Împotriva ereziilor NEO-PROTESTANTE, Cuvântul al III-lea - RUGĂCIUNILE CĂTRE SFINŢI

[Ioan_Cezar]

Curioasă discuţia aceasta despre corpuri moarte sau vii... Dar cred că foarte folositoare, într-un final.
Pentru că nici eu nu sunt deplin lămurit, vin şi eu cu părerea, poate mă mai dumiresc cu ajutorul vostru.
Cum înţeleg eu?

În primul rând, din câte ştiu numim moarte despărţirea (temporară) a sufletului de corp. Când unitatea dintre corpul şi sufletul unui om s-a destrămat, numim aceasta moartea acelui om. Am înţeles că sufletul merge la Domnul iar trupul se întoarce în ţărînă. Sper că nu greşesc prea tare, rog să mă corectaţi dacă e cazul.
Ei bine, prin prisma acestei înţelegeri, îmi pare că trupul oricărui om, inclusiv al sfântului, este mort după desfacerea legăturii dintre el şi suflet (duh).

În al doilea rând, toate organele (şi aparatele şi sistemele, respectiv celulele şi ţesuturile) unui om sunt parte dintr-un sistem mai cuprinzător - sistemul organismului. Corpul nostru e un sistem format din mai multe componente corelate între ele, care funcţionează împreună prin numeroase legături reciproce şi prin conducerea unor subsisteme de comandă şi control (sistem nervos, endocrin ş.a.)
Dacă un organ a fost despărţit de organismul din care făcea parte el nu mai poate fi viu. A pierdut însuşirea de componentă a sistemului viu şi nu mai poate participa la legăturile vieţii acelui organism. Ca urmare, o parte distinctă a unui organism (de pildă o mână sau un deget sau capul sau altă parte) nu mai poate fi vie. Implicaţia, relativ la discuţia de aici, este că moaştele unui sfânt nu pot fi vii, în sensul precizat aici, de componente ale unui organism viu. Un deget al unui sfânt nu mai face parte din organismul viu al sfântului. Nu biologic. Este, deci, impropriu să spunem că moaştele sunt vii, dacă nu precizăm că ne referim la altceva decât la viaţa biologică a omului respectiv.

În al treilea rând, o condiţie a vieţii unui organism, organ, ţesut sau celulă o reprezintă schimburile. Celula, de pildă, este vie cât timp au loc schimburi permanente între substanţele din jurul celulei, care alcătuiesc mediul intern al organismului, şi substanţele din interiorul celulei. Trecerile acestea permanente ale substanţelor de o parte şi de alta a membranei celulare, prin "porţile" sau canalele ionice etc., sunt absolut necesare pentru viaţă. Deîndată ce schimbul dintre interior şi exterior a încetat, celula moare. Pompa de sodiu şi potasiu, pompa ionilor de calciu sunt exemple banale pe care le cunosc şi elevii din clasa a şaptea, astăzi, în vremile moderne...:)
Este exclus ca în celulele care alcătuiesc moaştele să mai fie această mişcare a substanţelor de o parte şi de alta a membranelor.

În al patrulea rând, orice organism viu realizează câteva funcţii: mişcare, hrănire, apărare, reproducere, creştere, dezvoltare etc. Nu cred că moaştele vreunui sfânt realizează astfel de funcţii.... Le-a văzut careva crescînd, dezvoltîndu-se ş.a.m.d.?

Rezultă că moaştele nu pot fi considerate vii, în sens biologic. Sunt componete ale unui corp (organism) mort, biologic mort. Sunt materie moartă.

Rămâne, astfel, să căutăm alt sens pentru a susţine că moaştele sunt vii. În orice caz, dacă susţinem că moaştele sunt vii în sensul obişnuit al termenului, mă tem că afirmăm o bazaconie teribilă.
Deci, în ce sens putem afirma că moaştele sunt vii? Deşi sunt materie moartă, pe de altă parte... Adică sunt în acelaşi timp şi moarte şi vii...:)