Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 21.07.2015, 21:20:19
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Căsătoria cinstită este temeiul armoniei, al păcii, al fericirii după putință, însă cel mai important dintre toate este temeiul creării oamenilor, cea mai înaltă demnitate care există în lumile zidite de Dumnezeu, de vreme ce Domnul nostru descoperă că nu este vrednică întreaga lume pentru un singur om. Această foarte înaltă demnitate, pe care dumnezeiasca atotbunătate a dăruit-o celor doi soți – ca să nască oameni, care au posibilitatea de a dobândi înrudirea cu Dumnezeu și să se facă moștenitori ai lui Dumnezeu-Tatăl și împreună moștenitori ai Fiului Aceluia – nu poate fi descrisă! Această măreață demnitate care produce nu sori, stele sau galaxii/sisteme solare, ci o formă după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, o produc buna-cuviință și armonia căsătoriei; și astfel, omul devine împreună-lucrător al vieții veșnice, mulțumită lui Dumnezeu. Mijlocul necesar al acestei biruințe este dragostea curată și adevărată a soților, în principal în greutățile vieții, atâta timp cât neadormitul nostru vrăjmaș ne războiește. Întrucât însă capul femeii este bărbatul, el trebuie să aibă grijă pentru neîntrerupta iubire care îi va lega împreună. Apostolul Pavel sfătuiește: „Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea și femeia bărbatului” (I Corinteni 7, 3). Făcând apoi tâlcuirea acestei taine foarte adânci, spune: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci băr*batul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia” (1 Corinteni 7, 4). Și adaugă cuvintele iconomiei ca să nu pătrundă în viața lor lipsurile sau exagerările. Spune, așadar, soților: „Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana” (1 Corinteni 7, 5). Acest „cu bună învoială”, pe care îl accentuează Apostolul Pavel, are o adâncă însemnătate pentru că „fără bună învoială” se naște suspiciunea răutății diavolești, dar este avut în vedere și mediul comunitar, care întotdeauna naște ispite.
Pentru stabilitatea și statornicia căsătoriei, Apostolul Pavel scrie: „Poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! [...] Tot așa, bărbatul să nu-și lase femeia” (1 Corinteni 7, 10-11). În alt loc, adresându-se bărbatului, spune: „Te-ai legat cu femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie” (1 Corinteni 7, 27).
Gheronda Iosif Vatopedinul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 21.07.2015, 21:22:05
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Iubirea cea adevărată și neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare și să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice și se mișcă continuu. Ce anume rămâne neschimbat în societate, în înrudirile și în colaborările dintre oameni? Numai în căsătoria legiuită stăpânește dragostea curată și dezinteresată, deoarece, potrivit poruncii dumnezeiești, „ceea ce Dumnezeu a unit, nimeni nu trebuie să despartă”. Unitatea celor doi soți a fost consacrată de la începutul zidirii. Nu există greșeli în creație, de vreme ce Sfânta Scriptură mărturisește că „a privit Dumnezeu toate câte a făcut și, iată, erau bune foarte”. Dumnezeu a prevăzut căderea omului și modul înmulțirii lui și de aceea a impus unitatea celor doi întru unul, pentru ca să fie ținut ipostasul vieții prin iubire. Acel „iar femeia bărbatului de la Domnul se rânduiește” (Pilde 19, 14) se referă la credincioși, în care este pusă în lucrare voia Lui. În Vechiul Testament Dumnezeu i-a condus pe credincioșii Săi slujitori la unitatea adevăratei căsătorii și le-a prezentat-o ca model, în cea mai de jos lipsă de învățătură și neștiință care domnea în vremurile de atunci.
Oriunde există iubire înlăuntrul căsătoriei, nici un fel de pericol (zguduitură) nu va putea să o influențeze, nici chiar socrii! Am silit, dacă ni se permite expresia, pe unii soți ideali la o vârstă matură să ne lămurească din propria lor experiență care este elementul necesar al căsătoriei, și nu ne-au ascuns ce este dragostea. Doamne de neam bun ne-au descoperit, de asemenea, că: „Pe noi, ca femei, nimic altceva nu ne liniștește și nu ne aduce pacea, decât simțirea că soțul nostru ne iubește cu adevărat, numai pe noi. Din păcate, ca femei, suntem suspicioase, influențate fiind de mediu”.
