Postul la musulmani

[sophia]

Imi place mesajul tau dar denota pe alocuri si lipsa unei cunoasteri sau intelegeri a omului. Paradox! Ca doar esti psiholog si lucrezi cu oameni.

1. Da, este o mare diferenta intre a posti in tara si in afara ei. O traiesc permanent.
In tara este mai intai cunoscut felul nostru de a posti. Este cunoscuta traditia si modul in care se realizeaza.
Aici pari la fel de ciudat ca si musulmanii sau hindusii.
In tara ai oameni in jurul tau care postesc si ei. Este si atmosfera respectiva.
Stii ca este Postul Pastelui, sau al Craciunului.
Bine si la noi vezi partea comerciala si faci cumparaturi si pregatiri.

Aici (in vest) n-am auzit pe cineva sa spuna ca posteste, sau sa-l vad ca tine un post alimentar.
Oricum la ei este altfel. Ei numai carnea o opresc in post.
In ultima vreme au inceput insa sa-si puna unele probleme: legat de aspectul comercial al sarbatorilor si legat de post (asa cum il inteleg ei). Macar la nivel de dezbatere. De ex. au inceput sa faca experimente in care sa-i impuna sa renunte la ceva in perioada respectiva, fiecare alimentar, fie obiect foarte indragit. Si aceasta din urma mi se pare minunat pentru ca inseamna cu adevarat jertfa personala. Se apropie de viziunea mea asupra postului.
Unul renunta la cafea, sau la ciocolata - ceva foarte drag si greu fiindca multi au adictie la ele. Este o jertfa pentru ei in comparatie cu altii carora nu le plac acestea si se pot dispensa foarte usor.
Altii se hotarasc sa renunte la celulalr, smartphone, tableta o perioada. Chiar elevi dau de buna voie obiectele la scoala si ele sunt incuiate undeva pe o perioda de timp. Nu le este usor, daca toata ziua sunt cu degetele pe ele.

Ca sa-ti faci o imagine:
In tara (dupa revolutie) aveam la serviciu multi colegi care posteau. Mancam impreuna de bucatele de post si ne simteam bine. Nu ne privea nimeni ciudat, nu aveam tentatii, ba chiar aveam o anume intelegere (si de la sefi) cand dadeam fuga si la biserica a ne spovedim si impartasim. Ne duceam cand aveam timpul. In Vinerea Mare era stiut ca faceam asta, iar pe urma s-a dat liber, deci nu mai fugeam de la lucru.

Aici in perioada de post, de Craciun mai ales se organizeaza in primul rand serbarile. De obicei se aduna salariatii undeva la un local si mananca impreuna, se mai amuza cu cate ceva. Se face in limite decente, ca esti cu sefii! Deci automat, daca esti de alta credinta si postesti e greu pentru tine.
Daca te duci trebuie sa gasesti ceva potrivit sa mananci si sa dai poate si explicatii, iar daca nu te duci esti considerat asocial, ca nu esti integrat in colectiv (si asta este foarte grav la ei).

Plus ca la serviciu si peste tot se ofera dulciuri de toate felurile si tu...nu poti.

In fine aici nu gasesti produse de post ortodox, ceva fara lapte, unt, oua. Daca ei nu stiu asa un post...Mai sunt unele dietetice, pentru cei cu alergii, dar macar una din ele tot o au. Pana si in paine sau covrigi.

2. La acest punct sunt de acord cu tine, desi nu se poate generaliza.
Eu cred ca este totusi foarte mare presiunea exterioara. Daca am face o statistica adevarata, nu stiu cati oameni ar raspunde ca postesc si traiesc credinta din imboldul launtric si cati pentru ca asa spune preotul/Biserica.
As fi tare curioasa. Chiar si la cei din manastiri.
Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta. Pana la un punct mai inteleg, dar extremele (in ambele parti) nu.
Eu cred totusi ca trebuie traita cu sufletul credinta, cu profunzime si nu cu aspectele exterioare - asceza. Degeaba esti ascetic daca totusi nu faci fapte bune si nu intelegi credinta si ceea ce cere Dumnezeu cu adevarat.
Eu nu cred, adica nu stiu daca Dumnezeu chiar ne cere sa nu manacam, sa nu dormim, sa nu iubim, sa nu ne spalam, sa umblam in zdrente etc.
Prea toate sunt duse la extrem.

