulele Marshall - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
7. Insulele Solomon - A avut un conflict etnic mare între 1998 şi 2006 în care Australia, Noua Zeelandă şi alte ţări Pacifice au intervenit pentru a restaura pacea. Nu are armată.
8. Kiribati - Singurele forţe permise sunt poliţia şi paza de coastă. Asistenţa defensivă vine din partea Australiei şi Noii Zeelande.
9. Liechtenstein - şi-au dizolvat armata în 1868 din cauză că aceasta a fost considerată prea costisitoare. Armata este permisă doar pe timp de război, dar nu a fost pus niciodată în această situaţie. Conform CIA World Factbook, apărarea este responsabilitatea Elveţiei; totuşi, surse oficiale din partea ambelor ţări nu oferă suport acestei afirmaii şi niciun tratat de apărare nu este semnat sau menţionat niciunde.
10. Mauritius - Are o forţă paramilitară de poliţie şi pază de coastă din 1968.
11. Nauru - Australia este responsabilă pentru defensiva Naurului, precum s-a stabilit într-un acord informal dintre cele două ări.
12. Palau - Defensiva este responsabilitatea Statelor Unite ale Americii.
13. Samoa - Nu are armată, dar poate cere ajutor militar Noii Zeelande conform unui acord semnat în 1962.
14. Sfânta Lucia - O unitate specială de servicii de pază este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate. Nu are armată.
15. Sfântul Vincent şi Grenadine - O unitate specială de servicii este menţinută pentru scopuri interne. Apărarea este responsabilitatea Sistemului Regional de Securitate.
16. Statele Federate ale Microneziei - Apărarea cade sub responsabilitatea Statelor Unite ale Americii. Menţine o forţă mică paramilitară de poliţie.
17. Tuvalu - Nu are armată, dar poliţia include şi o unitate de supraveghere maritimă.
18. Vatican - Menţine trupe de jandarmerie pentru problemele interne de poliţie. Garda Elveiană Pontificală este o unitate ce aparine Scaunului Romei, nu statului Vaticanului. Nu există tratat de apărare cu Italia, întrucât s-ar încălca neutralitatea Vaticanului. Garda Palatină şi Garda Nobilă au fost desfiinate în 1970.

Ţări fără armată, dar cu forţe militare limitate.

19. Islanda - Nu a avut armată din 1869, dar este membră NATO. A existat un acord de apărare cu Statele Unite, care a menţinut Forţa Defensivă a Islandei şi o bază militară în ţară, din 1951 până în septembrie 2006. Deşi Islanda nu are armată, încă păstrează o forţă militară expediţionară de meninere a păcii, o pază de coastă militarizată, un serviciu de poliţie şi o forţă tactică de poliţie, în caz de nevoie.
20. Monaco - A renunţat la investiţia într-o armată generală în secolul al XVII-lea din cauză că avansul tehnologiei artileriei a făcut din Monaco o ţară lipsită de apărare. Încă se consideră ca având forţe militare limitate. Defensiva este responsabilitatea Franţei, dar două unităţi militare mici sunt menţinute; una protejează Prinţul şi judiciarul, în timp ce cealaltă este responsabilă pentru apărarea civilă şi combaterea incendiilor. Amândouă sunt antrenate şi echipate cu arme de foc.
21. Panama - şi-a desfiinţat armata în 1990, fapt confirmat de votul parlamentar unanim pentru schimbarea constituţională din 1994. Forţele Publice Panameze, printre care şi Poliţia, Serviciul Maritim Naţional, Serviciul Aerian Naţional şi Serviciul Instituional de Securitate au câteva capacităţi de război.

Bibliografie:

Barbey, C. (2001). La non-militarisation et les pays sans armée: une réalité. Elveţia: APRED. (wiki)

DECI SE POATE !

[GMihai]

Măi, tu iarăşi ai început să minţi:

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Viitoarea mea soţie, nu se uită la "50 shades of grey"

Ea merge la Sfânta Biserică şi dimineaţa şi seara, mai des ca mine de multe ori, are un canon de rugăciune de 2 ore în fiecare zi, asta în condiţiile în care e angajată 8 ore pe zi şi nu, nu face canonul la servici.
Se trezeşte la 6.30, la 7.30 e la Biserică, la 8 e la servici. La 16 vine acasă,

La 19 vine acasă, face mâncare şi de la 20.30 la 22.30, face Canonul de rugăciune (rugăciuni care ea şi le-a ales şi o parte sunt la comun, ne rugăm împreună) şi apoi se pune la somn şi doarme 8 ore, ca un nou născut.

Sâmbăta (înafara Sfintelor Slujbe) mai vorbim subiecte teologice sau filosofice, găteşte mâncare delicioasă, vreo două feluri şi vreo prăjitură pentru Sfânta Duminică, mai ieşim prin parc sau la cumpărături (preferabil de la piaţă de la ţarani noştri scumpi şi dragi), sau mergem pe la rude sau prieteni, sau vin ei, sau ne mai uităm la un film, care eu îl selectez cu atenţie şi îmi zice că nu dau greş niciodată.

Deci "viitoarea ta soţie", vine acasă (atenţie, vine, nu se duce acasă), alteori vin rudele la voi, rugăciunea de seară o faceţi, cel puţin în parte, împreună, dar....

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi nu, nu am făcut dragoste, vom face după nuntă. Şi nu locuim împreună.

şi nu locuiţi împreună...... Măi Emiliane, nu ţi-am mai spus că e lucru urât să minţi ?

[Dalian]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Viitoarea mea soţie se trezeşte la 6.30, la 7.30 e la Biserică, la 8 e la servici.
La 16 vine acasă, face curat sau aşa, şi la 18 e la Biserică înapoi.
La 19 vine acasă, face mâncare şi de la 20.30 la 22.30, face Canonul de rugăciune (rugăciuni care ea şi le-a ales şi o parte sunt la comun, ne rugăm împreună) şi apoi se pune la somn şi doarme 8 ore, ca un nou născut.

Şi nu, nu am făcut dragoste

Daca e asa, se explica toata exaltarea ta. Si tulburarea si contradictiile, chiar si ereziile. Mintea e cu sorcova.

Si e normal sa fie asa. Asa ar pati orice barbat de douazeci si cinci de ani care primeste in casa lui o femeie tanara pe care in fiecare zi o priveste facand mancare si curatenie, apoi se roaga cu ea si, mai tarziu, o priveste dormind opt ore.

Ori o iei cu cununie ori chiar azi, cand vine la 16 acasa, o dai pe usa afara.
Faptul ca e mereu cu tine in casa insa nu aveti relatii intime te-a adus in halul asta.