Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu ! + ( rugaciuni ce au miscat sufletul nostru )

[cristiboss56]

RUGĂCIUNE CĂTRE MAICA DOMNULUI PENTRU CEL BOLNAV

Spre Tine îndreptăm gândurile noastre cele ostenite și nădejdea noastră spre Tine ne poartă, Preamilostivă Stăpână, ca să ușurezi durerile celor cumplit apăsați de boală. Știm că neputința trupească este trimisă de Înțeleptul Ziditor spre curățirea sufletului și spre a dobândi o mai bună înviere în Împărăția Treimii. Știm că prin gustarea din paharul amar al bolii, ne izbăvim de gustarea din otrava cea dulce și înșelătoare a păcatului, dar sufletele și trupurile noastre sunt slăbănogite și uneori ajunse parcă la capătul puterilor. Pentru aceasta, să biruiască milostivirea Ta marea cea sărată a durerilor noastre. Acoperământul Tău să ne fie mângâiere în noaptea cea rece a ispitelor. Picăturile rugăciunii Tale să ne înroureze trupul cel aprins de durerile bolilor. Făclia milostivirii Tale să facă să nu se stingă din inima noastră făclia credinței în Dumnezeu. Solește-ne nouă grabnică tămăduire sufletească și trupească și răbdare, ca din neputințele noastre, să înțelegem și neputințele semenilor și să nu îi mai osândim.Razele rugăciunilor Tale să pătrundă până la cei uitați de toți, care zac în amară robie a neputințelor trupești de tot felul. Pe cei părăsiți de doctori îi caută și îi vindecă cu doctoria rugăciunii Tale. Celor însetați de mântuire le dă din apa înțelepciunii Izvorului vieții. Pe cei biruiți de mânie îi îmblânzește, pe orfani îi primește sub acoperământul rugăciunii Tale, pe văduve le întărește și pe noi toți, cei cuprinși de multele boli ale patimilor, ne înțelepțește în căutarea pocăinței, ca să strigăm Ție cu mulțumire: Bucură-Te, izvorul mângâierii bolnavilor, adierea de mângâiere a celor întristați, pavăză tare celor nedreptățiți, căutarea cea fără încetare a celor ce pribegesc departe de calea mântuirii, lumina celor umbriți de întristare. Nu înceta a Te ruga pentru noi toți, cei ce ne închinăm cu credință Treimii Celei deoființă, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh. Amin.

Rugaciunea Sfantului Alexandru din Svir catre Preasfanta Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosita, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai pacatos decat toti oamenii. Asculta glasul rugaciunii mele si auzi plansul si suspinarea mea. Caci faradelegile mele au intrecut capul meu si eu, ca o corabie in adanc ma scufund in marea pacatelor mele. insa tu, Stapana mea atotbuna si milostiva, nu ma dispretui pe mine, deznadajduitul, care in pacate pier. Miluieste-ma pe mine, cel ce de faptele mele rele ma caiesc si intoarce pe drumul cel drept blestematul si ratacitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apara-ma si tine-ma sub acoperamantul tau acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

[cristiboss56]

[cristiboss56]

[cristiboss56]

Astăzi, când cântăm „Naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a vestit bucurie întregii făpturi”, se chiverniseşte Casă pământeană pentru înţelepciunea Cea veşnică, se pregăteşte lăcaş pentru Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine din ceruri pentru mântuirea neamului omenesc
„Pe Hristos din ceruri întâmpinaţi-l.” Pentru întâmpinarea Lui se zideşte o Cămară însufleţită, o Biserică sfinţită, în care Se va sălăşlui Cuvântul lui Dumnezeu Cel dinainte de veci, coborât pe pământ, pentru ca de aici să înceapă rezidirea lumii, ca să unească din nou cerul cu pământul. Să ne bucurăm, aşadar, şi să ne veselim de Naşterea Alesei de Dumnezeu Prunce Maria, să o lăudăm pe cea mai cinstită decât oştirile cereşti, Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Casa înţelepciunii dumnezeieşti, să dăm cinstirea cuvenită drepţilor ei părinţi şi împăratului veacurilor, Celui Nestricăcios, Nevăzutului, Singurul Dumnezeu Preaînţelept, prin Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinstea şi slava în vecii vecilor (I Tim. l, 17). Amin.