3. Mi se pare foarte curios si am mai intalnit ideea si pe alte fire de discutie, la alte persoane.
De ce unii oameni vad in Pasti si Postul Pastilor bucurie, iar in Craciun si Postul Craciunului nu. De ce nu avem voie sa ne bucuram de Carciun?
Craciunul este pentru mine bucuria suprema, pentru ca este sarbatoarea Nasterii Domnului. Atunci vine la noi (in lume) Fiul lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ne bucuram, oare pentru asta?
Nu ma refer acum la aspectul comercial, sau pomul impobodobit sau caoduri. O.K. si alea fac parte din bucuria omului. Dar ma refer la bucuria cu care asteptam si serbam aceasta sarbatoare. Colinde, anuntatul sarbatorii la portile oamenilor, pregatitul caselor si a bucatelor.
De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun? Si sa nu uitam cate sarbatori religioase mai sunt in perioada Craciunului: Sf. Andrei, Sf. Nicolaie, si alti sfinti.

Pentru Pasti este altceva. Este tristetea chinurilor si mortii lui Iisus. Pana si preotii se imbraca in vesminte negre. Chiar daca la sfarsit EL invie si ne bucuram pentru asta. Dar pana atunci sunt multe dureri si deci o perioada trista.

Eu nu reusesc sa inteleg aceasta inversiune in credinta: tristete la nastere si bucurie la moarte. Cum asa?

4. Iti dau dreptate - tot mai mult postul este desprins din context si a ajuns doar o dieta, sau abstinenta fara substrat.

In incheiere trebuie sa nu uitam si mi se pare iarasi curios la tine mai ales, ca omul este facut asa cum este - om, cu sentimente si trairi. Nu e nici din piatra si nici din fier. El se bucura, sau plange, are foame, sete, somn.
De ce vi se pare curios asta si nu acceptati?
Omul nu poate trai totul numai in interior si in suflet. Si trupul lui exista. Si sufletul nu poate exista fara trup.
Sa dam trupului ce este al lui si sufletului ce este a lui. De acord?

[tabitha]

În prealabil postat de sophia

3. Mi se pare foarte curios si am mai intalnit ideea si pe alte fire de discutie, la alte persoane.
De ce unii oameni vad in Pasti si Postul Pastilor bucurie, iar in Craciun si Postul Craciunului nu. De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun?

Unde, la cine ai întâlnit ideea aceasta? Cred că ai înteles gresit.
Postul Crăciunului este un post al bucuriei, de aceea este si mai usor, cu multe dezlegări.
Postul Pastelui este în schimb mai sobru si mai aspru.

[delia31]

În prealabil postat de Yasmina

Cand Sophia scrie acestea despre postul Craciunului banuiesc ca se refera la sarbarile pe care occidentalii le practica in toata luna Decembrie si la care noi(ortodocsii) nu putem participa pe deplin din cauza restrictiilor de post(mancare de dulce,bautura daca este cazul etc).

Pana la un punct, da.

În prealabil postat de sophia

Aici in perioada de post, de Craciun mai ales se organizeaza in primul rand serbarile. De obicei se aduna salariatii undeva la un local si mananca impreuna, se mai amuza cu cate ceva. Se face in limite decente, ca esti cu sefii! Deci automat, daca esti de alta credinta si postesti e greu pentru tine.
Daca te duci trebuie sa gasesti ceva potrivit sa mananci si sa dai poate si explicatii, iar daca nu te duci esti considerat asocial, ca nu esti integrat in colectiv (si asta este foarte grav la ei).
Plus ca la serviciu si peste tot se ofera dulciuri de toate felurile si tu...nu poti..

