Postul negru

[Copacel]

Ai tinut bre vreodata post negru ?

[vsovivivi]

În prealabil postat de Copacel

Ai tinut bre vreodata post negru ?

Dacă ai fi citit măcar o postare ai fi priceput de când mă tot chinui să încep să ţin post negru... la viciu şi la mândrie şi aroganţă.

Dar nu este suferinţă mai mare decât să constaţi că deşi îl cunoşti pe Dumnezeu sau pe Hristos ca nimeni altul de bine ai reuşit performanţa să nu-L mai iubeşti... şi nu este prostie mai mare şi ratare şi ghinion mai frustrant fiindcă pe Dumnezeu îl iubesc toţi şi L-ar iubi şi mai mult dacă L-ar cunoaşte, practic n-ai cum să nu-L iubeşti dar mirarea şi minunea cea mare este că pe El îl iubesc şi cei ce nu-L cunosc... deci cred că înţelegi durerea asta a pocăinţei de parcă eu sau tu ai fi satana cât e de amară când realizezi, când pricepi că nu-L iubeşti sau nu-L mai iubeşti pe El ci pe tine sau pe mamona... când vezi că ai căzut şi ai căzut sigur pentru că nu poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să te şi îmbogăţeşti... de păcate, nu poţi sluji la doi stăpâni finţeniei 'dar' şi păcatului. Nu se poate fiindcă o să te amăgeşti istovindu-te de atâta minciună şi păcăleală.

Cel mai simplu şi firesc este să iubeşti binele, lumina, sfinţenia, dragostea curată, taina faptelor bune ca să nu te lauzi şi să nu ispiteşti şi să nu desfrânezi... cel mai uşor este să-L iubeşti şi să-L asculţi şi cel mai uşor este să păzeşti şi să ţii un post negru ca să pofteşti să-L asculţi... însă omul preferă să nu vadă păcatul din ispita cu Dumnezeu şi încântarea apoi după căderea înapoi în viciu, încântarea tot cu Dumnezeu, cu fericirea de la cele trăite cu El... şi oare ce poate pune satana în cârlig cârlig cârlig şi în capcană ca să ţină figura atunci când te pescuieşte dacă nu tot felul de daruri şi fericiri de la Dumnezeu?

Şi aşa a pus viciul naţionalism exclusivist lacom în fiii lui Dumnezeu, în fiii lui Avraam, în ortodoxia asta naţionalistă căci e vorba defapt nu de fiii lui Avraam, sau ai României sau ai lui Dumnezeu ci de fiii păcatului că dacă ar fi fost fiii lui Avram ar fi avut dreptatea şi credinţa şi faptele lui Avraam sau dacă ar fi fost fiii României ar fi avut ascultarea şi răbdarea României sau dacă ar fi fost fiii lui Dumnezeu ar fi avut sfinţenia şi smerenia Domnului dar ei nu sunt fiii lui Avraam sau ai României sau ai lui Dumnezeu ci fiii naţionalismului păcatului ca formă de acţiune şi reacţiune, ca formă de răspuns la alt naţionalism lacom care vrea să fraierească şi tot fraierind din naţionalism contra naţionalism ajungem la rădăcina viciului: privirea cea lacomă sub fustele fetelor... că de aici iese orice naţionalism exclusivist... visează o credinţă corcită cu mamona, un viitor corupt şi iresponsabil... o 'fericire' a legii fărădelegii şi a libertăţii de a sta sub papucul tuturor viciilor cu obedienţă sperând că răutatea este defapt o putere a dreptăţii... o libertate de a te uita sub fustă... la început una întâmplător, apoi sub mai multe şi gata... iată un tânăr naţionalist!