Cantare Maicii Domnului



Această cântare a fost scris iniţial în greacă, ca şi celelalte texte din Noul Testament. Cântarea este adesea asemănată cu Rugăciunea Annei (I Samuel 2,1-10).
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că iată de acum mă vor ferici toate neamurile,
Că a făcut mie mărire cel Puternic. Şi sfânt numele Lui,
Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor;
Pogorît-a pe cei puternici de pe Scaune, şi a înălţat pe cei smeriţi,
Pe cei flămânzi a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israíl sluga Sa, ca să pomenească mila,
Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraám şi seminţiei lui până în veac

RUGĂCIUNE LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI



Naşterea Ta a strălucit bucurie celor ţinuţi în legătura întristării, Şi până la marginile lumii s-au vestit minunile ca prinos al mângâierii, Cea Care a răsărit din pântece neroditor naşte rămânând Fecioară curată, Şi pe Cel Neapropiat serafimilor Îl arată lumii cu Trup ca O Rază prea luminată. Vestirea Arhanghelului Gavriil s-a plinit şi Rodul rugăciunii stăruitoare S-a arătat pe pământ. Cea închipuită în oglinda proorocească Se arată cu trupul pe pământ, gătindu-Se să primească întru Sine pe Cel Nearătat. Pentru aceasta, Maică Prealăudată, la judecată nu vădi înaintea Stăpânului păcatele noastre şi şterge cu roua milostivirii Tale toate nedesăvârşirile noastre şi aşterne vălul uitării peste nedreptăţile noastre. Corabie a milostivirii Te ştim, Care porţi pe Cei încărcaţi de povara păcatelor la limanul mântuirii. Nu ne uita pe noi, cei rătăciţi, care ne primejduim a cădea în adâncul deznădăjduirii. Cetate a Împăratului veacurilor eşti, înconjurată de trâmbiţele biruinţei, adică de Sfinţii Îngeri, cei slujitori ai tainelor dumnezeieşti. Întăreşte şi cetatea inimii noastre, apărându-o de săgeţile gândurilor viclene, ca neîncetat să fie înconjurată de curgerile rugăciunii curate. Pe noi, cei căzuţi pe cale din pricina împiedicării de pietrele patimilor ne ridică, Preabinecuvântată, uşurând drumul nostru prin adăparea din dulceaţa cuvintelor dumnezeieşti. Potopul patimilor tulbură neîncetat mintea noastră, nelăsându-ne a vedea întru limpezime voia cea dumnezeiască. Pentru aceasta, Te rugăm să opreşti valurile ispitelor şi să ne îndreptezi pe noi spre limanul cunoştinţei de Dumnezeu. Eva prin gustarea din pomul neascultării, s-a făcut fiică a morţii, trăgând în groapa iadului tot neamul omenesc. Dar Tu, Te-ai făcut prin curăţia Ta Maică Celui Ce a ridicat blestemul nostru, deci scoate-ne şi pe noi din osânda în care am căzut prin neîmplinirea poruncilor dumnezeieşti. Icoană a Bisericii eşti, arătând gândului nostru măsura desăvârşirii, deci clinteşte şi inima noastră împietrită spre lucrarea la zidirea sufletului nostru cu pietrele virtuţilor dumnezeieşti. Pe noi, cei ce zăcem în pământul patimilor, pustiiţi de viforul multor ispite, ne pomeneşte la tronul Celui Preaînalt, ca să ne răsară nouă lumina mântuirii. Şi Însăţi ne învaţă a lăuda pe Tatăl Atotţiitorul, pe Fiul Său Cel Binecuvântat şi pe Duhul Cel iubitor de oameni, Treimea Cea De o Fiinţă şi Nedespărţită, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[tabitha]

"€žBucură-te ceea ce eşti plină de dar, Marie, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea,
pe cei din necazuri izbăves™™™te-ne, una curată s™™™i binecuvântată"€.

Încă din primele zile ale religiei creştine a existat conştiinţa faptului că Maica Domnului este mijlocitoarea noastră în faţa Sfintei Treimi. Icoane ale Fecioarei Maria sunt menţionate în documentele şi scrierile creştine din primele patru secole, provenind atât din Răsărit, cât şi din Apus. Pe lângă icoanele Născătoarei de Dumnezeu au existat şi alte mărturii prin care ne este demonstrat că Sfânta Fecioară era invocată în rugăciunile creştinilor din primele secole creştine, cu mult înainte de Sinodul III ecumenic de la Efes, care a stabilit dogma mariologică în învăţătura creştină. O astfel de mărturie este cea mai recentă descoperire din Egiptul actual.
Conform comunicatului de presă postat de către Patriarhia Ortodoxă a Alexandriei şi a toată Africa, arheologii au descoperit în apropierea anticului oraş Alexandria cel mai vechi manuscris care cont›ine o rugăciune adresată Preasfintei Fecioare Maria. Potrivit expert›ilor, papirusul datează din secolul al III-lea, fiind cea mai veche dovada scrisă că poporul creştin se ruga Maicii Domnului.

"€žBucură-te ceea ce eşti plină de dar, Marie, rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, pe cei din necazuri izbăves™te-ne, una curată s™™i binecuvântată"€. Acesta este textul descoperit pe papirusul alexandrin care descrie viaţa creştină în marea metropolă. Dacă analizăm cu atenţie textul, el se aseamănă cu troparul folosit la litia din cadrul vecerniei, oficiată sâmbătă seara în cultul liturgic al Bisericii Ortodoxe. Descoperirea ne demonstrează faptul că, indiferent unde au trăit creştinii, în spaţiul alexandrin sau în cel sirian au existat dintotdeauna rugăciuni comune, imne care au supravieţuit până astăzi.

sursa : doxologia.ro

[cristiboss56]