Apoi, chiar ea zice la ce se refera. Imi pare atat de strain si straniu!

În prealabil postat de sophia

De ce nu avem voie sa ne bucuram de Carciun?
Nu ma refer acum la aspectul comercial, sau pomul impobodobit sau caoduri. O.K. si alea fac parte din bucuria omului. Dar ma refer la bucuria cu care asteptam si serbam aceasta sarbatoare. Colinde, anuntatul sarbatorii la portile oamenilor, pregatitul caselor si a bucatelor.
De ce nu avem voie sa ne bucuram de Craciun?
Si sa nu uitam cate sarbatori religioase mai sunt in perioada Craciunului: Sf. Andrei, Sf. Nicolaie, si alti sfinti.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Eu nu cred, adica nu stiu daca Dumnezeu chiar ne cere (...) sa nu iubim (...)

Ai putea, te rog, sa fii mai atenta la sensul cuvintelor? Cineva, care n-a auzit vreodata de crestinism, ar putea intelege de aici ca Dumnezeu le cere oamenilor sa urasca.

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ideea postului este de curatire. De traire (o vreme si in mod partial) inca de pe Pamant asemenea ingerilor din Cer. Astfel, vazut, postul ne pregateste pentru un eveniment exceptional.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce este comun tuturor felurilor de post enumerate, si inca altora, e faptul ca noi postim pentru noi. Ca sa ne fie noua bine. Noua si celor dragi. Postim pentru noi si pentru aproapele. In toate cazurile postul inseamna purificare. Sfintii, Maica Domnului si Dumnezeu Isusi nu au nevoie de postul nostru, ei sunt deja purificati, respectiv insasi sursa puritatii.

Am o curiozitate. Au fost nenumarate discutii pe forum, la multe din ele ati participat si dvs. si Sophia, discutii in care s-a sustinut cu argumente ideea dvs. de mai sus. Nu mai zic de puzderia de articole si carti pe tema postului la care se face constant trimitere de pe acest forum.
Cu toate astea Sophia scria recent urmatoarele:

În prealabil postat de sophia

Marturisesc: eu inca nu am gasit legatura intre asceza si credinta.

În prealabil postat de sophia

Unii spun ca produsele animale te ingreuiaza si nu te poti ruga. Nu cred in explicatia asta.

Curiozitatea mea e legata de data asta nu de ce a inteles sau nu Sophia din toate discutiile despre post sau pe alte teme, ci de atitudinea celor care ii raspund de fiecare data.

Daca peste o luna, doua, vine iar vorba de post, credeti ca interventiile si convingerile Sophiei vor fi radical diferite in urma explicatiilor pe care i le-ati dat azi? Si daca nu, cum va ganditi sa abordati iar chestiunea?
Cum trebuie pusa problema legaturii stranse dintre asceza si credinta, teoretic vorbind (ca e clar ca nepracticand-o nu poti vorbi de ea), intr-o discutie cu cineva care nu vede nicio legatura intre ele?

Aceeasi intrebare pentru AlinB, Yasmina, Mirela, Florin-Ionut, Ioan Cezar si oricine mai citeste pe aici.

În prealabil postat de sophia

E vorba de bucuria aceea de a petrece impreuna cu oamenii din jur, de a te bucura de sarbatoarea ce va sa vina.

Ziceai de petrecerile angajatilor, de Craciun dar inainte de Craciun, nu? Ai putea te rog sa-ti raspunzi tie sincer ce se sarbatoreste de fapt la aceste serbari/petreceri?
Cat de des e pomenit numele Sarbatoritului comparativ, sa zicem, cu al lui Mos Craciun, la o petrecere de asta sau la orice mall sau emisiune tv din preajam evenimentului?

