De la resemnare la acceptare

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Nici cultură generală în materie de literatură, nu vreau să adun. Nu-mi ajută la mântuire. E vorba de mântuire. E scopul pentru care omul, adică creştinul, trăieşte. Mântuirea lui şi a celorlalţi din jurul lui.
Nu citind din G. G. Marquez sau nu citind "Puterea şi gloria" lui Graham Greene. Aceştia doi, şi miliarde ca ei, nu au ajuns şi nu vor ajunge la îndumnezeire niciodată.
Ori ăsta-i scopul. Eu, pentru asta trăiesc, pentru Hristos, pentru a-L înţelege, a-L dori, aL căuta, a-L găsi, a-L urma, a trăi în El, a mă curăţi, lumina şi îndumnezeii prin El. Numai când ajuns la luminarea în Hristos, la acea "pace care covârşeşte orice minte", spune Scriptura, la vederea luminii necreate, în harul necreat, atunci poţi să mântuieşti şi pe alţii în jurul tău. Şi atunci şi doar atunci, poţi ajunge la îndumnezeire.

E mult de scris, prea mult, căci doar prin cuvintele acestea materiale, poţi exprima ineprimabilul, dar e atât de frumos...

Am spus că nu scriu mult... iartă-mă.

Doamne, ajută.

Faza cu "cultura nu ajuta la mantuire" e priceless. E esenta fanatismului. Btw, se stie ca inainte sa arda califul Biblioteca din Alexandria, au ars-o cu ceva secole inainte, crestinii, insa doar partial? Probabil gandeau ca si colegul nostru.
Igore, intre cultura si alergatul fanatic dupa himere mistice, eu aleg intotdeauna cultura. Asa, ca sa stii. Sac-sac!