Ortodoxia copta, pilda admirabila de eroism multisecular

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

P.S.: Ovidiu B., eu personal, îţi mulţumesc pentru textul minunat. Punct ochit, punct lovit. Lupta împotriva întunericului e în fiecare zi a vieţii noastre.

Tu nu vezi în tine nici una din simptomele slavei deşarte sau nu te regăseşti în nici una din stadiile mândriei prezentate în text?

"Dacă te jignesc chiar şi observaţiile moderate cu privire la neajunsurile tale, iar laudele pentru calităţi pe care de fapt nu le ai îţi fac plăcere, te încântă, să ştii că eşti mândru, şi încă profund mândru." (Schiigumenul Sava, Cum să biruim mândria)

[Igor_Paslusnik]

Frate Ovidiu B., mă regăsesc deplin în acel text ce l-ai postat frăţia ta. Dar uite, ca să nu te mai smintesc nici câtuşi de puţin, facem altfel.

Îţi redau, un text foarte valoros (pentru mine cel puţin), din cartea "Pelerinul rus", anume partea din carte numită justificat "Spovedania omului lăuntric sau calea care duce către smerenie", şi în care mă regăsesc deplin, o spun cu sinceritate, vrednic fiind de iad:

"Sunt atât de mândru, încât am venit la Taina Sfintei Spovedanii să mă pocăiesc, dar tot nu mă căiesc de păcatele mele, fiindcă nu ştiu cum trebuie să mă pocăiesc. Săvârşesc pocăinţa în chip rece şi indiferent. Am înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce-i mai însemnat am scăpat din vedere şi n-am mărturisit cele mai grele păcate:

1. Nu iubesc pe Dumnezeu. Căci dacă L-aş iubi, m-aş gândi mereu la EL, cu o bucurie pornită din adâncul inimii. Orice gând despre Dumnezeu, mi-ar aduce în suflet o plăcere deosebită. Dacă L-aş iubi, convorbirea cu El, din rugăciuni, m-ar hrăni şi mulţumi, dar dimpotrivă, nu mă desfăt cu rugăciunea, ci simt o greutate când mă rog şi oboseală. Nu lupt cu plictiseala, sunt leneş şi trândav, fiind gata să fac orice alt lucru, dar nu rugăciune, şi nici citirea Sfintelor Scripturi, Sfintelor Slujbe, sfintelor învăţături ale părinţilor canonizaţi de Biserică, ci vreau să fac orice altceva, să citesc orice, dar acestea nu. (...)

2. Urăsc pe aproapele. Căci sunt departe, precum spune Evanghelia, să-mi pun sufletul pentru binele aproapele meu, eu nu-mi jertfesc nici măcar cinstea, fericirea sau liniştea pentru binele aproapelui meu. Dacă l-aş iubi, nenorocorea lui, m-ar durea şi pe mine, iar fericirea lui, m-ar umple de bucurie. Sunt nepăsător faţă de el, nu acopăr cu dragoste faptele rele ale aproapelui, ci le răspândesc şi le osândesc şi pe ele şi pe aproapele, neiubindu-l deloc. (...)

3. Nu cred în ce spune Biblia. Nu cred nici în nemurire, nici în Evanghelie. Căci dacă aş fi crezut cu adevărat, încredinţat fără îndoială, atunci m-aş fi gândit fără încetare la cele ce mă aşteaptă, şi mi-aş fi trăit viaţa aceasta ca un pribeag care aşteaptă să intre în Patria Cerească. Dimpotrivă, eu nu-mi pun problema veşniciei, ci spun: cine ştie ce poate fi după moarte? Spun că cred în nemurire, dar numai cu mintea, nu cu inima şi simţirea, dorind mereu o mai bună viaţă a mea trupească. (...)

4. Sunt pururea plin de mândrie şi slavă deşartă. căci ori de câte ori găsesc în mine ceva bun, doresc să scot la suprafaţă, ca să mă proslăvesc în faţa altora şi să mă îndulcesc în lăuntrul meu. Deşi înafară arăt o oarecare smerenie, în sinea mea, pun toate faptele mele pe propriile mele puteri, şi mă socot cel mai bun sau cel puţin nu mai rău decât ceilalţi. Dacă văd un neajuns, caut să-l îndreptăţesc, săl acopăr cu o aparentă necesitate şi nevinovăţie. (...)

În aceste 4 păcate, se cuprind toată prăpastia tuturor păcatelor."

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

[Dalian]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Nu iubesc pe Dumnezeu.
Urăsc pe aproapele.
Nu cred în ce spune Biblia.
Sunt pururea plin de mândrie şi slavă deşartă.

Era clar ca nu esti decat un trol care se prefacea a fi crestin. Daca iti urasti semenii, macar nu-i mai trage dupa tine-n iad prin invataturi exotice pretins ortodoxe. Si daca nu crezi ce spune biblia macar nu-ti mai bate joc de ea prin deviante talcuiri.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

Lupta mai intai cu tine insuti, cu ura, mandria si necredinta ta.
Un ateu ingamfat care lupta cu ereticii e doar un spectacol vrednic de toata jalea.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Frate Ovidiu B., mă regăsesc deplin în acel text ce l-ai postat frăţia ta. Dar uite, ca să nu te mai smintesc nici câtuşi de puţin, facem altfel.

Îţi redau, un text foarte valoros (pentru mine cel puţin), din cartea "Pelerinul rus", anume partea din carte numită justificat "Spovedania omului lăuntric sau calea care duce către smerenie", şi în care mă regăsesc deplin, o spun cu sinceritate, vrednic fiind de iad:

Dar împotriva ereziei, nu voi înceta să lupt, câtă vreme, port viaţă-n piept. Amin.

Şi dacă te regăseşti într-o asemea stare cum crezi că o să poţi să lupţi cu succes împotriva ereziei (luptă pentru care nu eşti pregătit)? Neavând armele iubirii şi smereniei cum crezi că vei birui? Oare nu-ţi va fi mai de folos să birui ceea ce afirmi că vezi în tine decât să ieşi la luptă neînarmat? Biruie patimile din tine şi cu siguranţă vei întoarce pe eretici spre adevăr, bineînţeles nu tu, ci Adevărul din tine. Sau altfel spus: "Dobândeşte pacea, şi mii de oameni din jurul tău se vor mântui." Dar când noi suntem mândri şi plini de patimi cum vom putea să-i convingem pe alţii?

Sau cum spunea părintele Rafail Noica: "Noi foarte uşor numim pe cineva eretic, uitând că Sfinţii Părinţi numeau eretic în Duhul Sfânt şi rezultatul era că omul acela se întorcea".

Sau: "Dacă noi creştinii am trăi aşa cum s-ar cuveni unui creştin să trăiască, iaca părintele Cleopa zicea că toţi şi ereticii ar veni în genunchi către noi, de bunăvoie, dacă ar vedea în noi ceea ce nu este. Aşa că să ne luăm răspunderea noastră."

"Cu cât ne smerim mai mult întru pocăinţă, cu atât mai repede rugăciunea noastră Îl dobândeşte pe Dumnezeu. Când pierdem însă smerenia, atunci nici un fel de fapte bune nu ne pot ajuta. Acţiunea în noi a mândriei, judecarea fraţilor, vrăjmaşa faţă de aproapele, ne aruncă departe de Dumnezeu." (Arhimandrit Sofronie)

ps: chiar nu vrei să ţii cont de sfaturile primite?