De la resemnare la acceptare

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

Prolixă încercare de interpretare, îndopată cu clişee filologiste, şi alea expirate. Ai citit vreodată textul lui Maiorescu, "Beţia de cuvinte"? Păcat...
Mă interesa doar să găsesc un deznodământ plauzibil, mai puţin să citesc ficţiuni paralele inspirate de frustrări străvechi de natură personală ale altora... Experimentul nu e altceva decât un fel de variaţiune la o parabolă evanghelică, fără aluzii la situaţii concrete. Asemănările, dacă există, sunt absolut întâmplătoare.
În fine, un "mulţam" de politeţe suportă tastatura!

Un posibil deznodamant… “indopat cu clisee, si alea expirate”, probabil defazat, probabil tot pe negustul sofisticatelor exigente hermeneutice ale unui “geniu” expozitiv luxuriant:

“Ierusalime, Ierusalime, (aici modifici si pui numele tipului din parabola, te descurci tu :)) care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie;
Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului”.

Succes cu experimentul!