Sa ne impartasim des sau rar?

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu credeam că postezi explicaţii cu privire la femeia însărcinată care se împărtăşeşte.

ps: cu câteva luni în urmă îl prigoneai pe părintele într-o dispută, tot pe tema împărtăşirii. :))
Observ că a început să-ţi placă părintele Pruteanu. Slavă Domnului!

Tocmai de aceea nu am dat citate pana acum de acolo. Dar spun doar cand greseste ceva. Cu femeia insarcinata e acelasi lucru, Sfanta Impartasanie ajunge si la prunc, din moment ce e in corpul celei ce se impartaseste. Daca se pune problema ca si cel ce primeste transfuzia ar primi sange cu particule de la imparasanie e simpla concluzia.

[delia31]

Catalin, daca-mi permiti, eu inteleg ca avem aici doua aspecte:
1. Prezenta reala a Trupului si Sangelui lui Hristos in Euharistie, lucru pe care nu-l contesta niciun ortodox
si
2. Metabolismul acestui Trup pnevmatizat al lui Hristos, care odata ingerat si asimilat in trupul nostru, nu trebuie cugetat trupeste. Fiindca n-are nimic de-a face cu metabolismul oricarei substante cunoscute pe care ar putea-o manca omul pe lumea asta.

La acest al doilea aspect, as zice eu ca e de cugetat.

Nu vorbim de metabolizarea painii facuta din faina, drojdie si apa si de circuitul substantelor nutritive prin sistemul circulator si digestiv, ci de metabolizarea unei Paini vii care s-a pogorat din cer, si care depaseste orice process bio-fizico-chimico-fiziologic.
„Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” (Ioan 6, 51)

Nu cred ca are cineva pretentia ca poate descrie stiintific ce se intampla dpdv fiziologic/anatomic/biologic cu Trupul pnevmatizat dupa ce un credincios s-a impartasit cu acesta.
Eu cred ca nu se poate vorbi de circuitul substantelor componente in sistemul digestiv.

Si aici, n-ar strica, cred, sa ne reamintim rugaciunea rostita de preot in Altar: "Se sfarama si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarama si nu se desparte…"

Ce am putea intelege de aici? Ca Trupul euharistic, pnevmatizat al lui Hristos, desi se frange si se imparte in mai multe parti pentru a fi oferit separat fiecarui credincios in parte, totusi ramane intreg, neimpartit si nedespartit, asa incat nu putem vorbi de vreun circuit bio-chimico-fiziologic al componentelor materiale. Fiindca nu e vorba de vreo materie cunoscuta, ci de materie impregnanta in fiecare molecula de Duhul Sfant si nu cade sub incidenta legilor lumii de aici. E Trupul Facatorului Legilor.

Spre deosebire de orice materie care se descompune in elementele organice din care e alcatuita, pana la a se face una cu tarana, Trupul pnevmatizat al lui Hristos, nu doar ca nu se descompune organic, ci il face pe omul facut din lut una cu cerul.

Asadar, procesul e invers. Nu Trupul Pnevmatizat al lui Hristos redevine materie divizibila in substantele materiale constitutive, ci din contra, fiinta noastra divizata si divizibila, atat material, cat si spiritual, incepe incet-incet sa se uneasca in alcatuirea ei cu Cel Indivizibil.

De curiozitate, tu ce stii referitor la metabolismul hranei inainte de cadere? Sa nu fie vreo legatura cu faptul ca in Rai, inainte de cadere, fructele cu care se hraneau Adam si Eva, erau deopotriva si materiale dar si spirituale, avand o transparenta, asemanatoare cu cea a materiei transfigurate ce va sa fie dupa Parusie?

Cum crezi ca digerau si metabolizau Adam si Eva acea hrana atat sensibila cat si inteligibila simultan?
Sper ca nu crede cineva ca in acea ambianta de transparenta stravezie a harului, putea exista stricaciune, putrejune si descompunere, fenomene aparute in creatie doar dupa ce omul a dat-o peste cap, lipsind-o si pe ea si pe sine de har.

Raspunzand la aspectul asta, cred eu ca se poate macar intuit, ca in cazul Euharistiei, nu avem de-a face cu procese bio-chimico-fiziologice cunoscute, ci de alta natura.