Oare nu vedeţi cât de sfinverşi şi de laşi sunt toţi cei ce se erijează în a se arăta nişte îngeri ai dreptăţii?... foarte naţionalişti şi foarte mari zeloţi luptători pentru valorile credinţei. Păi cu cine luptă ei şi pentru cine sau pentru ce? Luptă vreunul cu viciile şi cu privilegiile şi cu duhul rău şi antichristic? Lupte vreunul pentru Dumnezeu şi pentru a se împlini mila Domnului şi mântuirea? Toţi vor la putere după lozinca ''la plăcinte înainte, la război înapoi''... însă totuşi cu cine credeţi voi că se duce războiul? Împotriva cui credeţi că trebuie dus?.. şi cu ce arme?

Păi cu voirea de a te uita sub fustă acum sau pe viitor... ăsta e războiul şi de aici trebuie început postul negru, aşa că mă rog lui Dumnezeu să pună şi cu mine început bun ca să nu mai vreau... stricarea templului şi istovirea şi crima şi sinuciderea făcând pe prostul şi orbul şi neştiutorul... aşa ca puii de pui, puii de om şi atât, ca toţi puii de VIPeresuri...... pentru că răul e rău şi Dumnezeu e binele oricât ar încerca naţionaliştii fă-ţarnici să te facă şi pe tine să crezi că ar fi invers ca să le fii complice.

Şi mă întreabă unul că dacă e goală şi n-are fustă atunci cu ce voire trebuie luptat?
Atunci trebuie luptat cu voirea de a o îmbrăca fiindcă ea şi aşa dezbrăcată te poate ajuta... însă tu vicleanule n-o strica şi nu te istovi autoamăgindu-te şi păcălindu-te că dacă strici templul şi casele şi trupurile sfinversând credinţa o să-ţi fie bine la nesfârşit! Nu crede în necredinţă căci te vei istovi mai devreme sau mai târziu închipuindu-te berou ca îngerii nedreptăţii ce se cred drepţi dându-se victime ca în loc să lupte cu viciul mai degrabă să-şi găsească pretexte ca să se plângă şi să se lepede de iubirea lui Dumnezeu. Crede în Credinţă şi nu pofti să te uiţi sub fuste.. din pură curiozitate întâmplătoare!

[Copacel]

În prealabil postat de vsovivivi

Dacă ai fi citit măcar o postare ai fi priceput

Dar pe mine ma interesa daca ai tinut sau nu.Simpla intrebare am avut
simplu raspuns as fi dorit.

de când mă tot chinui să încep să ţin post negru....

Si ? Merge ?

[vsovivivi]

Aşa îl păcăleşte pe naiv satana cerându-ţi să fi bun de tot cu toate!.. doar că la capitolul tot şi toate include şi viciul şi păcătuirea şi omul crede că e bun şi mare şi bine crescut, înălţat şi se bucură de slava de sine şi a oamenilor atunci când iar şi iar face 'bine': dă voie, primeşte, mângâie, împlineşte blestemul, face sfiinversări adică face bine viciului, păcătuirii, fărădelegii... şi mai ales face bine neputând face bine, neputând face rău viciului că e prea bun... bun de tot... şi se laudă că poate sfinvers şi nedrept.

Şi crezând el că e bun şi mare şi drept se îmbată de sine însuşi uitând de Dumnezeu şi atunci când îi cere cineva să facă rău viciului el se îndoieşte şi se tulbură crezând că nu va mai fi bun de tot şi se îndoieşte de poruncile Domnului şi de Dumnezeu crezând că El e rău împreună cu toţi sfinţii, singurii nevinovaţi defapt, şi apoi rămâne supărat şi morocănos neîndrăznind nici cum să facă rău viciului, oprindu-se de la păcătuire, de la mândrie şi căutând să asculte de cel Bun, de Dumnezeu.