Este nevoie de atenție în fața înrâuririi, ca să nu spun impunerii, părinților și a mediului, de unde și socrii au primit un nume rău. După căsătorie, îi sfătuim pe bărbați și pe femei să înlăture amestecurile părinților sau influența oricăror altora, care este pornită spre distrugere.
Gheronda Iosif Vatopedinul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 21.07.2015, 21:24:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Cel mai des, noi gândim castitatea din perspectiva relațiilor trupești. Castitatea vine însă mult mai devreme decât începutul oricăror relații trupești dintre soț și soție. Castitatea stă în a vedea în omul pe care îl privești frumusețea pe care Dumnezeu a pus-o în el, a vedea chipul lui Dumnezeu, pe care nu este îngăduit să îl întinăm, să-l vedem pe om în frumusețea aceasta și să slujim creșterii ei necurmate și nepătate de nimic. Castitatea stă în a păzi cu înțelepciune integritatea propriului suflet și a sufletului celuilalt. În acest sens, castitatea stă la temelia căsătoriei - nu numai a relațiilor sufletești, ci și a celor trupești, fiindcă ea exclude grosolănia, foamea și setea de relație trupească și o transformă pe aceasta în unire evlavioasă a doi oameni, când însoțirea trupurilor reprezintă, se poate spune, o încununare a iubirii, a unității care trăiește și arde în inimile lor și în viața lor.
Castitatea nu numai că este compatibilă cu căsnicia: castitatea reprezintă baza căsătoriei, când doi oameni se pot privi unul pe celălalt și își pot vedea frumusețea unul altuia ca pe un lucru sfânt, care le-a fost încredințat și pe care trebuie nu numai să-l păzească, ci și să-l ducă la desăvârșirea deplină. (Mitropolitul Antonie al Surojului)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 22.07.2015, 22:59:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Stim aceasta, „cuvântul Crucii pentru cei ce pier e nebunie; pentru noi, însă, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”. De bună seamă: pentru cei ce pier în păcatele lumii e o nebunie ca Atotputernicul Creator să moară răstignit între doi tâlhari; e o nebunie ca cel ce a fost lovit peste obrazul drept să întoarcă și pe cel stâng; e o nebunie să ierți și să iubești pe vrăjmașii tăi. Dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este cea mai mare putere din lume. Însă unde își găsește explicația această nemaipomenită forță de răsturnare a răului din lume? Credem că numai în faptul simplu ca lumina zilei ce ni se descoperă în scrierile sfinte. Și anume: „Lupta noastră nu e împotriva sângelui și a trupului”, deci nu împotriva oamenilor care sunt frații noștri, ci „împotriva uneltirilor diavolului, împotriva duhurilor răutății, răspândite în văzduhuri”. Din Sfânta Scriptură, din scrierile Sfinților Părinți și din Viețile Sfinților se vede lămurit că oamenii lumii cu care ne războim nu sunt decât niște sărmane marionete, mai mult sau mai puțin conștiente, mânuite de nevăzutul dumnezeu al întunericului și al minciunii. Luptându-ne cu omul rău, noi nu facem decât să intensificăm răul, molipsindu-ne și noi de răul vrăjmașului sau dușmanului nostru. Dar prin Cruce și prin armele lui Dumnezeu noi țintim, ca și David, nu în gloata de filisteni, ci în uriașul Goliat, iar după prăbușirea acestuia din urmă se prăbușesc, implicit, armate întregi de vrăjmași văzuți.