Deci, Catalin, retine te rog! In aceasta discutie, nimeni dintre ortodocsi, nu contesta prezenta reala a lui Hristos in ceea ce se vede in Potir.
Ci, doar faptul ca cugetam trupeste despre ceea ce este Trup pnevmatizat.

Cu siguranta, se poate vorbi de o comuniune prin har a pruncului in pantecele mamei care se impartaseste, dar a pune la microscop taina Trupului pnevmatizat si a o analiza dupa legile de metabolizare a materiei stricacioase, mi se pare neadecvat.

Cam atat. Cu scuze pentru interventie. N-o luati decat ca un punct de vedere. Ingust desigur, fiindca cine poate cuprinde cu mintea nedezlumita, inaltimea si adancimea si largimea tainei Euharistiei?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de CristianR

Nu se pune la îndoială că este Trupul și Sângele lui Hristos în mod real în Împărtășanie. Numai că a analiza în amănunt ce se întâmplă cu acesta după ce creștinul le mănâncă este imposibil sau nu se cuvine. Primești Trup și Sânge, dar te unești cu Hristos în duh. Chimia nu mai are niciun cuvânt de spus aici.

Îngăduie-mi, Cristian. Uite, frate, cum aş formula eu, cu ajutorul tău:
"Primești Trup și Sânge ŞI te unești cu Hristos în duh."

[CristianR]

E mult mai bine spus așa. Mulțumesc.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de delia31

Si aici, n-ar strica, cred, sa ne reamintim rugaciunea rostita de preot in Altar: "Se sfarama si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarama si nu se desparte"

Ce am putea intelege de aici? Ca Trupul euharistic, pnevmatizat al lui Hristos, desi se frange si se imparte in mai multe parti pentru a fi oferit separat fiecarui credincios in parte, totusi ramane intreg, neimpartit si nedespartit, asa incat nu putem vorbi de vreun circuit bio-chimico-fiziologic al componentelor materiale. Fiindca nu e vorba de vreo materie cunoscuta, ci de materie impregnanta in fiecare molecula de Duhul Sfant si nu cade sub incidenta legilor lumii de aici. E Trupul Facatorului Legilor.

Spre deosebire de orice materie care se descompune in elementele organice din care e alcatuita, pana la a se face una cu tarana, Trupul pnevmatizat al lui Hristos, nu doar ca nu se descompune organic, ci il face pe omul facut din lut una cu cerul.

Asadar, procesul e invers. Nu Trupul Pnevmatizat al lui Hristos redevine materie divizibila in substantele materiale constitutive, ci din contra, fiinta noastra divizata si divizibila, atat material, cat si spiritual, incepe incet-incet sa se uneasca in alcatuirea ei cu Cel Indivizibil.

...:) Frumos. Frumos de tot!
P.S. M-aş bucura să te obişnuieşti ca eu să îţi scriu astfel de lucruri, aşa cum cu bunătate m-ai învăţat tu însăţi. Iar tu să te reţii de a mă mai felicita, soră dragă, pentru că nu se cuvine să laude învăţătorul pe micuţ pentru ceea ce însuşi învăţătorul a dăruit. Eventual ar putea să îl încurajaze să fie receptiv şi să îşi folosească puterile aşa cum se cuvine, pentru a creşte, pentru a se lumina, câtă vreme a fost primit cu generozitate în preajma binefăcătorului său.

[florin.oltean75]

Si aici, n-ar strica, cred, sa ne reamintim rugaciunea rostita de preot in Altar: "Se sfarama si se imparte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarama si nu se desparte"

Ce am putea intelege de aici? Ca Trupul euharistic, pnevmatizat al lui Hristos, desi se frange si se imparte in mai multe parti pentru a fi oferit separat fiecarui credincios in parte, totusi ramane intreg, neimpartit si nedespartit, asa incat nu putem vorbi de vreun circuit bio-chimico-fiziologic al componentelor materiale. Fiindca nu e vorba de vreo materie cunoscuta, ci de materie impregnanta in fiecare molecula de Duhul Sfant si nu cade sub incidenta legilor lumii de aici. E Trupul Facatorului Legilor.

