Seminţe filocalice

[Ioan_Cezar]

Nu doar cuvintele, nu doar discursurile ne pot tămădui şi reînsufleţi. Ci şi întâmplările vieţii altora, povestite, ce-i drept, prin cuvinte...
Iată una bucată de posibil leac!

Auzind zgomot, s-a ridicat, a ascultat... Şi, ca un iepure speriat, s-a repezit în pădure
şi culcîndu-se în iarbă, s-a făcut nevăzut.
"Părinte Serafim, părinte Serafim!"
La auzul glasurilor noastre copilăreşti, n-a putut rămâne în ascunzătoare. Capul i s-a ivit deasupra ierburilor, cu degetul pe buze, pentru a cere tăcere. Micuţa Liza, încă un bebeluş, s-a repezit prima şi,
aruncîndu-i-se în braţe,
şi-a lipit obrăjorul fraged de umărul părintelui.
"Comorilor! Comorilor!", şoptea el,
strângîndu-ne pe fiecare la pieptul lui firav...
Niciodată în întreaga sa viaţă Nadejda Aksakov n-a întâlnit o privire de o puritate copilărească asemenea privirii părintelui Serafim, niciodată n-a văzut un surâs asemenea surâsului său.
"Aşa surâde un prunc când se joacă
în somn cu îngerii..."



("Să ne rugăm 15 zile cu Sfântul Serafim de Sarov", pag. 28-29)