Hai sa nu ne mintim singuri, Sophia! Stim foarte bine, ca petrecerile astea sunt orice, zi-le mai bine "team building tematic in jurul bradului", dar nu ca ar avea ceva in comun cu bucuria duhovniceasca, la care, vezi Doamne, ti-ar fi interzis accesul.
Dupa festinul acestor petreceri de Craciun din care e exclus Sarbatoritul tanjesti atata? Poti participa linistita la ele si fara niciun fel de frustrari. Daca nu se suprapun peste cele ale Bisericii. Considera-le, cum am zis, team building si atat.

În prealabil postat de sophia

Sa nu poti simti bucuria din jurul tau, cand orasul este plin de ea. Si asta se intampla 1 data in an.

Tocmai ti s-a spus ca premiza de la care ai pornit e gresita. De ce o repeti?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

A doua premiza gresita este aceea ca postul ar insemna sa nu te bucuri.

Plus ca, daca ai face distinctie intre bucuriile trecatoare si cele dupa care ar trebui de fapt sa tanjim, ti-ai raspunde singura la chestiune.

Chiar si asa, cine poate sa interzica cuiva sa simta bucuria in fata unui brad frumos impodobit in centrul unui oras? Chiar daca azi e si maine nu mai e. Daca la asta te referi cand zici ca tot orasul sarbatoreste. Sau tu nu poti simti bucuria unui eveniment/priveliste /intamplare din jur decat daca mananci la acel eveniment? Sau cum?

Sau bucuria si tristetea se produc cand cineva da comanda? “Acum e post – fiti tristi, bosumflati si frustrati”. “Iar acum nu mai e post – intrati in modulul bucuros!”

În prealabil postat de sophia

Postul a fost infiintat tocmai in onoarea acestor persoane.

Ma indoiesc ca n-ai auzit pana acum ca prima porunca pe care a dat-o Dumnezeu lui Adam in Rai a fost sa tina post. Asa a fost infiintat postul.
In ce scop? Ca omul sa fie mereu vigilent la el insusi, la miscarile dinlauntru care-l trag si atrag inspre cele pamantesti si-l distrag de la cele ceresti. Omul e o alcatuire care tinde inspre doua directii opuse: cele sensibile ( simtite cu cele 5 simturi) si cele inteligibile ( cele ale Duhului, cele de dincolo de simturi).

Iar postul e un exercitiu (exercitiu se zice askesis in greaca, de aici avem de fapt cuvantul asceza), exercitiu deci, de curatire a sufletului si a trupului, pe care, daca-l exersam cu staruinta toata viata, ne ajuta incet-incet sa ne orientam mai mult spre cele ale Duhului. Evident, impreuna cu rugaciunea si toate celelalte.

În prealabil postat de sophia

Si postul nu este totusi bucurie.

Tocmai ziceam ca postul e spre curatire, purificare. Cu rugaciunea laolalta, desigur.

Cand zici ca postul nu e bucurie, e ca si cum ai zice ca purificarea/curatirea trupului si sufletului e un chin, nu are nimc de-a face cu bucuria.
Pai, depinde cat de multa zgura si crusta de jeg trebuie data jos si cu ce ustensile (spaclu, perie de radacina, diluanti).
In cazul asta, da, postul e destul de dureros. Suntem prea atasati de crusta de jeg spiritual. De aceea, unii fug de post ca tiganu’ de apa si sapun.

În prealabil postat de sophia

In post (...) renunti la mangaiere

Asta e iar o perla aiuritoare de-a ta. Sau, nu stiu ce conotatie dai tu termenului mangaiere.

În prealabil postat de sophia

In incheiere lui Ioan Cezar:
Nu stiu de ai ajuns la confuzie, ca problema psihica. Aia este altceva.

Serios, Sophia. Ce-ai inteles din tot ce ti-a scris in acel mesaj?