Spre deosebire de orice materie care se descompune in elementele organice din care e alcatuita, pana la a se face una cu tarana, Trupul pnevmatizat al lui Hristos, nu doar ca nu se descompune organic, ci il face pe omul facut din lut una cu cerul.

Asadar, procesul e invers. Nu Trupul Pnevmatizat al lui Hristos redevine materie divizibila in substantele materiale constitutive, ci din contra, fiinta noastra divizata si divizibila, atat material, cat si spiritual, incepe incet-incet sa se uneasca in alcatuirea ei cu Cel Indivizibil.

Explicatia este pertinenta, insa cu cateva observatii.

In intelegerea "sfarmarii fara despartire" si integrarea noastra in "Cel Indivizibil" sta toata intelepciunea.

Ca si cuvinte sunt frumoase, intuim adevarul lor, il simtim inlauntrul nostru - dar, din pacate, explicarea amanuntita a procesului lipseste (in cazul de fata avem exit prin afirmatia "nu cade sub incidenta legilor lumii de aici"; dogmatic prin etichetare "Taina" adica "inexplicabil" - sunt abordari similare).

Evident, euharistia isi face efectul aici - sub incidenta "legilor care nu sunt din aceasta lume" - aceste legi opereaza in planul acestei lumi- deci sunt si ale lumii acesteia.

Legile Lui Dumnezeu sunt legi si actioneaza peste tot.

Explicatiile privind posibilitatea divizibilitatii Indivizibilului - tin de intelegerea spatiului apofatic - minunata caracteristica a inepuizabilului Dumnezeu.

Fara patrunderea intelegatoare a dimensiunii apofatice este dificil sa avem revelatia ei, care totusi poate veni, insa in urma unor mari nevointe.

Elucidarea dimensiunii apofatice, Taina Intagibilului, prin explicatii clare - netezeste cararea, o face comfortabila, luminata si usor de parcurs.

Felicitari pentru diversificarea limbajului.

[delia31]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

...:) Frumos. Frumos de tot!
P.S. M-aş bucura să te obişnuieşti ca eu să îţi scriu astfel de lucruri, aşa cum cu bunătate m-ai învăţat tu însăţi. Iar tu să te reţii de a mă mai felicita, soră dragă, .

:)
Crezi ca nu ma retin? Da' se intampla uneori, cand vin de pe alte topicuri aiuristico-bizaro-fantastice si cand dau de ceva cu totul altceva, nu pot sa ma abtin. Macar atata feed-back, ca de adaugat ceva, nu poate fi vorba.
Dar te rog sa ma ierti daca te-am stanjenit in vreun fel!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

...pentru că nu se cuvine să laude învăţătorul pe micuţ pentru ceea ce însuşi învăţătorul a dăruit. Eventual ar putea să îl încurajaze să fie receptiv şi să îşi folosească puterile aşa cum se cuvine, pentru a creşte, pentru a se lumina, câtă vreme a fost primit cu generozitate în preajma binefăcătorului său.

:) poftim? cine-i micutul aici?

[catalin2]

În prealabil postat de delia31

2. Metabolismul acestui Trup pnevmatizat al lui Hristos, care odata ingerat si asimilat in trupul nostru, nu trebuie cugetat trupeste. Fiindca n-are nimic de-a face cu metabolismul oricarei substante cunoscute pe care ar putea-o manca omul pe lumea asta.

E tot o intelegere gresita, painea si vinul nu se transforma intr-o substanta necunoscuta, ele devin Trupul si Sangele Mantuitorului, dar tot din paine si vin.
E foarte simplu, e ca la apa sfintita. Inainte era apa simpla, dupa aceea e tot apa, dar sfintita. Nu se transforma intr-un alt lichid.
Si dupa transformare tot paine si vin mancam, dar acum sunt Trupul si Sangele Domnului. Sub forma de paine si vin. Fratilor, parca acum ati auzit de ortodoxie. Intrebati orice preot ortodox.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de florin.oltean75

.... dogmatic prin etichetare "Taina" adica "inexplicabil"