Arhimandrit Paulin Lecca
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #5  
Vechi 22.07.2015, 23:01:01
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Curajul este de mai multe feluri. Dar cel mai primejdios dintre toate este îndrăzneala oamenilor care nu au nimic de pierdut. A nu avea nimic de cele materiale, a nu fi stăpânit de nici o patimă, a socoti bunurile trecătoare drept niște gunoaie, a fi cu ochii țintă la viața de dincolo, a iubi din tot sufletul pe Iisus - iată în ce constă puterea subiectivă a creștinilor care i-au biruit pe păgâni. Și dacă, pe deasupra, se mai adaugă disprețul față de moarte, bucuria de a suferi pentru Hristos și dorul nestăpânit pentru a trece în viața de dincolo, atunci, într-adevăr, virtuțile creștine, armele de care vorbește Sfântul Apostol Pavel și puterea Duhului Sfânt care le pătrunde ca un foc, devin de nebiruit, mai mult: cea mai formidabilă victorie din lume nu se poate obține decât prin smerita moarte de pe Cruce. Așa a biruit Iisus lumea, așa au biruit sfinții pe diavol și împărățiile lumii și numai așa putem birui și noi pe vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți.
Arhimandrit Paulin Lecca
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 23.07.2015, 21:29:52
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Ingăduie Dumnezeu să petreacă ceasuri grele credinciosul, dar numai ca să devină vădită dragostea lui față de Dumnezeu și ca să primească mai multe cununi. Când după multe ispite ale demonului i s-a arătat Domnul Sfântului Antonie, acela i-a spus: „Doamne, unde ai fost atâta timp de când rabd ispitele? Și Domnul i-a răspuns: Aici eram și urmăream lupta ta” (Sfântul Athanasie cel Mare, Viața Sfântului Antonie cel Mare). Domnul întotdeauna este de față în lupta noastră, dar de multe ori Își ascunde prezența, ca să ne învrednicească să primim bucuria, slava și cununile biruinței. Nu trebuie să ne scape aici cât de dur și de intens este războiul vrăjmașului pentru acela care se întoarce și începe să umble pe calea lui Dumnezeu. Atunci împreună cu lupta lui lăuntrică, pentru a depăși relele lui obiceiuri și păcate are de înfruntat și mediul lui, rude și prieteni pe care îi pune ispita, încă și în necunoștință, să îl îngreuneze în diferite chipuri. Prin provocările lor, prin faptul că-i amintesc vechile lui obiceiuri, prin faptul că-i spun: ce-ai pățit tu, om tânăr și vesel să te duci la Biserică, lasă acestea pentru vremea când vei îmbătrâni și multe altele. Ispitele Sfântului Antonie nu s-au oprit până la sfârșitul vieții lui. Citim în viața lui că vizitatorii care se duceau să se sfătuiască cu el la chilia lui, în pustie, auzeau zgomotele demonilor prin care aceia încercau să-l influențeze pe Sfântul și să-l smulgă din rugăciunea lui. Ispitele nu ne vor lăsa niciodată în viața aceasta, care este un loc al luptei și nu al odihnei, dar luptătorul viteaz nu le dă importanță și nu se lasă influențat de ele. Doar că devin prilejuri pentru trezvie duhovnicească, smerenie, refugiu la acoperământul lui Dumnezeu și, în general, pentru progres duhovnicesc.