În prealabil postat de sophia

In incheiere - tot e bine ca mesajele mele au atata cautare si interes

Atata cautare!? Bine pt. ce? Autoflatare, kenodoxie?

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

Atata cautare!? Bine pt. ce? Autoflatare, kenodoxie?

Oleacă de concurenţă la "smeriţii" din panteonul altora. Ce, heteroflatarea şi cacodoxia bovarică or fi mai de soi?

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Oleacă de concurenţă la "smeriţii" din panteonul matale. Ce, heteroflatarea şi cacodoxia bovarică or fi mai de soi?

smeritii din panteonul meu?

[Mihailc]

În prealabil postat de delia31

smeritii din panteonul meu?

Al tău, al meu şi al altora... ideea e că-i curată ipocrizie să faci elogiul funiei din mijlocul pădurii spânzuraţilor.

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Al tău, al meu şi al altora... ideea e că-i curată ipocrizie să faci elogiul funiei din mijlocul pădurii spânzuraţilor.

Poti sa-mi si traduci? Esti prea kriptikos si am tendinta sa interpretez intr-o directie careia ii prevad finalul intr-o fundatura.

[Yasmina]

În prealabil postat de delia31

Curiozitatea mea e legata de data asta nu de ce a inteles sau nu Sophia din toate discutiile despre post sau pe alte teme, ci de atitudinea celor care ii raspund de fiecare data.

Daca peste o luna, doua, vine iar vorba de post, credeti ca interventiile si convingerile Sophiei vor fi radical diferite in urma explicatiilor pe care i le-ati dat azi? Si daca nu, cum va ganditi sa abordati iar chestiunea?
Cum trebuie pusa problema legaturii stranse dintre asceza si credinta, teoretic vorbind (ca e clar ca nepracticand-o nu poti vorbi de ea), intr-o discutie cu cineva care nu vede nicio legatura intre ele?

Aceeasi intrebare pentru AlinB, Yasmina, Mirela, Florin-Ionut, Ioan Cezar si oricine care citeste pe aici.

Salutari Delia!

Eu una,intervin mai putin(si tind catre niciodata)atunci cand vine vb despre catehizare sau corectii dpdv ale dogmei ortodoxe.
Este foarte simplu,nu ma pot lauda ca sunt experta :)
Dar cand am nelamuriri personale,exista internet si librarii online care mai salveaza situatia.

Ceea ce stiu este prea putin ca sa am pretentii pt indreptarea altora.
Totusi intervin cand se incalca chestiuni de bun simt care sunt prea enorme pt a fi trecute cu vederea.


Sunt niste useri(cateva femei) care ma smintesc intotdeauna cu postarile lor;ma smintesc atat de tare incat nu ma pot abtine sa nu le raspund- si de fiecare data fara sa folosesc duhul blandetii,deoarece lipsa lor de considerare si cateodata de logica primara,ma infurie,ma chinuie.
Dar asta este problema mea. Probabil ca ar fi trebuit sa nu-mi pese sau sa ma straduiesc mai mult sa le raspund cu binete.

Totusi,discutiile capata pagini peste pagini iar cel care are nedumerirea ramane nedumerit si peste ani deoarece problemele sale nu sunt neaparat asa cum apar in forum,superficiale/minore ci sunt cu totul altceva. Sunt persoane carora le place sa se planga,ca un soi de descarcare nervoasa;vin aici isi fac un jurnal zilnic si doresc sa fie ascultate,eventual sa atraga simpatie si sa-si faca un stadion cu fani care le spuna exact ceea ce doresc sa auda si sa mearga in viata mai departe,tot asa.
Nimic mai facil.

Insesi persoanele respective sunt rezistente la schimbare si nu doresc cu una cu doua sa-si schimbe conditia desi se plang peste tot cat le este de greu.
Abia asta devine o reala problema!


In rest,rabdare cu altii sa ne dea Dumnezeu,caci eu una,de asta duc mare lipsa :)