Îmi pasă...

[Mihailc]

Fără intenţia de a mă aventura prea adânc în jungla speculaţiilor etimologice, căutând părinţii latini ai cuvântului românesc am găsit două variante: pensare (a cântări) şi rădăcina passi care generează o serie întreagă de înţelesuri înrudite: suferinţă, milă, pasiune, afectare etc., cu rude de gradul întâi din dinastia grecească pathos din care provine "patimă" cu sensul de boală sufletească sau/şi duhovnicească.

Filiera asta conduce la concluzia că "sfânta nepăsare" este una din culmile idealului ascetic: apatheia, nepătimirea, biruinţa asupra patimilor. Deci nu e nesimţire în sens afectiv ci o formă foarte înaltă de libertate faţă de simţirile adictive, pătimaşe.

E doar o variantă posibilă, discuţia rămâne deschisă.