Unul dintre războaiele demonilor este și cel provocat de gândurile de hulă, care sunt semănate în mintea unora dintre frați și îi tulbură foarte tare sau și altele, gândurile necurate prin care demonii îi chinuiesc cu stăruință. Când credinciosul nu participă la ele nici măcar pentru puțin și nu le primește, nu este vinovat și nu păcătuiește. Este război care este adus din pizma și răutatea demonilor și de aceea nu trebuie să deznădăjduiască sau să se împuțineze cu sufletul, ci să le disprețuiască și să se refugieze cu smerenie la Cel Atotputernic. Și Acela când va considera potrivit ceasul îi va lua ispita. Vrednici de compătimire sunt acei frați care din neștiință consideră, atunci când întâmpină o asemenea ispită, că păcătuiesc ei înșiși și sunt vinovați pentru asta cu rezultatul că se necăjesc peste măsură, fără să poată găsi o soluție. E nevoie să alerge la duhovnicul lor și la studiul părinților ca să poată înțelege ispita și să o înfrunte corect. A zis unul dintre sfinți: „Era un cinstit bătrân dintre anahoreți și l-am vizitat odată când eram supărat de ispite. Acesta era bolnav și stătea întins. După ce l-am salutat, m-am așezat lângă el și i-am spus: Roagă-te, părinte, pentru mine fiindcă sunt în mare întristare din pricina ispitelor demonilor. Acesta când a deschis ochii lui și a luat aminte la mine și mi-a zis: „Fiule, tu ești tânăr și nu îngăduie Dumnezeu să-ți vină ispite”. Și eu i-am răspuns: „Și tânăr sunt, și am și ispite care sunt potrivite celor tari și înaintați”. Și același iarăși a zis: Prin urmare, Dumnezeu vrea să te facă înțelept. Și eu am zis: Cum să mă facă înțelept? Fiindcă eu în fiecare zi gust moartea. Și acela iarăși: Dumnezeu te iubește, taci. Dumnezeu intenționaează să-ți dea harul Lui. (Era vorba de războiul din timpul somnului). Și a continuat. Află, fiule, că treizeci de ani m-am războit cu demonii și după ce a trecut al 20-lea an nu am simțit nici un ajutor. După ce au trecut douăzeci și cinci, am început să aflu puțină odihnă. Și pe măsură ce timpul trecea, ispitele creșteau. Și când a trecut al 27-lea și a venit următorul s-au înmulțit ispitele încă și mai mult. Când a trecut al 30-lea an și s-a apropiat de sfârșit, atât de mult s-a întărit și a sporit odihna încât nu puteam să conștientizez starea la care am ajuns. Și a încheiat: Când vreau să mă ridică și să fac rugăciunea, trei zile dacă rămân în rugăciune, din pricina intensei prezențe a lui Dumnezeu înlăuntrul meu, nu simt deloc osteneala. Iată ce odihnă fără de sfârșit mi-a dăruit lucrarea care a ținut atât de mult timp. (Avva Isaac, Cuvinte ascetice, Cuvântul 3, Ed. Spanou, Athena, p. 13) „Nu se compară ostenelile pentru adevăr în această viață cu bucuria duhovnicească care s-a pregătit pentru cei care rabdă și luptă pentru bine” (Avva Isaac, op. cit., Cuvântul 23, p. 91).
Arhimandritul Tihon
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 25.07.2015, 22:31:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

Un suflet fără răutate, simplu, smerit, blând, care își dezrădăcinează egoismul cu toate patimile lui, este ca o unealtă docilă în mâinile unui meșter. Printr-un asemenea suflet care, în locul egoismului, se umple de darurile Sfântului Duh, Dumnezeu lucrează, zidește, dărâmă și arde puterile vrăjmașe așa cum un electrician se folosește de aparatul său electric de sudură. Și tocmai de aceea o unealtă și un vas ales al lui Dumnezeu spune despre sine: „Prin darul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”, „nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește întru mine”, iar Sfântul Serafim de Sarov învață că întregul scop al vieții noastre nu este decât acumularea Duhului Sfânt. Dacă în lupta cu noi înșine vom dobândi darul Duhului Sfânt, atunci nici furtuna, nici ploile, nici vânturile, nici oamenii și nici demonii nu ne vor putea face vreun rău. Dimpotrivă, un astfel de suflet plin de energia divină va opri furtuna și vânturile ca să se facă liniște, va despica în două Marea Roșie, va scoate apă din piatră seacă, va învia morții și, ceea ce este mai important decât orice, va învia mii de suflete, scoțându-le din mormintele patimilor și păcatelor. Fierul roșu aplicat pe mușcătura de șarpe îl scapă pe om din ghearele morții, dar ceea ce arde otrava vechiului balaur nu e fierul voinței noastre personale, ci focul cel ceresc de care e pătruns fierul.
Arhimandrit Paulin Lecca
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 18:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 13:43:12