Predica de azi

[Mihnea Dragomir]

Excelenta predica de azi, cu toate ca pericopa evanghelica este arhicunoscuta parabola a bunului samaritean. Este uimitor cum, de fiecare data, un preot cu harul explicarii Cuvantului Domnului stie sa croiasca o haina noua cu acelasi material care se repeta an dupa an. Ca de obicei, am aflat lucruri la care nu ma gandisem, despre o parabola care credeam ca nu imi mai poate rezerva surprize.

Astfel, cei doi dinari pe care Bunul Samaritean (in care il vedem pe Preotul Cristos) ii da hangiului reprezinta Vechiul si Noul Testament. In baza lor, hangiul ii va ingriji, ramanand ca orice plata va mai trebui facuta, va fi facuta cand Domnul se va intoarce. Pana atunci, hangiul ii va ingriji in contul Lui. "Cine este aproapele meu ?" intrebase invatatorul de Lege (e vorba de Legea cea Veche, adica Vechiul Testament). "Toti oamenii" raspunde, in esenta, Domnul. Asta inseamna multa lume! Suntem cateva miliarde. Toti oamenii sunt "aproapele meu", fiindca toti poarta in ei chipul lui Cristos, iar Domnul vrea sa se oglindeasca in fiecare. Si totusi, exista o anumita ierarhie. Insusi cuvantul "aproapele" poarta in el ideea de proximitate.

Mai intai, aproapele meu inseamna noi insine. Eu insumi sunt culmea proximitatii fata de mine. "Iubeste aproapele ca pe tine insuti" spune porunca iubirii. Deci, trebuie sa ne iubim, mai intai, pe noi insine. Acest lucru nu trebuie sa ne mire, facandu-ne sa credem ca este o invitatie la egoism. Iubirea crestina fata de mine insumi inseamna ca eu imi doresc mie insumi mantuirea si sunt gata sa fac eforturi de dragul meu in aceasta directie. In contextul in care intrebarea care I se pusese era despre iubirea de aproapele, Domnul da un exemplu de ingrijire a unui ranit. Ranile sale reprezinta, evident, pacatul. Aceasta inseamna iubirea de noi insine: mai intai, sa veghem bine asupra noastra, ca sa nu cadem prada talharilor. Apoi, daca, totusi, am cazut, sa ingrijim de ranile noastre, fiindca vedem bine, din parabola, ca pot aduce moartea.
Pe urma, aproapele meu inseamna celalalt. Mai cu seama cel in nevoie. Flamandul, insetatul, bolnavul, calatorul, cel detinut. In ceea ce priveste aproapele, exista o ierahie, care este dupa trei criterii, fiindca proximitatea poate fi inteleasa in trei feluri.

Un criteriu de proximitate este proximitatea geografica. Asta inseamna vecinul. Cel din blocul meu, din cartierul meu, din orasul sau satul meu. Desi sunt solidar cu toti oamenii, fiindca ceva ma uneste cu toti, fata de acela simt o solidaritate speciala. Vedem ca Bunul Samaritean nu se aseaza in fata laptop-ului, nu tasteaza dupa cuvintele cheie "saraci din Australia", ca sa vada pe cine poate sa ajute. El indeplineste Porunca Iubirii fata de cineva pe care il intalneste fata catre fata. Si aici avem un alt fel de proximitate, care e tot geografica, dar nu e data de vecinatate. Cei doi nu se cunosteau, nu stim daca erau din acelasi bloc, cartier, sat sau oras. Ar fi putut fi, sau nu. Spune Evanghelia: "intalnindu-se pe cale", adica, la un moment dat, drumurile lor s-au intersectat. Aici poate fi o manevra a lui Dumnezeu. De cate ori El ne indreapta noua, ranitilor, pasii astfel incat sa primim bun ajutor! De cate ori ne scoate in cale noua, celor chemati a fi buni samariteni, ocazia de a castiga o comoara in Cer ajutandu-l pe aproapele!

Al doilea criteriu de proximitate este proximitatea naturala. Asta inseamna ca simt o solidaritate speciala cu cei din familia mea, chiar daca ei sunt departe acum. Simt in mod natural o solidaritate speciala cu prieteni actuali sau cu fosti prieteni: chiar daca nu am pastrat, din neglijenta, legatura cu ei, timpul si distanta separandu-ne, exista ceva care ii face sa fie "aproapele meu" inaintea altora. Tot de proximitate naturala vorbim si in cazul solidaritatii speciale pe care o simt, sau ar trebui sa o simt, fata de cei din breasla mea sau cu care am orice alt fel de preocupari comune.

Al treilea criteriu de proximitate este proximitatea supranaturala. Ma doare cand aflu, de la radio, din ziare, ca multi oameni sunt jefuiti, chinuiti, batuti si omorati de agentii celor care isi spun "statul islamic", "fratia musulmana" sau in alte feluri. Am aflat ca unele dintre victimele lor sunt chiar islamici. Dar pe mine, cel mai mult ma doare de Asia Bibi. Desi toti sunt aproapele meu, fata de cei care au primit darul supranatural al Botezului simt o solidaritate speciala. Pentru Asia Bibi, pentru salvarea ei de la a fi asasinata de talhari, eu ma rog special.

In sfarsit, sa observam ca Parabola Bunului Samaritean vine dupa ce Isus le spusese ucenicilor: "Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit." Noi avem obiceiul ca ne tot plangem. Am face mai bine sa realizam cat suntem de fericiti. Apostolii erau oameni saraci sau relativ saraci. Si totusi, cati regi si-ar fi dorit sa se bucure de ce s-au bucurat ei! Sa stai de vorba cu Dumnezeu fata catre fata, ucenicind in mod direct Lui timp de mai bine de trei ani, asta e ceva la care cei mai mari regi nici nu visau!
Noi impartim aceasta mare avere cu apostolii. Avem acces la Dumnezeu asa cum nici proorocii, nici regii Vechiului Testament nu au avut. Avem, datorita Lui, o intelegere asupra Vechiului Testament de care ei nu s-au putut bucura.

Lauda lui Dumnezeu pentru toate!