Iară şi iarăşi am privilegiul să îmi expun balaurii cugetării, sau cum s-o fi chemînd aceasta... Mulţumesc, Florin, că mi-ai ridicat mingea la fileu!
Dogma nu este etichetare. Este invitaţie la deschidere şi ghid şi măsură, brânci la libertate, zvâc la Viaţă. În vreme ce etichetarea este închidere, incapsulare în formulă, ruină şi borâtură a unui egofilism care s-a spânzurat pe sine şi zâmbeşte tâmp de sub ştreang. Abandon de la a fi şi de la a deveni. Cu ironie drăcească în cioc.
Dogma este iubire, smerită prin formularea în limbaj omenesc. Etichetarea? Mizerabilă şi obraznică apucătură, de-a noastră, a mult-îngâmfaţilor şi stupizilor.
Dogma, girul Vieţii. Etichetarea, garanţia morţii.
Dogma, reflex sacralizat al comuniunii. Etichetarea, gest al respingerii, fruct al neantizării, despărţitură de topor în carnea vie a luceferilor dintr-o vară târzie...
O, Florin, cum poţi oare să confunzi asemenea realităţi depărtate cum Cerul de pământ? Abisuri sunt, de netrecut, între asemenea gânduri şi simţăminte... Sunt lumi care se exclud reciproc, fără vreo posibilitate de tocmeală. Deşi convive, dealtfel... Ca să vezi!

*
O, frate, Taina nu are ca însuşire centrală inexplicabilul! Dealtfel, inexplicabilul nu are vreo legătură cu Taina, cu Dumnezeirea şi cu Creaţia Ei. Decât, poate, prin ricoşeul căzut al omului tâmpit de propria minciună confortabilă.
Fost-ai vreodată în Taină, Florin?
Cum era?
Îţi mai aminteşti?
Poate îţi va fi de folos mărturisirea mea:
Însuşirea centrală a Tainei îmi pare că este disponibilitatea. Cel care trăieşte în Taină se simte neîngrădit şi participativ. Are simţământul că este şi că este şi că este. Şi-n lărgime şi-n înălţimeşi-n timp.
Totodată el cunoaşte că această libertate absolută îi este oferită, pentru a se bucura de ea. Pur şi simplu, ca fapt de neinterpretat în timpul cât este trăit. (Avem vreme de interpretare abia apoi. Deocamdată doar suntem.)
Taina, aşa cum o cunosc eu, de nu mă înşel foarte tare, este totodată cuprindere şi nimicnicie. Cuprind deodată tot ce pot cuprinde şi în acelaşi timp îmi dau seama, ori mi se dă să cunosc, că abia de acum urmează să descopăr, să zăresc, să presimt...
Taina e situare concomitent în apogeul cunoaşterii şi în abia-începutul acesteia.
Taina fructifică şi totdată abia zămisleşte.
În Taină sunt suspendat între deja şi nu încă.
*

Taina adună pe om, cu pace. Simultan îl deschide spre necuprinsul încă şi mai mare. Când ai pătruns în Taină rodeşti şi înmugureşti, deopotrivă.

*
Taina nu este un sfârşit al cunoaşterii. Nici un început. Ea este un moment dintr-un continuum pe care noi, doar din pricina lepădărilor de Dumnezeu, îl mai putem percepe ca salt care ne bulversează ordinea precară şi rigidă.
Taina nu se opune cunoaşterii. Ci, prin însăşi natura Ei este cunoaştere, fiinţare deplină (întru deplinătate).
Cunosc, şi, dacă ating în elanul meu străjuit de dor (dorul de Dumnezeu) vreun liman, atunci mă simt şi împlinit şi neînceput. Alte şi alte zări mă cheamă!
A trăi Taina înseamnă a încheia un travaliu în timp ce te laşi cuprins de un altul, care te înspăimântă fericit prin presimţirea că va fi nesfârşit şi tandru.
Taina e cuprindere şi deschidere. Fericită întâlnire în/pentru sufletul atât de disponibil să o găzduiască, lăsîndu-se învăluit, ori cuprins!

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de catalin2

E foarte simplu, e ca la apa sfintita.

Păi da. O nimica toată. Ne poate confirma orice preot ortodox (dacă îl întrebăm).