Dar ceea ce e mai rău în sufletul omului este că nemulţumirea rămasă pe câte un aproape sau pe câte cineva pentru că acela la un moment dat fie i-a făcut rău lui sau altuia face pui şi dospeşte putrezind. Omul însă ştie că el însuşi nu a reacţionat nicicum atunci la momentul oportun dar uită şi ştie că de frică a tăcut mâlc ca un laş dar uită însă ca să-şi ascundă fapta şi laşitatea vrea ca din acea frică supărată şi morocănasă şi răzbunătoare pe drept el vrea fără să fie conştient de asta şi fără să ia în seamă şi în serios, vrea să se răzbune tainic pentru ca să se dezvinovăţească şi aşa se răzbună mereu pe acela sau pe alţii atunci când aceia nu-i mai fac răul lui sau altora şi mai ales atunci îşi găseşte să se răzbune printr-o frică absurdă şi acuzatoare mai ales atunci când aceia îi fac lui sau altora binele. El nu-şi mai dă seama şi lovind cu nemulţumire dospită şi morocăneală şi zăbăvnicie loveşte defapt în tot binele pe care acela tocmai îl face atunci când acela se poartă frumos cu el şi cu bunăvoire şi aşa devine antipatic şi nedorit şi neprietenos pentru că el crezând că îndreaptă lucrurile mai vechi care i-au rămas lui nerezolvate, neândreptate se comportă greşit şi absurd ţinând în sufletul lui voirea de răzbunare, nemulţumirea şi morocăneala... doar că acum nu mai e acela de vină căci între timp s-o fi pocăit şi acela sau s-or fi iertat păcatele în schimb sigur e vina ta acolo, şi vrei so arunci pe acela căci ştii tu că a greşit el mai demult, atunci când tu nu ai luat nicio atitudine bună şi dezvinovăţindu-te arunci vina ta pe el ca să îndrepţi lucrurile de frică pentru că nu ai luat la timp atitudinea aia care se cerea şi care de atunci dospind în tine cere să te îndrepţi dar tu în loc să te îndrepţi arunci vina mereu pe vinovatul de atunci şi pe alţii ca el crezând că aşa vei îndrepta timpul pierdut şi aşa prin nemulţumire şi morocăneală vei fi mare dar nu-ţi dai seama că de fapt vrei să-ţi răzbuni fapta ta şi vina ta pe altcineva şi pe cine?.. păi pe cel ce a făcut fapta aia rea atunci când tu nu ai luat nicio atitudine, de fricos ce ai fost şi laş şi ai rămas aşa cu nemulţumirea asta în suflet iar mai târziu când acela sau alţii vor să-ţi facă un bine tu te comporţi cu ei de parcă iar şi iar ţi-ar face rău fiind mereu nemulţumit, îmbufnat şi morocănos de frică şi laşitate. Şi asta înseamnă să nu ai o atitudine dreaptă la momentul potrivit, sinceră şi bărbată ci una laşe care apoi aruncă vina mereu pe cauză, pe origine... dar oare tu nu erai prezent? De ce ai lăsat să se întâmple răul fără să faci nimic bun? Ce ai fi putut să faci? Păi sigur puteai în ascuns măcar să te rogi şi să ceri Domnului să aibă milă de victimă!.. şi puteai să spui NU lăsând lui după el şi nu ţie!

Deci atunci când vrei să cureţi ai grijă să nu te cureţi de viciu curăţind murmurdăria cu sfinţenie cu tot şi când vrei să faci binele şi să fii bun de tot ai grijă să nu te dai mare şi bun prin aceea că din 'bunătate' te învoieşti cu viciul sau cu fărădelegea sau cu mândria şi păcătuirea care îţi cere prin satana aşa: fii drept şi fii bun şi ascultă-mă şi fă sfinvers... adică un fel de ironie, un fel de satiră doar că nu e satiră ci satană şi nu e gLumă ci e cruzime şi alunecare în viciu şi hău însă tu nu-ţi dai seama că tocmai te laşi păcălit şi crezi că eşti mai bun şi mai mare decât toţi şi că te înalţi în slavă mai sus ca toţi şi nu vezi că defapt fiind mai bun cu viciul defapt nu eşti mai bun ci mai rău cu sfinţenia şi cu Dumnezeu... deci cu sursa de unde îţi vine binele... deci eşti mai rău şi cu tine şi cu aproapele tău.

