Oameni si fapte

[CristianR]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

In interviul sau, medicul nu spune ca ar fi fost impiedicat in practicarea credintei. Din cate am inteles, el alege sa se intoarca in Romania fiindca aici ar fi mai util societatii.

Nu împiedicat, însă nu era tocmai în largul său. Mediul în care trăia nu-i permitea să-și mărturisească credința. În România, orice medic o poate face deschis, își poate pune icoane în cabinet ș.a.m.d. Acesta e fragmentul din care am înțeles ce-am spus:

„În primul rând am observat un lucru. De multe ori, unii medici nu se pun în centrul discuţiei atunci când este vorba despre religie, pentru că este şi termenul acesta „political correctness”, încât în SUA, cel puţin, nu puteai să vorbeşti deschis despre Ortodoxie. Pentru că se putea să-l supăr pe catolicul, pe protestantul, pe chinezul sau ateul aflat alături de mine. E discutabilă această problemă. Dar mai e ceva, mulţi nu au o voce, fiindcă le este teamă. Au teama de a fi văzuţi habotnici sau neserioşi ca specialişti, dacă tu ca medic crezi în lucruri care nu sunt dovezi ştiinţifice.”

In timp ce articolul din "Lumina" e foarte OK, adica un interviu luat dupa toate regulile artei jurnalistice, articolul din Romania Libera are un titlu in total dezacord cu ceea ce contine articolul. Nu rezulta de nicaieri ca omul vine ca sa se faca preot, ci intelegem ca vine ca sa fie in continuare neurochirurg si sa puna la dispozitia bolnavilor din Romania experienta acumulata in SUA.

Mie mi-a plăcut că și într-un ziar care adesea nu se împacă prea bine cu religia (poate nu și cu credința), este lăudat un om credincios. Și se vorbește pe larg despre credința lui, inclusiv despre faptul că urmează să devină preot:

„Acum, la aproape 40 de ani, a decis să se reîntoarcă în România, unde operează în continuare, dar unde slujește și ca diacon la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Constanța. În plus, este student al Facultății de *Teologie și urmează să devină preot.”

„În State, într-adevăr, era o viață frumoasă, nu erau lipsuri materiale, profesional era foarte bine, dar nu văd cum aș fi găsit ocazia să fac teologia, să fiu hirotonit diacon. Chiar și doar pentru această realizare duhovnicească, consider că decizia de a reveni în România a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în viața mea. Acum pot să combin tratamentul corpului cu cel al sufletului.”

Ziarul Lumina dă și o poză de familie. Una mare și frumoasă: