Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[Mihailc]

bogdan81: motivul pentru care am postat cele două exemple n-a fost acela de a justifica mixajul sinaxarelor în ortodoxie. Dincolo de valoarea incontestabilă a iconarilor cretani, cred că lucrările lor arătate mai sus sunt compromisuri eşuate tematic. Prezenţa celor două personaje sanctificate în apusul postschismatic pe post de complementare la icoana Adormirii Maicii Domnului nu se poate justifica altfel decât ca un act de politeţe faţă de stăpânirea epocii. Deşi, analizând modul cum a gândit Ritzos iconostasul acela, cred că mai degrabă a vrut să evite inserarea apusenilor în Deisis, lipindu-i artificial de o pericopă din registrul praznicelor.

Iar plasarea lui Francisc de Assisi în interior la Theotokos e şi mai discutabilă, fiindcă vorbim despre expresia vizuală a unei dogme nu de un eveniment unde te poţi mişca mai liber în planul secundar cu variabilele. Singurul îndreptăţit oarecum să fie zugrăvit aşa, în anumite situaţii doar, este Sfântul Chiril al Alexandriei cel care a aprofundat şi argumentat ca nimeni altul theotokia Maicii Domnului, luptându-se din răsputeri ca să o impună ca dogmă împotriva susţinătorilor lui Nestorie.
Dar la câte madonne cu pruncul importate din apus tronează în bisericile şi casele credincioşilor ortodocşi de astăzi, să-l critici pe Tsafouris pe detalii tematice este chiar chiţibuşerie exagerată.

În fine, ideea era că n-a inventat părintele Arsenie Boca coada la prună, pictând doi apuseni de după schismă în soboare de sfinţi ortodocşi. Am văzut în prea multe biserici din Ardeal, ortodoxe evident, tablouri cu Anton de Padova şi nimeni nu sare ca mămăliga supraîncălzită că un "eretic" are parte de spaţiu privilegiat în nartex, candelă şi dispozitiv de îngenunchiere confortabilă cu suport pentru cartea de rugăciuni. Şi, bineînţeles, nelipsita cutie metalică destinată colectării "darurilor benevole".