Nu poţi fii bun făcând rău iar când eşti 'bun' şi primeşti soluţia drăcească sau te învoieşti ca să-ţi lărgeşti calea sau când te bucuri pe sfinvers sau când faci rău binelui nu poţi crede ca nebunii că devii mai bun şi că o să ajungi bun de tot cu toate... căci a fi bun cu viciul e a fi rău căci viciul ne spurcă şi ne omoară şi ne distruge şi ne dezbină de sfinţenia Domnului şi de putinţa de a face orice bine pentru că te înrobeşte în a face rău sfinţeniei pentru a face bine viciului.

Deci daţi-i viteză acestei tulburări, acestei îndoieli, acestei zăbăvnicii care se împotriveşte binelui şi credinţei. Nu vă lăsaţi păcăliţi cu binele atunci când slugile viciului îţi cer câte ceva cu şantaj sau ironie înducând o ameninţare, nu vă păcăliţi de frică şi laşitate pentru ca nu cumva să faci rău sfinţeniei căci asta este o desfrânare şi o răutate şi nu o bunătate aşa că ''daţi-i chin şi tânguire precum v-a dat ea şi n-o ascultaţi şi n-o credeţi atunci când vă cere să fiţi 'buni' şi să deveniţi muişti sau muizatori sau incestuoşi sau pedofili sau malahişti sau beţivi sau criminali sau închinători pe sfinvers... aşa ca ea... ca satana ce mângâie sataneul.

Fiţi BUNI de tot însă nefiind buni şi cu viciul, mândria, fărădelegea, păcătuirea sau cu risipirea roadelor prin destăinuirea faptelor bune aşa ca stripteuzeii şi beroii beretici lipsiţi de orice taină bună. Fiţi în lumină şi nu vă fie frică de a sta în lumină în mijlocul tuturor ochilor de sus care vă văd toate faptele şi vă ştiu toate păcatele şi năravurile... nu vă ascundeţi căci nimeni nu poate să se strecoare în Rai având şi ceva întuneric în el... deci degeaba tot mituiţi pe Dumnezeu sau pe sfinţi sau pe voi înşivă amăgindu-vă ca să vă dezvinovăţiţi dându-vă buni de tot inclusiv cu viciul şi cu întunericool din voi că nu ţine păcăleala... nu puteţi fi mai buni ascultând de soluţia care vă cere să fiţi mai buni făcând rău sfinţeniei căci binele vine din sfinţenie şi nu din altceva!

Celui rău faceţi-i bine prin aia că făcând voia Domnului să faceţi sfinţeniei comune binele şi aşa o să-i fie mai bine şi celui rău şi îndreptându-se şi el şi voi vă veţi odihni în lumina dragostei... de Dumnezeu şi de aproape.

[tabitha]

Mâine 29 August este sărbătoare cu cruce rosie, si post negru totodată.

[vsovivivi]

