De la resemnare la acceptare

[AGabriela]

În prealabil postat de RalucaG

Scrie undeva să nu aruncăm cu pietre, ca nimeni nu e fără păcat.
Mai scrie și că uneori cunoaștem păcatul omului, dar nu și pocăința lui...
Foarte urâtă exprimarea de gen "suflet de capră", " ca porcu" etc.
Gabriela, un preot duhovnic vă poate ajuta mult, vă poate ajuta să plângeți, dacă acest lucru vă este acum imposibil, vă poate ajuta să dormiți noaptea dacă suferiți de insomnii, vă poate ajuta să iertați, să nu stați împotriva celui rău, să priviți lucrurile cu calm și să puteți accepta ceea ce pare de neacceptat, chiar și o pierdere, chiar și singurătatea. Singurătatea ne obligă să ne luptăm cu demonii personali și să dobândim o anume liniște. Dar pacea pe care o simțim după ce vorbim cu preotul duhovnic și după ce ascultăm Sfânta Liturghie este balsamul de care are nevoie sufletul nostru.

Un alt suflet de capră

Multumesc frumos, am parinte la care ma spovedesc, dar din pacate nu il pot numi si duhovnic, pentru ca nu il simt asa de apropiat. Merg si la Sf Liturghie cand am ocazia (duminica e un obicei bineinteles). Aceste lucruri ma mentin un pic pe linia de plutire, ca sa nu ma razvratesc totalmente. Pe unii singuratatea ii ajuta sa se lupte cu proprii demoni, pe mine ma face mai razvratita si mai egoista.
Am incredere ca va veni o zi cand Domnul va randui sa ma gasesc cu acea persoana care sa nu arunce neaparat cu pietre, ci sa ma ajute sa deblechez usa pentru a-i deschide lui Hristos. Ce va reprezenta aceasta persoana pentru mine in raportul relationarii pe pamant nu stiu, stiu doar ca am nevoie de a recapata increderea in oameni.si in Dumnezeu.
Multumesc frumos inca o data
Am reusit sa ma odihnesc un.pic sufleteste in aceste cuvinte