![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Apoi, bucuria duhovniceasca a cununiei si nasitului este ea insasi, pentru un autentic crestin, tamaduitoare. Doliul prelungit e semn atat al imaturitatii psihologice cat si al precaritatii duhovnicesti. Dar daca omul nu poate face fata situatiei, deh, e de inteles. Nu merge bucurie cu forta, si nici dragoste... Poate ca mai intai are nevoie de ajutor. Din partea preotului si a comunitatii, mai intai. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
A cununa si a boteza sunt fapte crestinesti care au loc in biserica. La petrecere, se poate imbraca intr-o tinuta mai sobra si sa evite dansul. Si apoi n-ar fi rau sa fie o petrecere mai putin galagioasa... Esenta o constituie evenimentul religios, nu petrecerea, cum ne place sa credem...
|
#3
|
||||
|
||||
![]() Citat:
|
#4
|
|||
|
|||
![]()
În ce sens "normal"? La ce raportezi când definești normalitatea? Și mersul cu capra este ceva "normal" pentru unii oameni. De ce hora nu ar mai fi ceva normal?
P.S. Hora are ceva frumos în esența ei...:) Last edited by ovidiu b.; 04.03.2016 at 09:30:17. |
#5
|
||||
|
||||
![]()
@Ovidiu.B Ma raportez la istorie si la stramosii nostrii care aveau o credinta de 1000 de ori mai mare ca noi.
Normal in sensul ca era ceva obisnuit ptr. romanii din trecut sa aibe hore; iar Biserica nu era impotriva acestui obicei, din contra. De exemplu, la hore se cunosteau viitorii miri - supravegheati de parinti. Nu erau spectacol, cum sunt astazi; erau parte din viata fiecarui roman. Asa cum majoritatea romanilor (aici ma refer la barbati) stiau un instrument muzical, deobicei fluierul/naiul; sau stiau sa sculpteze in lemn. Last edited by Parascheva16; 05.03.2016 at 12:25:42. |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Esența o constituie conviețuirea în pace și bucurie, atât în biserică cât și în afară, a ști cum să trăiești în armonie chiar și la o petrecere cu dans și multă gălăgie. Esența poate fi modul cum mă raportez față de Dumnezeu și față de apropele ținând cont de poruncile evanghelice care sunt cuprinse în porunca iubirii. Last edited by ovidiu b.; 04.03.2016 at 09:49:31. |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Prin urmare, cununia s-ar putea sa aduca atingere doliului, dar botezul nicidecum, deoarece botezul are toate prioritatile si derogarile posibile.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) |
#8
|
||||
|
||||
![]()
Dacă e taină, cum poate să aibă de-a face doar cu trupul? Mirii care se unesc „în Hristos și în Biserică” o fac doar trupește/lumește? Sufletele unde și le lasă? În duh nu participă?
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea) |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Nu. Ca n-auzi ca s-a dat drumul, ura!!!, la desfranare?
|
#10
|
|||
|
|||
![]()
Tocmai aici e taina, ca atractia este trupeasca, dar cununia crestina pregateste "rodul conjugal" sa se nasca intr-o familie care promite sa-i ofere invatatura lui Hristos, incepand cu botezul, spre mantuirea sa; iar conform invataturii promise si el(ca aproape toti)... se va casatori.
Citat:
Recunosc ca toate sunt ale Bisericii, dar dintre toate sapte(cum bine ati zis), prima, botezul, pe fondul puritatii sufletesti inca de dinainte de botez, mi se pare o primire evidenta in imparatia lui Dumnezeu si de aceea am numit-o dumnezeiasca.
__________________
Sublimă fărâmă a Sfintei Chemări, Zvâcnită din Vrerea divină, Mi-e sufletul vultur ce spintecă zări Și sus, printre stele, se-nchină.(pr. Dumitru) Last edited by Demetrius; 06.03.2016 at 05:10:23. |
|