Cum se grozăveşte omul pârlacom şi 'creştinul' şi 'credinciosul' toată ziua? Păi crede el cu cât ştie mai multe şi cu cât face mai multe şi cu cât poate mai multe în visul înşelător din ochii lui deschişi în care se vede el pe sine în cea mai mare lumină nedeosebind că acolo e înşelat şi că se înşeală atunci când crede el că cu cât e mai mare, mai câştigător, mai învingător şi cu cât ştie mai multe cu atât mai mult suferinţa şi pedeapsa care vine de la păcate e mai mică şi mai puţină şi mai nedureroasă... el ca fraierul crede că e câştigător muizând şi că premiul este libera muizare ca premianţii, ca ştiutorii când defapt nu e câştigător ci pierzător şi nu profită ci risipeşte şi nu-şi dă seama că şi-a preschimbat timpul pocăinţei şi făgăduinţei în timpul semeţiei şi al trufiei care-l scapă cică de păcate prin aroganţă şi putere de fiară căci crede el că oricât păcătuieşte dacă a fost el premiant în ceva atunci nu se pune şi crede că asta înseamnă meritele lui, nu i se mai pune, nu i se mai scriU păcatele, nu-l mai afectează şi e tot mai indistructibil şi infailibil şi nestricăcios cu cât păcătuieşte mai mult şi mai crud şi mai sadic fără oprelişti... şi o face mereu de parcă ar curăţa ceva de murdărie, de păcat, dar o face prost şi necredincios, cu grozăvie şi necredinţă, curăţă cu păcătos cu tot, de boală cu bolnav cu tot, de ramurile uscate cu pom şi cu livadă şi cu pădure cu tot... lăsând în urmă pustiirea şi deşertificare şi urâciunea faptelor sale... la loc sfânt!

Şi asta nu e altceva decât îndoială şi necredinţa acoperită cu viclenia dezvinovăţirii prin faptul că face pe prostul crezând că o să poată înşela pe Dumnezeu dacă se arată şi se dă un măscărici prostovan care nu ştie ce face şi se ţine înşelat sperând că prostului nu i se iau în seamă satiricele puneri în scenă ironice, dar nu e satiră ci satană căci pomenind şi reamintindu-şi de Dumnezeu o face ca să-L hulească şi să păcătuiască şi să-L batjocurească frustrându-L şi făcându-i în ciudă prin tot felul de viclenii ca într-un joc, dar nu e un joc frumos ci e un joc al păcătuirii căci orice joc te învaţă să greşeşti cât mai puţin ca să câştigi însă omul înşelat şi păcălit joacă să se distreze bătându-şi joc de sfinţenie şi câştigând păcătuire adică în realitate el pierde părându-i că câştigă şi nepăsându-i că pierde mereu pentru iluzia visului trufaş al înşelătorilor pismaşi şi răi care te fac mereu complici mituindu-te cu ceva ca să nu mai împlineşti poruncile ci să păcătuieşti pentru nebuna pofta de plăceri nebune, să te crezi un mare berou muizator câştigător pentru ca să fii şi tu ca ei cât mai crud şi rău căci cruzimea pare că e de dorit fiindcă seamănă cu credinţa... da nu e credinţă ci îndoială şi neîncredere şi necredinţă vopsită cu beroisme celebre... şi nu i te poţi opune în poftă fiindcă tot mereu primeşti câte ceva bun... şi dacă primeşti e de bine... când colo ai devenit complice în viciu.

Păi fiţi foarte cruzi cu viciul bun de tot dar lăsaţi viciosul trufaş şi prost de viclean ce e şi jmecher, lăsaţi-l în pace ca să-i vină şi lui să se pocăiască!

Deci deosebiţi boala de bolnav, viciul de vicios, uscătura din pom de pom, pofta bună de pofta rea şi nu-l ucideţi pe pofticios ci învăţaţi-l să poftească binele şi nu păcatul şi răul şi nu uitaţi ca totimpul să şi iubiţi... iubiţi cu credinţă pentru că aveţi pentru ce să iubiţi şi aveţi pe cine să iubiţi căci dacă ai pentru ce să iubeşti atunci merită să iubeşti şi e uşor să iubeşti iar dacă n-aveţi pentru ce să iubiţi atunci iubiţi după poruncă... iubiţi şi pe vrăjmaşii voştrii însă nu contra lui Dumnezeu ci pentru Dumnezeu ca să vă mântuiţi şi nu ca să fiţi complici şi comuni în viciu!

[tabitha]

Să ne pregătim... mâine 14 Septembrie este Ziua Crucii, zi de Post Negru. Doamne ajută!